|
Continuitatea discursului românesc
Dr. Titus Filipas
Impresii si pareri personale in FORUM
Nu trebuie să uitam vreun moment ca a existat un discurs românesc
autentic, cu mult inainte de secolul XIX. „Ce pustiu ar fi spatiul
dacă n-ar fi punctat de biserici!”, exclama Petre Tutea,
referindu-se certamente la spatiul spiritual romanesc unde se afla
discursul non-verbal. Un volum al acestui discurs e scris pe
manastirea Moldovita, ctitoria lui Petru Rares, alte volume
doctrinare ortodocse sunt interioarele ctitoriilor Craiovestilor,
unde este prezent mesajul Paleologilor de reconstructie a
civilizatiei. De altminteri Neagoe Basarab (1512 — 1521), inrudit cu
boierii Craiovesti (dupa o ipoteza: fiu legitim al lui Basarab cel
Tânăr si Neaga, sora Craiovestilor, iar dupa alta ipoteza: fiul
boierului Pârvu Craiovescu si o mama necunoscuta de istorici), tine
sa fie infatisat cu vulturul bicefal (simbolul heraldic al
imparatilor Paleologi) brodat pe mantie, in portretul sau votiv de
la Curtea de Arges. Atunci cand ii alunga pe cruciatii latini din
Constantinopol, si incepe constructia aceea grandioasa a proiectelor
strategice cu bataie de o mie de ani pentru refacerea imperiului,
Mihail al VIII-lea Paleologul alege un blazon : simbolul vulturului
bicefal pentru imperiul numit Romania. Prezenta vulturului bicefal
pe atatea steme si drapele nationale din lumea de azi arata ca
orizontul de timp al strategiei de ‚weltpolitik’ gandite de Mihail
al VIII-lea Paleologul continua prin delocalizari.
"The good time will come", scria pe inelul purtat de romanticul
englez Percy Bysshe Shelley (1792-1827). Adoptarea stemei vulturului
bicefal de catre Neagoe Basarab constituia o recunoastere a
delocalizarii functiei de reconstructie a civilizatiei, o
reconstructie ceruta de hrisovul lui Mihail al VIII-lea Paleologul
pentru Aghia Sofia, hrisov care este una dintre acele « legi fatale
», adica de o « necesitate absoluta », despre care scria Vasile
Conta in « Teoria fatalismului ». S-a spus foarte bine documentat ca
opera lui Mircea Eliade incorporeaza conceptul de 'arhetip’, inainte
ca acesta sa fi fost definit de Carl Jung. Dar Mircea Eliade aplica
doar ideea lui Vasile Conta despre 'legea fatala'. Cand am aflat
prima oara de la inginerul si publicistul Daniel Cocoru –cercetator
impatimit al operei lui Henri Coanda--, despre extraordinarele
proiecte futorologice schitate de Henri Coanda pentru Craiova, am
crezut la inceput ca sursa lor era pur si simplu geniul tehnologic
al lui Henri Coanda, fara fundament in valorile traditionale.
Incercand sa ii trasez arborele genealogic, pe linie paterna se
descopera inrudirea cu boierii cei mari ai Craiovei, mergand chiar
pana la Craiovesti. Apoi, privind canalul de televiziune
‘Discovery’, am fost stupefiat sa vad cum Manastirea Bistrita din
nordul Olteniei, si ea o ctitorie a boierilor Craiovesti, era
prezentata drept ctitorie a etniei rroma, intr-un spectacol
dizgratios al conectarii celor sfinte cu dorinta de imbogatire prin
‘trecerea pe sub masa’. Scena a fost retransmisa si propagata, mereu
si mereu, in lumea intreaga.
Dar manastirile din nordul Olteniei au o traditie lunga. Precum
crestinarea Olteniei. Primul apostol, ori mai exact primul "chemat
la apostolie", Sfantul Andrei, merge in Oikumena de nord, in Tracia
si in Scytia. In sudul Olteniei exista legenda ca Sfantul Andrei ar
fi fost crucificat la Celei, antica Sucidava, cetate care a cunoscut
si timpuri de maretie romana inainte de a fi fost distrusa de huni.
De altminteri sapaturile arheologice au descoperit ruinele unei
biserici dinainte de invazia hunilor.
Se stie foarte bine ca raul Olt era navigabil pana in secolul XIX,
adica atata vreme cat malurile lui au fost acoperite de paduri. Stim
precis ca manastirile si schiturile de pe Olt, din Carpatii
meridionali, precedau vechi locuri de cult dacice, zona era sacra,
cel mai probabil ca 'muntele micilor scorpioni', Kogaionon, unde
infloresc tarziu teii, s-a aflat in clima mediteraneana de acolo,
trebuie sa tinem cont si de ecologie atunci cand ne interpretam
istoria! Legenda romaneasca mai povesteste despre Sfantul Andrei ca
ar fi navigat pe Olt in sus, pana la sanctuarele antice, incercand
convertirea paganilor daci. Abia la intoarcere, revenind in
Sucidava, fu rastignit pe "crucea de tei". Apostolatul Sfantului
Andrei antreneaza transformarea locurilor de rugaciune dacice,
pagane, in schiturile de lemn crestine, pe toata Valea Oltului, de
la varsarea lui in Dunare, si pana la izvoarele riului Olt in
Carpatii orientali. Multe sunt pe cer si pe Pamant care nu sunt
consemnate de canalul ‘Discovery’ !
Sigur, canalul ‘Discovery’ instiinteaza de asemenea lumea intreaga
ca Henri Coanda este inventatorul si constructorul primului avion cu
jet reactiv. Fernand Braudel subliniaza elementul evolutiv pe
duratele lungi din zona mediteraneeana: schimbarea profesiunilor,
aparitia unor profesiuni noi. Viata lui Henri Coanda substantiaza
aceasta teza centrala a civilizatiei mediteraneene si romanesti.
Insistenta politica a minoritatii rroma pentru a-si pastra dreptul
de a trai din profesiile vechi intr-un regim al "discriminarii
pozitive" este oarecum de inteles, dar sprijinul provenind din
exteriorul Romaniei si de la Grupul pentru Dialog Social pentru
acest tip de atitudine ce deformeaza valorile civilizatiei
mediteraneene este cu totul de neinteles. Cum poti integra o
populatie ori un grup etnic intr-o evolutie culturala ?
Afisul pentru expozitia din Paris unde Henri Coanda prezenta acel
avion cu totul si cu totul nou in conceptie si constructie a fost
desenat chiar de el. Henri Coanda era un remarcabil artist, in anul
1907 el a lucrat, adica a schitat si a modelat, alaturi de
Constantin Brancusi in atelierul sculptorului francez Auguste Rodin.
Geniul sau artistic este recunoscut in prezent, chiar daca si
indirect. Am vazut recent, -- incantarea mea a fost
indescriptibila--, zburand chiar avionul schitat de Henri Coanda in
filmul de desene animate "Howl's Moving Castle", al cineastului
japonez Hayao Miyazaki. Nascut in anul 1941, in familia unui
capitalist japonez din industria aeronautica, Hayao Miyazaki
cunoaste bine toate avioanele vechi. Din care selecteaza. Dar sa
revenim la capitolul « legilor fatale », capitol scris in cultura
romana a veacului XIX. Se constata si se recunoaste acum ca exista o
fenomenologie a undelor culturale si inovative, cu diverse perioade.
Primul cugetator de la noi care surprinde aceasta fenomenologie a
fost filosoful Vasile Conta (1845 - 1882), un exponent al ideilor
burgheziei romanesti radicale. Vasile Conta publica acele cugetari
la anul 1877, intr-o carte purtand titlul: "Teoria ondulaţiunii
universale". Este o certitudine ca exemplare ale lucrarii lui Vasile
Conta au ajuns si in Bucovina, la Cernauti, inainte de primul razboi
mondial. Pe atunci era acolo tanar profesor universitar Joseph A.
Schumpeter (1883-1950), care va mai preda la cateva universitati
prestigioase din Europa. Ulterior va emigra din cauza nazistilor in
America, inregistrand apoteoza carierei conferentiind despre
economie politica la Universitatea din Harvard. Acolo, Joseph A
Schumpeter impune sintagma "creative destruction", adica
"distrugerea urmata de creatie" (dansul lui Shiva este o metafora),
precum si teoria "ondulatiunii universale", --ideea lui Vasile
Conta--, pe care o va specula apoi si scriitorul anticipativ
american Alvin Toffler in lucrarea sa "The Third Wave", publicata in
limba romana sub titlul enigmatic: „Al treilea val”. Consider ca
discursul filosofic romanesc din paginile cartii "Teoria
ondulaţiunii universale" este mult mai important decat discursul
politicianist al lui Mihail Kogalniceanu la proclamarea
„independentei nationale” de la 1877. Si de asemenea mult mai
important decat articolele entuziast-patriotarde despre «
independenta » publicate in ziarele ‚Natiunea romana’ si ‚Romania
libera’, amandoua fondate oportunist chiar la anul 1877. Cati oameni
au murit din cauza acelei propagande jurnalistice ieftine si cupide,
care ii trimitea pe ostasii romani la moarte sigura? Probabil cu
ochii fixati pe felul cum era purtat acest razboi unde comanda si un
print german, Nietzsche scria la 1878 : "Cel mai mare inconvenient
al armatelor nationale […] consta in risipa inutila a vietilor unor
oameni superiori […], caci ei se expun pericolelor mai mult decat
altii.” Armele de foc ale romanilor, vandute armatei de un misit
mason american venit in Romania, erau inferioare armelor folosite de
soldatii turci ; nu dezvalui numele acelui misit, risc sa fiu dat in
judecata pentru « defaimare ».
Daca I. L. Caragiale ne da un text superb despre cinismul care
domnea la 1877 in redactia de la ‚Natiunea romana’, nu avem inca un
text sincer si transparent despre atmosfera din redactia ziarului
‚Romania libera’ la 1877. Putem doar banui ca, precum la ‚Natiunea
romana’, atmosfera generala era dezinformatoare, cinica, si
interesata. Pentru ca eu nu sint un Erast Fandorin mereu victorios,
trebuie sa spun ca ramane deschisa problema ‘spionului din 1877’ :
s-a aflat el in redactia de la ‘Natiunea romana’, sau in redactia de
la ‘Romania libera’ ?
Pentru cautarea ‘spionului de la 1877’ in fictiune, romancierul de
limba rusa Boris Akunin (pseudonimul georgianului Grigore
Chkhartishvili) a inventat personajul Erast Fandorin, un fel de
James Bond al secolului XIX lucrand in slujba imperiului tarist.
Boris Akunin, creatorul lui Erast Fandorin, este mult mai spiritual
decat Ian Fleming, creatorul personajului de fictiune James Bond.
Limbajul incantator de rusesc al cartilor lui Boris Akunin nu-i doar
unul extrem de pur, el este chiar intr-un mod cautat unul de moda
veche, iar descrierile relatiilor intre sexe sunt pur si simplu
victoriene. In romanul politist “Gambitul turcesc”, Boris Akunin
speculeaza un fapt bine documentat al razboiului ruso-turc de la
1877, mister care nu a fost rezolvat pana acum. Astfel, la Marele
Stat Major al armatei tariste, se stia in mod sigur ca exista un
spion al lui Osman Pasa, spion care afla de la inalti ofiteri rusi
despre planurile lor de atac, apoi ii avertiza pe turci. Erast
Fandorin alcatuieste o lista de suspecti, printre care se afla si un
roman. Se pare ca Grigore Chkhartishvili (alias Boris Akunin) nu l-a
citit niciodata pe I. L. Caragiale. Pentru ca in istorisirea despre
‚Natiunea romana’, se afla si un personaj real, corespondentul de
razboi al ziarului, care ar fi putut prea bine, –asa spune foarte
documentat I.L. Caragiale--, sa spioneze si pentru turci, nu doar
pentru ziarul lui Caragiale si Frederic Damé.
De ce a fost atat de sincer, crud fata de sine insusi, I. L.
Caragiale in episodul auto-biografic de la ‚Natiunea romana’ ?
Probabil ca sa forteze o dezvaluire la fel de sincera a felului cum
decurgeau treburile launtrice in redactia ziarului ‘Romania libera’
in anul 1877. Ceea ce ziaristii de la ‘Romania libera’ nu s-au
simtit obligati sa intreprinda. Bineinteles, nu românaşul fictiv
inventat de imaginatia lui Boris Akunin in « Turetskii gambit » era
tradatorul. Dar putea foarte bine sa fi fost corespondentul de
razboi al ziarului ‘România liberă’ trimis pe frontul razboiului
ruso-turc, ori chiar ziaristul de la ‘Natiunea română’ recrutat de
I.L. Caragiale. De altminteri s-a mai avansat ipoteza ca I.L.
Caragiale ar fi colaborat uneori cu serviciile secrete. Bineinteles,
numai cu serviciile secrete româneşti, desi alti directori de ziare
din Bucuresti colaborau cu servicii secrete straine. Ceea ce, foarte
probabil, se intâmplă si in Bucureştii de acum.
Dr. Titus Filipas
|
