Reclama Dvs.

Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri








 

 

Conspirația de la Versailles

Erwin Lucian Bureriu

 

"Politempia" este cel mai semnificativ mod pentru descrierea muzicală a ceea ce vrea să devină o nouă Uniune Europeană, în viziunea „complotiștilor” de la Versailles „... Imaginează-ţi mulţimea de pe străzi, îmi explica Mihai Brediceanu, inventatorul polimetronomului electronic; fiece individ merge cu propria-i viteză, dar aceste viteze diferite se înscriu (trebuie să se înscrie) toate în acelaşi timp. Tempoul divers e cea mai normală formulă ritmică a muzicii. Dacă s-ar aplica în viaţă doar tempoul simplu al Metronomului lui Maelzel, ar însemna ca mulţimea să păşească  în acelaşi ritm. „Sigur, triunghiul acesta cu pendul poate fi reglat la orice tempo, avantajul lui fiind simetria. Dar să ne imaginăm mai multe metronoame, care bat simultan tempouri din cele mai diferite. 

 

Gustav Mahler și Karlheinz Stockhausen încercau folosirea a trei dirijori simultan; interpreţilor le era însă imposibil să fie constanţi pe un parcurs de timp, fie el şi foarte scurt. Or, un computer poate genera unităţi de timp diferite şi poate controla momentele de incidenţă (interferenţă) ale tempourilor, unind printr-o linie aceste momente de intersectare obținem un tempo al tempilor...” Transpunând asta la nivelul evoluțiilor din UE se obține Europa pe mai multe viteze. Printr-o neplăcută repetare a istoriei, Versailles redevine sediul marilor aranjamente, al marilor trădări. Musai ca Europa să permită unora dintre statele membre să avanseze mai rapid decât celelalte. Liderii francez, german, spaniol şi italian fost la unison pentru acestă variantă menită să relanseze proiectul comun după neinspirata părăsire a ambarcațiunii comune de către egoismul insularilor britanici sau laxativul administrat pentru o curgere a refugiaţilor.(foto jos: Merkel & Hollande)

 

 

Președintele care va pleca în curând din conducerea Franței și-a început la Versailles expunerea printr-un truism, ”Unitatea nu înseamnă uniformitate”, adică diversitate. Se poate spune foarte bine „diversiune”. Se invocă noi forme de cooperare, noi proiecte diferențiate. (Hollande poate nici nu le va mai apuca, așa că i-a fost ușor să deschidă cu aceste opinii „CINA DE LUCRU”, ospățul macabru. Așadar, ”câteva ţări” ar putea ”să meargă mai repede” şi ”mai departe în domenii ca apărarea, ca zona euro, prin aprofundarea Uniunii Europene economice şi monetare, ca armonizarea fiscală sau socială, precum şi cultura şi tineretul”. E de bonton să invoci cultură și...tineret! Câțiva campioni, inițiatorii acestei Uniuni ar putea merge mai repede și mai puternic, fără ca restul să fie îndepărtate, „dar fără ca altele să se poată opune”, a precizat François Hollande.

 

La fel de ipocrit, Angela Merkel a afirmat că este necesar ca europenii ”să aibă curajul să accepte ca anumite ţări să avanseze mai rapid ca altele”, fără ”să se închidă pentru cei care sunt în urmă”. ”Dar trebuie să putem merge înainte”, cu miile de refugiați cu tot, desigur. Ca și cu statele est-europene, devenite populație de rangul doi, la periferia imperiului. Şeful guvernului italian a repetat ideea su alte cuvinte, un UE mai „integrat, dar cu ”niveluri de integrare diferite”. Spania este dispusă să meargă mai departe în „integrare”, cu toţi cei care vor vrea să o urmeze”. Dacă vor mai dori, în aceste condiții, având în vedere că urmează alegeri prezidenţiale şi legislative în Franţa, aflată în criză politică profundă, în Olanda sau în Germania.

 

Ranchiunos față de Donald Trump, președintele francez, mergând pe acelați trotuar de când cu noul investit la timona SUA a considerat  că ”necunoaşterea (acestuia) a ceea ce înseamnă UE, ”obligă” Europa ”să-i demonstreze coeziunea ei politică, greutatea ei economică şi autonomia ei strategică”. Acuzații absolut gratuite, având în vedere intențiile americane de a continua deschiderea spre vechiul continent. Adică ne obligăm să-i demonstrăm lui Trump ce? Autonomia strategică? Nu râdeți, copii! Mașina Europei cu mai multe viteze ar fi un scenariu de mijloc între cele schiţate de Jean Claude Juncker în vederea relansării proiectului european. Această discriminare europeană ar fi necesară nu din cauza iraționalului „Brexit”, ci din cauza lui Trump, care şi-ar fi multiplicat (la xerox?) „declaraţiile sfidătoare la adresa UE şi NATO” a afirmat Hollande.

 

Mini-summitul de la Versailles e pregătitor pentru o nouă întâlnire importantă, la Bruxelles. înaintea summitului de la Roma, menit să relanseze proiectul european, la „cina de lucru” venind toate cele 27 de state ale Uniunii. S-a difuzat în spațiul intercomunitar îngrijorarea în legătură cu  ascensiunea partidelor antieuropene. (Tot Trump este de vină?). Cu toate acestea, pentru a nu deranja evitând să pară nişte ”influenţatori”, liderii primilor patru au decis să nu facă vreun anunţ concret la Versailles, lăsând totul în „coadă de pește”.

 

În fine, la București s-a manifestat o deplină unitate între palate versus vitezele UE. Iohannis a reiterat o mai veche și constantă idee cu care România va veni la cina cea de taină. Idee afirmată public și de premier. Totuși, președinții celor două Camere au solicitat consultări la Cotroceni. Consultări la ce, din moment ce președintele nu e obligat, constituțional să convoace partidele la discuții și din start toată lumea este de acord cu același punct de vedere? Drept răspuns a venit argumentul Tăriceanu-Dragnea că mai bine ar fi ca Iohannis să meargă la summit „întărit” de acordul unanim. Ceea ce sună ciudat.

 

Presedintele Klaus Iohannis a declarat că ideea unei Europe cu mai multe viteze "nu e bună" si "nu ajută pe nimeni" iar România dorește "sa devină parte a nucleului" blocului comunitar. "Nu inseamnă că nu vedem ca țările se dezvoltă într-un ritm diferit, e ușor de observat" acest lucru, dar "este periculos să statuăm că așa vrem să fie și în viitor", a subliniat el. În conditiile în care în dezbaterea europeană a revenit în actualitate tema unei Europe cu mai multe viteze, in "cercuri concentrice" sau cu un "nucleu dur" care sa evolueze la o viteză superioară, fără a putea fi blocat de statele care nu doresc accelerarea procesului de integrare.

 

"Fiecare alearga cu viteza lui dar in final trebuie sa fim toți împreună, sa construim o Uniune solidară, puternică, unită, și să nu începem să definim tot felul de grupuri care își urmăresc interesul propriu", a deconspirat Iohannis cina de la Versailles. "Unii au înțeles gresit despre ce e vorba", in conditiile in care cele cinci directii de dezvoltare creionate de presedintele Jean-Claude Juncker reprezintă doar "începutul dezbaterilor, nu sfârșitul" care arata care va trebui să fie direcția", a mai spus președintele.

 

Destul de puțin dezbătută a fost această problemă în contextul politic românesc, totuși, din țara care s-a alăturat cu un entuziasm constant „Cântării Europei” s-au desprins niște idei. „ Într-adevăr, astăzi pot exista probleme dacă ne gândim la marile provocări cu care se confruntă UE, dacă ne gândim la migrație. Responsabilitatea majoră o are acum Angela Merkel, pentru că aceasta spus că migranții sunt bineveniți în UE. E surprinzător faptul că acei patru lideri s-au întâlnit și au discutat o anumită orientare la nivel european, câtă vreme domnul Juncker a prezentat aceste 5 scenarii și nu a spus că îl exclude pe niciunul.”

 

Condițiile de autofinanțare a țărilor membre ale Alianței Nord-Atlantice, pe care Trump vrea s-o impună par să ofere pretextul pentru crearea unui „mini-NATO” european, rupt de sub tutela Washingtonului. Așadar statele europene membre nu au destui  bani pentru a asigura alocarea a 2% din PIB pentru Apărare (conform declarației Berlinului) , așa cum singure s-au angajat și cum cere Trump, dar au bani pentru „o nouă forță de securitate.”

 

Ce va mai rămâne din UE? Probabil nimic altceva în afară de piața unică. Veche și unică. Aici lucrurile sunt mai clare. Nefiind de acord asupra politicilor co­mune, statele membre se concentrează asupra în­tă­ririi acestui sector economic de bază, în fond. Dacă nu există o dorință comună pentru a acționa în domenii precum migrația, securitatea și apărarea. Piața comună devine prin­cipalul pilon al Uniunii. Libertatea de mișcare a mun­citorilor și a serviciilor nu mai poate fi garantată pe deplin. Cresc controalele la frontieră. UE nu mai este reprezentată și își pierde capacitatea de a acționa pe plan internațional ca entitate politică, pierzân­du-și influența și relevanța globală. Este scenariul pe care orice fan al UE îl detestă, mai ales că era preferat de singura țară care a ales să părăsească Uniunea, UK.

 

A consemnat

ERWIN LUCIAN BURERIU

 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)