Daniel Mureșan

În mersul lumii ordonat şi întâmplător în viaţa oamenilor îşi fac loc şi părerile, îndoielile, convingerile. De ar fi să punem câteva în faţă, pe cele cu caracter general, ar trebui să începem prin a aminti cunoaşterea relativă şi absolută, schimbarea şi împietrirea, legile universale şi cele particulare, cele statistice, atâtea cauze, efecte, nevoi, pentru unii certitudinea că altfel şi-ar petrece timpul dacă s-ar reîntoarce, …ar şti să evite greşelile  - alese ca fiind bune, alături de multe altele, după concreteţea lucrurilor, a împrejurărilor, după ştiinţă. Vorbim de raţiuni, credinţe, sentimente, convingeri în eboşă….

                  Pe de altă parte, ai intrat în dialog şi este firesc să nu ai idei definitive, decât asupra a ceea ce e repetabil fără de nicio excepţie. În marele rest al lumii, a cunoaşterii ce ne surprinde cu noutăţi, a conştiinţei în totalitatea ei ai îndoieli. În acest context Emil Cioran ne preîntâmpină cu o cugetare ,,Doar cine n-a aprofundat nimic poate avea convingeri”. Se pare a fi utilă aserţiunea sceptică a filosofului, pentru a nu cădea în suficienţă. O altă opinie ce vine dinspre o trăire care poate fi cea mai utilă, ne este propusă de Garabet Ibrăileanu ,,Dacă ai îndoieli asupra ta, nu le da pe faţă, ca să nu dai prostului dreptul de a-şi permite cu tine aceeaşi atitudine, împrumutând-o de la tine”. Sigur, poate să nu te intereseze ce va hotărî prostul, luxul pe care şi-l poate permite imitându-te şi vrei să rămâi sincer, considerând, crezându-ţi îndoielile momente omeneşti, simţăminte superioare.

                  E adevărat că n-ai cum îţi cunoaşte toate convingerile cu care intri în dialog. Preopinentul vine cu argumentul dovezilor ( poate că nici pe departe nu sunt dovezi ), corespondenţe şi coerenţe, experienţe noi ce te pot influenţa, ori doar cu fruntea sus spunând ,,e părerea mea” - aţi auzit-o, atâţia o spun.

                  Sunt suficiente motivele pentru a tăcea din când în când, a nu răspunde, crezând în impresia agerimii, să nu fii grăbit nici când eşti întrebat ce înseamnă binele, răul ori viaţa. Ai putea spune ,,în felul meu le-am trăit”. Soren Kirkegaard găsea că ,,…tăcerea e şi înţelegerea dintre divin şi individual”. Sigur că ne aflăm în faţa unei imagini, a unei exprimări metaforice, fiindcă ne formăm certitudini, ni le schimbăm, cu tot concursul divinului din noi, a celeilalte părţi a spiritului, a permanentului lor dialog. Am început să ne iubim părerile cu gradele lor de certitudine; tăcem mult până ne aprobăm schimbarea, logica şi sentimentele se zbat în mod neîntrerupt.

                   La polul oarecum opus meditaţiei se află disputele cu replici zgomotoase, intenţii de anihilare, unde competitorii cred că  vor învinge cu forţa glasului, ei fiind deasupra, pe o înălţime,  după practica antichităţii. Ce contează, cât de mult contează este diferit după temeiuri ( dreptate, adevăr, utilitate), sigur şi după afectivitate, după prezenţa, absenţa certitudinilor. Combatanţii intră în dialog cu dorinţa de a seduce ascultătorii, gesticulează, pun în circulaţie două, trei legături logice şi la fiecare ridicare de ton se amăgesc cu speranţa că au inculcat convingeri, zicându-şi în sinea lor - data viitoare voi putea emite, după împrejurare, o altă părere. E uşor de înţeles câtă încredere au în faţa celor care-i ascultă.

                  E adevărat că ,,Logica ne dă mijloace de a insufla convingeri pe care nu le avem” Grigore C. Moisil. De la această idee adevărată a genialului nostru matematician, prea mulţi cred că ei ar avea chemarea să insufle, transforme posibilitatea în discuţie în realitate, poate cred că nu-i chiar greu să ajungi la adevăr. Marele nostru matematician s-a pronunţat în privinţa convingerilor, iar lumea, această realitate infinită are pentru noi uneori temeiuri perceptibile, atâtea necunoscute, alături de nenumărate posibilităţi…

                  Se desfăşoară  cu regularitate şi din când în când emisiuni, adevărate spectacole despre viaţă. Sunt însoţite de inteligenţă şi bun simţ. Cum sunt emisiunile prezentate de Eugenia Vodă; Lucia Hossu Longin; Horia Roman Patapievici, atâtea emisiuni de pe Tvr. Cultural etc. (Scuze pentru omisiuni).

                  De câte ori te afli în faţa unui dialog susţinut de personalităţi ale culturii, creaţiei, mai creşte zestrea avută înainte, cu câteva note în cunoaştere.  Chiar dacă ideile urmează calea eclectismului, împrospătează sufletul. 

                   Marele nostru teolog Dumitru Stăniloaie îşi arată credinţa, marea putere ce vine din  dialogul cu Dumnezeu, în gândurile ce urmează ,,A fi chip al lui Dumnezeu înseamnă a fi partener de dialog cu Dumnezeu, iar iubirea lui Dumnezeu nu poate uita pe cel care a intrat odată în dialog cu EL. Astfel se motivează de ce omul a fost făcut spre o existenţă eternă”. Opera marilor teologi se bazează pe credinţa în Dumnezeu, o forţă supranaturală, pe ADEVARUL că Dumnezeu este făuritorul universului, este totul, ştie totul, poate să aneantizeze în orice moment universul, opera sa. De aici decurge în mod logic că sfinţii sunt fiinţe superioare, apropiate Creatorului. O astfel de remarcă, între multe altele,  are şi filosoful român Petre Ţuţea.

                   Sunt convingeri şi convingeri. Aşa de pildă filosoful român Emil Cioran recunoştea că pe măsură ce a citit mai multe cărţi de religie i-a crescut neîncrederea în interpretarea religioasă a realităţii, în Dumnezeu. Eugen Ionescu, tot pe parcursul unui dialog, nu se sfiieşte să spună că n-a ajuns la nicio convingere în privinţa lui Dumnezeu, că aşteaptă să treacă dincolo de viaţa aceasta pentru a se convinge. Pentru cei care se lasă conduşi de ştiinţă şi înclină mai mult spre ateism, cultura religioasă le sporeşte orizontul, complementaritatea, potenţele pe calea dialogului…

                  Sigur, oamenii nu-şi arată cu toată sinceritatea convingerile, iar îndoielile şi la marii convinşi sunt prezente, oricum excepţiile sunt foarte rare…

                  Răspunsurile la întâmplare arată că nu-i uşor să ai convingeri.

Daniel Mureșan