CORNELIU DASCĂLU - Director al Editurii OPERA

Model de criză: licheaua

Trăim în democraţia totală, în care fiecare face ce vrea. Avem pâine şi circ şi televiziuni mai multe decât ne-ar trebui. La fiecare apariţie a unui trust de presă am gândit că, poate concurenţa naşte valoarea şi dă posibilitatea consumatorului de informaţie să aleagă, însă ne-am înşelat.

Oamenii nu mai găsesc modele directe într-o societate fără sisteme clare de valori. Profesorii sunt prost plătiţi şi îmbrăcaţi şi mai prost, nu impun respect nici prin pregătire nici prin înfăţişare; poliţiştii sunt echipaţi cu nişte salopete de pe care, după câteva spălări, se ia scrisul şi veşnic obosiţi de hărţuiala din partea şefilor incompetenţi, din partea miniştrilor şi politicienilor doritori să-şi facă mendrele într-o ţară cu justiţie slabă; funcţionarii de la ghişeele instituţiilor publice, veşnic cu gândul la ora 14,00 din ziua de vineri, la munte, la afaceri cu terenuri, case şi funcţii publice, cadouri şi bani în schimbul ilegalităţilor, scârbesc prin lăcomie şi lipsa de pregătire temeinică în domeniu. …politicieni, artişti, jurnalişti, militari şi scriitori cumpăraţi cu un pumn de euro sau dolari.

Eroul, individul moral de care este nevoie în societate, omul care oferă un model prin puterea exemplului personal, cel care face ceea ce spune, este considerat, în această minunată ţară care se cheamă România, la acest început de mileniu 3, un tembel, un outsider, un maniac depresiv, un retardat, un rătăcit care nu ştie ce să facă în viaţă. El este ocolit, marginalizat, lăsat în coada listelor de promovări, veşnic uitat de istorie, de oameni şi de comunitate. Încă există oameni buni, care au nevoie de pilde într-o omenire laşă, trăitoare de hedonism şi lipsă de orizont, dar se naşte întrebarea: unde să îşi caute modele de viitor aceşti oameni care nu sunt pierduţi definitiv? Un lucru este sigur: într-o lume lacomă şi grăbită, mulţi indivizi nu mai vor să caute în sine, în resorturile lăuntrice, golgota adevărulului şi credinţei în propriile idealuri, vor să gândească alţii pentru ei, să li se servească eroi la minut şi sisteme de gândire instant. Şi atunci nu le mai rămâne decât să îşi aleagă fiecare exemplul de unde îi este mai comod: din presă, din ziare mai puţin, de la televizor mai mult pentru că este mai simplu de urmărit.

Pe sticlă, după 20 de ani de libertate în care ar fi trebuit să se aleagă grâul de neghină, lucrurile s-au complicat din ce în ce mai mult. Televiziunile au ales să fie fabrici de divertisment de prost gust, ieftin, uşurel, producând emisiuni pentru oameni care abia ştiu să-şi scrie numele pe o foaie de hârtie. Aceasta a fost calea cea mai uşoară de a face bani într-un timp scurt, fără complicaţii şi fără prea multă inteligenţă investită. A crea valoare şi opinie li s-a părut domnilor patroni de televiziuni mult prea obositor şi chiar inutil, dacă nu chiar contraproductiv afacerilor lor. Cel mult au înfiinţat nişte talk-showuri, mori de minciuni şi vântură vorbe cu scop de a deturna atenţia de la marile probleme naţionale, de a denigra adversarii politici şi a acumula capital politic.

Goana televiziunilor de a fabrica şi oferi divertisment, senzaţional şi gargară ideologică s-au întâlnit cu disperarea după celebritate a scursurilor societăţii româneşti postdecembriste şi astfel s-a născut o nouă modă în presă: invitarea în emisiune/pagină şi promovarea lichelei. Licheaua este, prin definiţie, un parazit social, ea tinde spre celebritate şi bogăţie fără să dispună de abilităţi, competenţe şi sisteme de valori, ea profită de pe urma altor oameni în toate modurile, folosind toate tertipurile. Ca profil se încadrează bine în fauna curvelor, hoţilor, escrocilor, demagogilor, trădătorilor şi acoperă în viaţa socială profesii diverse: manechin, prezentator de modă, om de televiziune, afacerist, bodyguard, politician, contabil, bancher, artist, funcţionar public. Astfel au apărut în viaţa publică, pe sticla ecranelor de televiziune şi luaţi drept modele în societate, morală, politică, religie, cultură, civism, hoţii şi târfele, lacheii, şpringarii, ciorditorii, manglitorii, mincinoşii, slugile, trădătorii şi vânzătorii de ţară, vânzătorii viitorului copiilor noştri, lingăii, traficanţii. Toată această scursură a societaţii româneşti, toţi aceşti indivizi care nu pot fi numiţi oameni, în loc să stea acolo unde le e locul -în puşcărie - sunt în continuare în libertate şi ne vorbesc din postura de persoane publice despre frumuseţe spirituală, arta, religie, tradiţie, patriotism, corectitudine, muncă şi lege.

Mai presus de toate, observăm între aceştia marinarul fără flotă, avocatul agramat, ministrul transporturilor fără drumuri, vameşul contrabandist şef peste poliţii şi servicii secrete, chestori (generali) care n-au luptat cu nimeni de-a lungul carierei şi n-au pus cătuşe la infractori niciodată, dar trăiesc în vile făcute din mită, iar mai nou, ei, etalonul demnităţii lex et honor, au lipit pe toate drumurile afişe anticorupţie gen „te mănâncă să dai, te mănâncă să iei”. Şi, nu în ultimul rând, licheaua-scriitor, omul care şi-a ratat misiunea de luminător al maselor şi s-a aciuat ca un câine plouat sub umbrela Puterii fiind cel mai mare exemplu de laşitate şi slugărnicie.

Hoţii ne vorbesc despre dreptate, muncă, legalitate şi cinste, iar târfele despre morala creştină, familie şi despre Dumnezeu. Acestea sunt modelele noastre, mândria ţării noastre ocolite de străini, de Comunitatea Europeană şi de Occident, dar suptă de toţi aceştia de bani, de inteligenţă şi de informaţii. Ei sunt exemple mai mult decât elocvente despre ceea ce poate face laşitatea, nepăsarea, prostia şi licheaua dintr-o ţară frumoasă, moştenită de sute de ani de la cei care au păstrat-o  cu sudoare de sânge.

Corneliu Dascălu

Scurtă prezentare

Semnează cu pseudonimul Alensis de Nobilis

Licenţiat în Filosofie şi Jurnalism
Masterat în Mass-Media şi Comunicare
Masterat în Psihologie Judiciară, fără disertaţie
Masterat în Drep Penal, fără disertaţie
Şcoala de Agenţi Imobiliari Bucureşti, 2008.

Din 2007 scrie şi publică poezie pe siteurile literare şi în revistele Visul, Versul, Caietele Columna,  Litua, Murmurul Jiltului, Noduri şi Semne, Europeea, poezii.biz, Hermeneia, Vulcanul de poezie, Agonia, Hyperliteratura, cafeneaua.com şi altele.
În august 2009 publică volumul de poezie Axis Mundi la Editura Anamarol, Bucureşti.
În noiembrie 2009 publică Agonia Fiinţei la Editura Nouă, Bucureşti, versuri.
Decembrie 2009, Referendum (elegiile circului), versuri, Editura Nouă, Bucureşti.

Director al editurii OPERA din 15 ianuarie 2010.

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com