Contraspionajul SS și DSS

Dr. Viorel Roman, Germania

Schellenberg, Walter: Aufzeichnungen. Die Memoiren des letzten Geheimdienstchefs unter Hitler (Insemnari. Memoriile ultimului sef al spionajului sub Hitler). Hg.: Gita Peterson. Vorwort Klaus Harprecht. Wiesbanden: Limes 1979, 438 p.; Teodorescu, Filip: Un risc asumat -Timisoara decembrie 1989. Editura Viitorul  românesc. Bucuresti 1992, 318 p.

SS-ul era coloana vertebrala a Germaniei lui Adolf Hitler, iar Departamentul Securitatii Statului a României lui Nicolae Ceausescu. O perioada de timp national-socialismul si ortodoxo-comunismul, raspuns criminal sau brutal la o mare criza nationala, cu mari sacrificii si victime, si-a urmat implacabil drumul. Hitler a declansat razboiul mondial. Ceausescu a schimbat fundamental Tara. Ambii s-au sprijinit pe un aparat represiv, in centrul careia se gasea contraspionajul. Aici nu se facea propaganda á la Dr. Joseph Göbbels sau Popescu Dumnezeu, ci se urmarea interesul national. Cel putin in teorie. Dupa ´45 si ´89 dictatura a fost inlaturata si situatia s-a normalizat printr-o tranzitie spre democratie.
Bine informati si protejati de secretul de stat, cei din fruntea contraspionajului SS, Walter Schellenberg si respectiv DSS, Filip Teodorescu erau in legatura constanta cu Hitler si Ceausescu prin intermediul lui Heinrich Himmler si Iulian Vlad. Dupa ´45, si ´89 ei au publicat carti. Trecem peste faptul ca ambii protagonosti s-au dedicat cu trup si suflet misiunii lor, ca in timpul procesului, care le-a fost intentat, din punctul lor de vedere pe nedrept, cautau sa explice atit faptul ca prin natura activitatii lor de contrainformatii, nu puteau participa la genocid, cat si necesitatea de a duce la cunostiinta noilor stapini, unele actiuni secrete de interes deosebit, de care numai ei aveau cunostiinta.
Rapoartele lor nu confirmau neaparat prejudecatiile sefilor. Astfel Schellenberg a descoperit ca SUA are o producatie de otel etc. mai mare decit cea cunoscuta. Maresalul de aviatie Hermann Göring a protestat. Dupa ce pe frontul de vest la 6 iunie 1944 inpotriva a 12.837 de avioane s-au ridicat de la sol sa le combata numai 319 aparate de zbor germane, la procesul de la Nürnberg, Göring i-a recunoscut nedreptatea facuta. Spionajul SS avusese dreptate. Tot asa Teodorescu, la fata locului, prezinta veridic situatia din Timisoara in dec. ´89 si se izbeste de neintelegere, chiar la Iulian Vlad.
Contaspionajul ortodoxo-comunist românesc de dupa razboi a fost organizat de sovietici, folosindu-se de slavi sau elemente straine in conformitate cu interesele lor, a Kominternului. Ceausescu s-a eliberat de mostenirea KGB-ului, a fost victima lui Pacepa etc., iar in ´89 a fost impreuna cu DSS depsit de evenimente. Surprinzator in cartea lui Teodorescu este faptul ca in DSS, in aparatul atit de bine informat si confruntat deja cu renuntarea de catre Moscova la sistemul Razboiului rece, nu se punea problema alternativei, a interesului national a românilor dupa sotii Elena si Nicolae Ceausescu.
Schellenberg isi punea aceasta intrebare si chiar actiona in acest sens: cum s-ar putea iesi din national-socialismul lui Hitler cu cele mai mici pierderi pentru patria sa si mai ales cum va arata in viitor alternativa cea mai favorabila noii Germanii in Europa si in lume dupa un razboi pierdut. Astfel intr-o discutie cu Himmler el ii schita deja in 1942 o constructie politica federala, dupa modelul elevetian, o comunitate europeana democratica lucrind mina in mina cu anglo-saxonii, ca azi. Nici o aluzie in acest sens la Teodorescu sau la altii membri ai DSS-ului. Asta nu numai pentru ca in ultimile zile ale dictaturii ei actionau parca in virtutea inertiei. De aceiasi inertie si actionism nu au scapat in dezordinea din 1945, de altfel, nici Hitler, Himmler sau Schellenberg.
Cartile lui Teodorescu si Schellenberg sunt utile atit pentru intelegerea totalitarismului, cit si in dezbaterea privind tradatorii Pacepa, Raceanu etc. Reabilitarea si reinstalarea lor la Bucuresti ar confirma statutul de colonie occidentala al Tarii. Asa cum au procedat rusi dupa 23 august 1944. Deosebirea ar fi ca dupa ´45 a fost necesara prezenta Armatei Rosii in România 14 ani, iar dupa ´89 s-ar obtine acelasi lucru fara prezenta militara, cu spioni vechi sau inca necunoscuti, dar din nou in inportante functii de conducere, conform Listei fostului ministru de externe Adrian Severin, confirmata recent de generalul Corneliu Grigoras (S.I.E.) in cotidianul Evenimentul Zilei din Bucuresti.

www.viorel-roman.ro
Bremen

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL