|
|
|
|
            |
|
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV - MIJLOC DE GARANTARE A DREPTURILOR OMULUI - General maior (r), lector univ. dr. Ilie Gorjan Grafica - Ion Măldărescu, Agero
Consolidarea continuă a aparatului statal în decursul
istoriei a pus pregnant în evidenţă disproporţia dintre poziţia
statului, ca subiect de drept cotat cu puteri aproape discreţionare, pe
de-o parte, şi poziţia dezavantajoasă a particularului silit să sufere
îngrădiri ale drepturilor sale pe cale administrativă, pe de altă parte.
Autorităţile administraţiei publice, acţionând pentru organizarea
executării atribuţiilor pe care le au, pot încălca drepturi ce aparţin
persoanelor fizice sau juridice şi prin aceasta se creează litigii ce
trebuie soluţionate pe calea activităţii jurisdicţionale (Ioan Alexandru
şi colectiv, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005,
pag. 552). Afirmarea ideilor generoase ale respectării drepturilor
omului şi cetăţeanului a făcut ca ideologia acestei mişcări să caute o
cale de a putea stopa arbitrarul în activitatea autorităţilor în raport
cu cetăţeanul. Soluţia găsită în urmă cu două secole a fost instituirea
unei posibilităţi pentru particular de a acţiona statul în judecată
pentru a fi anulat un act vătămător. Treptat, această posibilitate s-a
transformat într-un drept fundamental înscris în majoritatea
constituţiilor, precum şi în convenţiile şi pactele internaţionale cu
privire la drepturile omului. Constituţia României prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. (Constituţia României, art. 52, alin.1). Toate acestea se pot obţine pe calea contenciosului administrativ, care constituie un mijloc important de garantare a respectării drepturilor omului, alături de controlul constituţionalităţii legilor, justiţiei, Avocatul Poporului, acţiunea politică şi recursul la organismele internaţionale. Justiţia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează soluţionarea litigiilor dintre particulari, pe de o parte, şi autorităţi, pe de altă parte, când drepturile şi interesele legitime ale particularilor sunt încălcate prin acte administrative ilegale sau după caz, prin refuzul autorităţilor publice de a răspunde particularului în termenul prevăzut de lege. Astfel înţeleasă, instituţia contenciosului administrativ a reprezentat şi reprezintă o garanţie judiciară a cetăţeanului în faţa abuzurilor autorităţilor publice, un senzor foarte important al democraţiei. (Antonie Iorgovan „Noua lege a contenciosului administrativ-geneză şi explicaţii” ,Editura Roata, Bucureşti, 2004, pag.25.) Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în Art.2, alin.1, lit.e defineşte contenciosul administrativ ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente conform legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este şi autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din admiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ în sensul legii, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Se deosebesc două categorii de contencios administrativ; de anulare si de jurisdicţie. Cel de anulare este acela în care instituţia de contencios administrativ este competentă să anuleze sau să modifice, un act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nerespectarea legii, sau să oblige serviciul public administrativ să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. În cadrul acestui tip de contencios administrativ, instanţa nu este competentă să rezolve şi problema reparării daunelor, acestea rezolvându-se în cadrul unui litigiu separat de către instanţele de drept comun.(I. Alexandru, op. cit., pag.553-554). Contenciosul administrativ de plină jurisdicţie este acela în care instanţa de contencios este competentă, potrivit legii, să anuleze ori să modifice actul administrativ de autoritate atacat, să oblige serviciul public administrativ să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi să acorde daunele cauzate de serviciul public administrativ (persoană fizică ori juridică) prin actul administrativ de autoritate adoptat (emis) ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Cererea pentru despăgubiri se poate formula, fie în cadrul acţiunii iniţiate, fie separat, după cum la data introducerii acţiunii îi era sau nu cunoscută paguba sau întinderea ei.
Legea nr. 554/2004 prevede în art. 18 că instanţa,
soluţionând cererea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte,
actul administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă, sau
orice alt act înscris şi să se pronunţe asupra despăgubirilor.În
legătură cu subiectele de sesizare a instanţei de contencios
administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede dreptul de a introduce acţiuni
şi de către grupurile de persoane interesate, care nu au personalitate
juridică, precum şi dreptul Avocatului Poporului şi al Ministerului
Public de a introduce acţiunea, caz în care petiţionarul dobândeşte, de
drept, calitatea de reclamant. De asemenea, legea defineşte şi clarifică
noţiunile de bază utilizate, precum: persoana vătămată, interes public,
interes legitim etc, lărgind sfera actelor administrative ce pot fi
atacate şi la contractele administrative (A. Iorgovan, op. cit., pag.
27). Pe lângă dreptul prefectului reglementat şi de Constituţie, legea
reglementează şi dreptul Preşedintelui Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici de a introduce acţiuni în faţa instanţei de
contencios administrativ. Cu privire la excepţia de ilegalitate, legea
prevede suspendarea dosarului din instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia până se pronunţă instanţa de contencios administrativ
competentă. În legătură cu actele administrative exceptate de la
controlul instanţelor de contencios administrativ, legea preia
situaţiile prevăzute în Constituţie, incluzând in sfera actelor de
comandament cu caracter militar, pe lângă aspectele clasice cunoscute,
legate de comanda trupei pe teritoriul României, şi actele care vizează
întrebuinţarea forţelor armate ale ţării noastre la acţiuni de menţinere
a securităţii internaţionale şi de apărare colectivă, în sisteme de
alianţă militară, precum şi în acţiunile de menţinere sau de restabilire
a păcii. În cazul acţiunilor împotriva ordonanţelor, legea arată că
cererea de chemare în judecată a Guvernului, ca autor al ordonanţei, va
fi însoţită şi de excepţia de neconstituţionalitate, soluţionarea
acţiunii în contenciosul administrativ depinzând de soluţia instanţei de
contencios constituţional . Legea introduce şi soluţia unui regim al
recursului în situaţii deosebite, cum ar fi îndeplinirea termenului până
la care petentul îşi poate valorifica dreptul pretins, precum şi soluţia
publicării hotărârilor judecătoreşti irevocabile, prin care au fost
anulate acte administrative normative (A.Iorgovan, op. cit., pag.28). General maior (r), lector univ. dr. Ilie Gorjan
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
