|
|
|
|
            |
|
CONTRA
LUI
CELSUS
Maria Diana Popescu,
Agero
Lobotomizate de fascinaţia libertăţii, distanţate
programatic de sentimentul romānesc al fiinţei (dovezi ale unei acute
frizolităţi), generaţiile timpului nostru īnghit cultura ca pe o
şaorma,
fug de valoare ca de o corvoadă. Iubesc īn schimb maneliştii,
fotbaliştii, rocării, rapării şi preaplinul destrăbălării occidentale,
ca distracţie inferioară pentru mase. Atunci de ce ne-ar mira că un
intelectual rafinat n-are succes? Poate dacă ar cīnta manele, dacă ar
poza īn costumul Evei şi al lui Adam, ar avea şansa popularizării şi
prezenţei pe ecrane. Gustul mulţimii este permanent modelat de
mass-media īn scopul unui profit cīt mai mare. Cultura de masă a devenit
o afacere extrem de rentabilă, mai ales īn liniile cele mai josnice.
Evident, imensa producţie a spectacolelor televizate de azi aparţine
unor oameni care nu sīnt īn niciun fel elite. Dacă vreţi cumva să-i
īnnobilaţi pe protagoniştii dezbrăcaţi şi operaţi cu concepţia
metafizică despre elite (elite = valoare), nu pot decīt să vă spun că e
o concepţie anacronică. Cītă nobleţe pe frontispiciul media!
Scandalurile publice care ţipă cu litere mari şi toate scenariile de
culise au scos la lumină feţele de după blocuri (de aici şi prodigioasa
lor activitate) şi pe obsedaţii veacului acesta, transformīndu-i peste
noapte īn vedete. Cum s-a reuşit performanţa? Cu ajutorul ziariştilor de
doi bani. La urma urmei, două parale fac patronii şi moderatorii unor
astfel de televiziuni, cumpărătorii hīrtiilor igienice ale tabloidelor
centrale şi fanii programele īmpricinate. Toţi au acelaşi caracter cu
cel al siliconatelor, senzualelor şi dezbrăcatelor. Platourile de
televiziune care vin cu o astfel de cultură sīnt ca un pat mare īn
care se īntīlnesc cuplurile, fără să se schimbe lenjeria. Poate peste
35-40 de ani, aceleaşi televiziuni vor prezenta reportaje cu bătrīnele
siliconate, protestīnd pentru pensia mizeră de doi lei. Vedetele care au
intoxicat ecranele sīnt asemenea politicienilor, despre care ştim că au
fost aserviţi īn toată istoria noastră. S-au plīns şi au periat
Stambulul, Viena şi Moscova, iar azi se īnghesuie să pupe bombeul lui
Sam, crezīndu-i-se prieteni. Numai că unchiul Sam īi īnşeală pe
prieteni, īi manipulează, īi jecmăneşte, īi stoarce de ultima picătură,
apoi īi face să aplaude. Cine nu se supune e declarat băiat rău, e
bombardat sau executat, după caz, lăsat pe mīna rebelilor specializaţi
īn linşare sau ucidere.
Aşadar, vedete au devenit fetiţele de pe centură,
politrucii imorali şi corupţi, pe care īi detestăm cu toţii. Vedete sīnt
acum şi cei care agitau īn aer pistolul fatal pentru Gaddafi. Unde sīnt
luările de poziţie ale intelectualilor noştri faţă de
elitele
degustătoare şi jignitoare promovate de media? De ce nu
vorbim cīnd vine vorba despre sensul lumii noastre de azi, despre criza
omenirii, nu numai financiară, ci, mai vītros, a moralei şi a gīndirii
profunde? De ce sīntem incapabili să elaborăm o critică articulată
īmpotriva haosului din sistemul capitalist? De ce scriitorii nu răspund
acestui sistem cu cărţi de seamă, aşa cum se făcea demult, īn timpul
marilor īnvăţaţi, īntre intelectualii serioşi. Origen, de pildă, l-a
combătut pe Celsus prin cunoscuta operă Contra lui Celsus. Adevărul a
īnvins atunci şi a schimbat faţa religiei. Este nevoie de puterea unui
exemplu, de capacitatea de a angrena masele īn demersul īmpotriva
oricărui Celsus modern. Presa este plătită bine ca să direcţioneze
mulţimile spre distracţii deformatoare, spre procuratorii din fotbal, de
exemplu, spre şefii stadioanelor, care au industria lor unde se rulează
sume nejustificat de mari. E inutil să ne īntrebăm de ce numai
nulităţile fac bani? Un fotbalist a fost cumpărat cu 80 de milioane de
euro. Suma plătită ar fi putut ridica două spitale de urgenţă echipate
modern sau sute de şcoli īn zonele īn care oamenii n-au acces la
educaţie, sau programe de stimulare a profesorilor, medicilor, care au
salarii umilitoare, a elevilor cu merite deosebite sau a cercetătorilor
şi oamenilor cu idei constructive pentru ţară.
Prea multă
discreditare a cetăţeanului, prea multă sărăcie, prea multe exemple
negative īn jur, oamenii au fost aduşi la borna la care nu mai ştiu să
facă diferenţa īntre rău şi bine. Cine să mai ia īn seamă problemele
reale ale poporului īn diversitatea lor? Vedetele cu capital de la
ordinea zilei ne infectează cu eurile lor, infectează spaţiul public,
social şi moral. Şi Franks, cunoscuta vedetă internaţională, revenită
zilele trecute īn teatrul confortabil din Romānia, mīnuieşte bine rolul
şi disciplina(rea), simţindu-se ca peştele īn apă la noi. Care
disciplină? Finanţele. Cine este, profesional vorbind, Franks? Un
sanitar instruit, şcolit īn arta falimentelor naţiunilor, un lup
viclean. Ah, suavitatea lui de două ori rafinată, şi tot pe-atīt de
curajoasă, de a se adresa guvernului, implicit poporului, īn forma
direct liberă a limbii noastre, stīrnind indignarea, prin stīlcirea ei,
la fel ca şi margaretele şi dudele regale. Desigur tīnărul cobzar cu
simbrie, Franks, nu e lăsat singur īn hora măreaţă de falimentare a
popoarelor. Ar fi nedrept, nu-i aşa? I se alipesc corifeii experimentaţi
īn a se pleca pīnă la bombeul pantofului găurit: preşedinţii statelor
īndatorate. Fără să se gīndească la binele propriu, debordīnd de spirit
civic, dorind binele poporului, şi corifeul nostru īl apără pe cămătar
de atingeri profanatoare, de conştiinţa īncă trează a naţiunii.
Maria Diana Popescu,
Agero
Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
