HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

EDITORIAL

 

CONTRA  LUI  CELSUS

Maria Diana Popescu, Agero

 

Lobotomizate de fascinaţia libertăţii, distanţate programatic de sentimentul romānesc al fiinţei (dovezi ale unei acute frizolităţi), generaţiile timpului nostru īnghit cultura ca pe o şaorma, fug de valoare ca de o corvoadă. Iubesc īn schimb maneliştii, fotbaliştii, rocării, rapării şi preaplinul destrăbălării occidentale, ca distracţie inferioară pentru mase. Atunci de ce ne-ar mira că un intelectual rafinat n-are succes? Poate dacă ar cīnta manele, dacă ar poza īn costumul Evei şi al lui Adam, ar avea şansa popularizării şi prezenţei pe ecrane. Gustul mulţimii este permanent modelat de mass-media īn scopul unui profit cīt mai mare. Cultura de masă a devenit o afacere extrem de rentabilă, mai ales īn liniile cele mai josnice. Evident, imensa producţie a spectacolelor televizate de azi aparţine unor oameni care nu sīnt īn niciun fel elite. Dacă vreţi cumva să-i īnnobilaţi pe protagoniştii dezbrăcaţi şi operaţi cu concepţia metafizică despre elite (elite = valoare), nu pot decīt să vă spun că e o concepţie anacronică. Cītă nobleţe pe frontispiciul media! Scandalurile publice care ţipă cu litere mari şi toate scenariile de culise au scos la lumină feţele de după blocuri (de aici şi prodigioasa lor activitate) şi pe obsedaţii veacului acesta, transformīndu-i peste noapte īn vedete. Cum s-a reuşit performanţa? Cu ajutorul ziariştilor de doi bani. La urma urmei, două parale fac patronii şi moderatorii unor astfel de televiziuni, cumpărătorii hīrtiilor igienice ale tabloidelor centrale şi fanii programele īmpricinate. Toţi au acelaşi caracter cu cel al siliconatelor, senzualelor şi dezbrăcatelor. Platourile de televiziune care vin cu o astfel de „cultur㔠sīnt ca un pat mare īn care se īntīlnesc cuplurile, fără să se schimbe lenjeria. Poate peste 35-40 de ani, aceleaşi televiziuni vor prezenta reportaje cu bătrīnele siliconate, protestīnd pentru pensia mizeră de doi lei. Vedetele care au intoxicat ecranele sīnt asemenea politicienilor, despre care ştim că au fost aserviţi īn toată istoria noastră. S-au plīns şi au periat Stambulul, Viena şi Moscova, iar azi se īnghesuie să pupe bombeul lui Sam, crezīndu-i-se prieteni. Numai că unchiul Sam īi īnşeală pe prieteni, īi manipulează, īi jecmăneşte, īi stoarce de ultima picătură, apoi īi face să aplaude. Cine nu se supune e declarat băiat rău, e bombardat sau executat, după caz, lăsat pe mīna rebelilor specializaţi īn linşare sau ucidere.

 

Aşadar, vedete au devenit fetiţele de pe centură, politrucii imorali şi corupţi, pe care īi detestăm cu toţii. Vedete sīnt acum şi cei care agitau īn aer pistolul fatal pentru Gaddafi. Unde sīnt luările de poziţie ale intelectualilor noştri faţă de elitele degustătoare şi jignitoare promovate de media? De ce nu vorbim cīnd vine vorba despre sensul lumii noastre de azi, despre criza omenirii, nu numai financiară, ci, mai vītros, a moralei şi a gīndirii profunde? De ce sīntem incapabili să elaborăm o critică articulată īmpotriva haosului din sistemul capitalist? De ce scriitorii nu răspund acestui sistem cu cărţi de seamă, aşa cum se făcea demult, īn timpul marilor īnvăţaţi, īntre intelectualii serioşi. Origen, de pildă, l-a combătut pe Celsus prin cunoscuta oper㠄Contra lui Celsus”. Adevărul a īnvins atunci şi a schimbat faţa religiei. Este nevoie de puterea unui exemplu, de capacitatea de a angrena masele īn demersul īmpotriva oricărui Celsus modern. Presa este plătită bine ca să direcţioneze mulţimile spre distracţii deformatoare, spre procuratorii din fotbal, de exemplu, spre şefii stadioanelor, care au industria lor unde se rulează sume nejustificat de mari. E inutil să ne īntrebăm de ce numai nulităţile fac bani? Un fotbalist a fost cumpărat cu 80 de milioane de euro. Suma plătită ar fi putut ridica două spitale de urgenţă echipate modern sau sute de şcoli īn zonele īn care oamenii n-au acces la educaţie, sau programe de stimulare a profesorilor, medicilor, care au salarii umilitoare, a elevilor cu merite deosebite sau a cercetătorilor şi oamenilor cu idei constructive pentru ţară.

 

Prea multă discreditare a cetăţeanului, prea multă sărăcie, prea multe exemple negative īn jur, oamenii au fost aduşi la borna la care nu mai ştiu să facă diferenţa īntre rău şi bine. Cine să mai ia īn seamă problemele reale ale poporului īn diversitatea lor? Vedetele cu capital de la ordinea zilei ne infectează cu eurile lor, infectează spaţiul public, social şi moral. Şi Franks, cunoscuta vedetă internaţională, revenită zilele trecute īn teatrul confortabil din Romānia, mīnuieşte bine rolul şi disciplina(rea), simţindu-se ca peştele īn apă la noi. Care disciplină? Finanţele. Cine este, profesional vorbind, Franks? Un sanitar instruit, şcolit īn arta falimentelor naţiunilor, un lup viclean. Ah, suavitatea lui de două ori rafinată, şi tot pe-atīt de curajoasă, de a se adresa guvernului, implicit poporului, īn forma direct liberă a limbii noastre, stīrnind indignarea, prin stīlcirea ei, la fel ca şi margaretele şi dudele regale. Desigur tīnărul cobzar cu simbrie, Franks, nu e lăsat singur īn hora măreaţă de falimentare a popoarelor. Ar fi nedrept, nu-i aşa? I se alipesc corifeii experimentaţi īn a se pleca pīnă la bombeul pantofului găurit: preşedinţii statelor īndatorate. Fără să se gīndească la binele propriu, debordīnd de spirit civic, dorind binele poporului, şi corifeul nostru īl apără pe cămătar de atingeri profanatoare, de conştiinţa īncă trează a naţiunii.

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com