Copilul sălbatic
Dr. Titus Filipas
Impresii
si pareri personale in FORUM
 Eram
frustrat în liceu pentru că nu mai studiam gramatica generală, eram
tentat să pun mereu întrebări de "gramatică filosofică" despre care
sistemul şcolar comunist inducea în mine sentimentul că este numai
„rătăcire a gândului”. De altminteri celebra probă de 'filosofie' din
bacalaureatul francez nu este în fond nimic mai mult decât o probă de
'gramatică filosofică'. Întâmplător, am studiat la liceul ‚Fraţii
Buzeşti’ din Craiova, şi aveam un respect extraordinar faţă de vechii
profesori ai şcolii, eliminaţi de regimul comunist. Să-l amintesc aici
numai pe Fanu Duţulescu, autorul unui concentrat „Dicţionar al
filosofiei” în care explica atât de bine conceptele metafizicii, printre
care şi acela de „numen”. Eu cred că şcoala înseamnă toţi profesorii
ei, chiar şi aceia trimişi la canal pentru că au „simpatizat cu
legionarii”! Prin aplicarea imperiosului dicton leninist „Învăţaţi,
învăţaţi, invăţaţi!”, mulţi dintre noi, care ne-am primit educaţia în
deceniile, -căci 7 ani nu ajung-, de după cel de al doilea mare război,
n-am învăţat limba germană. Majoritatea profesorilor români de limba
germană, legionari sau simpatizanţi cu legionarii, săpau la canal ori
tăiau stuf în deltă, aşa că noi nu-l citeam pe Goethe nici în
traducere, nici în original, iar mitul lui Faust nu ne interesa. De
vină mai era poate, --fără să-i scuzăm pe ideologii secundari ce ne-au
ucis profesorii--, şi starea limbii române, pribeagă într-o Nirvana
pastorală, de-ar fi să-l credem pe Ioan Eliade Rădulescu, -dar cine-l
mai ia în serios?-, când Occidentul inventa conceptele din Epoca
Luminilor. Şi chiar dacă, după Eliade, am avut profesori de română
buni, la capitolul de literatură universală, când ajungeau la
mişcarea Sturm und Drang, ni se traducea Furtună şi Elan. Cum din
lecturile prohibite aflaserăm noi câte ceva despre Drang nach Osten,
sinapsele rebele, nebune pentru că refuzau controlul ideologiei
secundare, încercau să facă legătura. Despre tema interzisă nu ne
vorbise nici un adult, cei care ştiau putrezeau prin puşcării, şi fără
dascăl de sprache n-am păşit îndeajuns în Walhalla. De mergeam
câţiva paşi în direcţia arătată de lehrer, l-am fi întâlnit poate pe
Goethe. Şi l-am fi recitit pe Faust adeseori, dacă nu în original,
atunci în orice traducere românească de sărbătoare. „Elan”-ul pus în
locul lui Drang l-am împrumutat de la francezi, englezii traduc infinit
mai bine, Storm and „Stress”, starea de tensiune este aceea care dă
relevanţă şi forţă mişcării intelectului, brainstorming-ul, furtuna
mentală. Sigur, acel stress este comun interpretat ca accent pus pe
subiectivitate, însă realizam, făcând legătura cu Drang nach Osten,
că-i vorba despre o tensiune ce are incorporată foarte multă energie.
Energia unei tendinţe. Energie mintală care te ferea, de pildă, de
acceptarea carnetului roşu. Se spune că Sturm und Drang ar fi pornit
de la ideile lui Jean -Jacques Rousseau despre educaţia copilului
liber. Dar timpul Sturm und Drang este şi Geniezeit, iar acel Genius
pre-romantic nu-i cumva chiar „Copilul Sălbatic” al lui J.-J.
Rousseau? Astfel, să ne liniştim, Sturm und Drang, prin sălbăticia
sa, n-a fost, nu este şi nu va fi niciodată o atitudine „politiceşte
corectă”. Atunci, este ceva nou sub soare ? Da, pentru prima oară
interzicerea spontaneităţii gândului apare ca o clauză impusă nouă,
-celor care încercăm să gândim-, de Contractul Social postbelic, - şi
mereu a fost şi va fi câte un război să-l întărească-, vigilent
Contract Social ce interzice, represiv şi violent, cărţile noi care se
abat de la dogmele ideologiilor secundare şi terţiare. „Copilul
Sălbatic”, intelectualul genuin lipsit acum de orice drept al
exprimării libere, individul care fuge de educaţia forţată printr-un
curriculum de lozinci, căutând izvorul tămăduirii în cărţile arse, în
cărţile confiscate, în cărţile interzise, ori în înţelepciunea celor
vechi, este redus prin activa poliţie politică a noului Contract
Social, -cu potere pe orice Media--, la condiţia mintală de „copil
al străzii”, căruia sistemul îi livrează zi şi noapte, prin mass-media,
supradoza de auro-lac informaţional întotdeauna „politiceşte corect”.
Dr. Titus Filipas
|
