Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Corupţia se combate doar prin... bunăstare

Wilfried LANG, Germania

Zilele trecute am recitit un articol publicat în ziarul România liberă cu câţiva ani în urmă.  Era vorba acolo de situaţia din România interbelică şi mi-au rămas în minte câteva rânduri; citez: „Miniştrii veneau din elita societăţii româneşti, iar populaţia era harnică şi cumpătată. Salariile erau mari şi corupţia foarte redusă.  Se muncea mult şi se fura puţin!“ (Sfârşitul citatului).

Cred că aici se ascunde secretul, de ce corupţia în România a luat o amploare ame­ţitoare în zilele noastre: salariile sunt extrem de mici, se munceşte puţin şi se fură mult! O situaţie exact contrarie celei din România civilizată de odinioară.

Departe de a căuta scuze pentru fenomenul în sine, trebuie totuşi să analizăm cauzele şi sursa de unde provine această ruşinoasă dezvoltare a lucrurilor. Argumen­tul, cum că mai peste tot în lume ar exista corupţie, este parţial valabil. Nu numai în ţările Americii Latine, unde corupţia a devenit o compo­nentă naturală a vieţii publice şi chiar un fundament al economiei cotidiene, dar şi în ţările Europei Occidentale se observă din ce în ce mai multă corupţie pe toate planurile.  În Germania, de exem­plu, s-a produs acum câţiva ani scandalul „valizelor negre“, care a inclus cele mai înalte cercuri ale Uniunii Creştin - Democrate şi chiar cadre din conducerea de atunci a statului german.  Diferenţa care se iveşte în acest context este doar proporţia, răspândirea şi frecvenţa cu care se produc aseme­nea scenarii. Şi aici, România este periclitată să ocupe un loc de frunte, cel puţin în Europa, dacă nu chiar în întreaga lume.  Pe când în Occident mai mult funcţionarii din domeniul public sau statal sunt susceptibili la mită sub diverse forme, în Ro­mânia aproape toate sectoarele economiei sunt afectate de acest flagel ruşinos.  Pentru a aprofun­da însă acest subiect, trebuie să intrăm în detalii. Motivele sunt în general doar două:  Pe de-o parte sărăcia, iar pe de altă parte lăcomia de a se înfrupta cât mai abundent într-un timp cât mai scurt.

Ponderea o găsim în orice caz la capitolul sărăcie. De multe ori, însă, nu e numai sărăcia, e chiar disperarea de a-şi asigura strictul necesar pentru întreţinerea familiei. Sigur că de multe ori şi tentaţia sau biblica ispită contribuie în mod substan­ţial la luarea de mită. Să luăm ca exemplu un vameş la o graniţă oarecare. Zilnic se perindă în faţa ochilor săi fel de fel de obiecte de valoare, îmbrăcăminte de calitate superioară, cadouri şi lucruri frumoase de tot felul, aduse de călătorii din Vest familiilor şi neamurilor lor rămase în ţară. Lui, vameşului, în schimb nu-i ajunge leafa să cumpere măcar un paltonaş de iarnă copilului său, căruia, crescând între timp, nu-i mai încape cel de anul trecut. Dacă rămâ­ne cinstit şi corect, copilul lui umblă dezbrăcat sau toată familia mănâncă mai puţin ca să ajungă banii şi de paltonaş, sau... mai închide câte un ochi când vede un obiect, care de fapt ar trebui vămuit, şi cu şpaga care pică cu această ocazie contribuie în bună parte la procurarea paltonaşului pentru copil. Sau în cazul unui transport de mărfuri chiar, prin închiderea ambilor ochi, ajunge la o contravaloare de câteva zeci de lefuri lunare dintr-o singură mişcare. La fel agentul de poliţie, care te-a prins că ai depăşit viteza legală şi care, contra unui obol corespunză­tor, fără chitanţă, se face că n-a văzut nimic. Sigur că asemenea exemple ar putea fi extinse spre multe alte domenii, dar nu sunt nicidecum apli­cabile la cei în principiu corupţi, care vor să se       îmbogă­ţească în mod fraudulos pe spinarea colectivităţii. Corupţia premeditată şi bine planificată în mod strategic, cu repercusiuni considerabile pentru eco­nomia naţională, este un capitol cu totul diferit, a cărei motivaţie şi bază de plecare nu poate fi comparată cu paltonaşul copilului de vameş.  Combaterea acestei racile, însă, prin poliţie, parchet şi justiţie, cu aceiaşi funcţionari prost plătiţi şi supuşi tentaţiei de a-şi completa leafa în mod ilicit,  nu poate da roade şi nici nu are vreo perspectivă pe viitor. Nemaivorbind de crima organizată cu ierarhiile ei bine consolidate, sprijinite pe vechile cadre şi relaţii până în cele mai înalte cercuri ale oligarhiei actuale. Infiltrarea din ce în ce mai dinamică a unor elemente provenite în special din Orientul apropiat şi cel îndepărtat, dar şi din alte părţi ale lumii, cu caracter mafiot, constituie un factor extrem de periculos, chiar şi pentru cercurile politice superioare, care, la un moment dat, vrând nevrând, vor juca după fluierul acestor bandiţi bine organizaţi. Ţigareta II, crahurile bancare şi alte matrapazlâcuri de tot felul sunt mostre concludente pentru această subminare a siguranţei economice naţionale. 

Deci tendinţa de a combate corupţia prin mijloace represive, cu un aparat statal demn de compătimire, va rămâne o iluzie puerilă, fără nici o perspectivă de succes real.

Un fenomen colateral corupţiei este aşa-zisa spăla­re de bani, căreia în România nu i s-a acordat până acum prea mare atenţie.  Băncile româneşti, flă­mânde după devize Vest, nu observă sau nu vor să observe transferurile de bani, fără nici o motivaţie comercială, bursieră sau cu alt temei economic bine definit, înlesnind astfel transferul unor sume impor­tante din surse lugubre în afaceri la fel de dubioase. Uneori aceşti bani sunt chiar investiţi în anumite „proiecte de privatizare“, despre care se ştie că nu sunt profitabile, dar din care, după câtva timp şi cu pierderi relativ mici, pot fi reexportaţi sub titlu de câştig, realizat din afaceri legale. Şi iată cum banii izvorâţi din droguri, şantaje, escrocherii şi evaziuni fiscale ajung curaţi şi limpeziţi în circuitul monetar oficial, fiind, chipurile, corect justificaţi.

Singura alternativă la această situaţie ar fi ridicarea nivelului economic, în special al industriei exporta­toare de bunuri tehnice şi materii finite, alături de prestarea de servicii pe plan internaţional.  Pentru aceasta însă, România, nedispunând de resursele financiare necesare şi know-how-ul corespunzător, va trebui să facă toate eforturile, pentru atragerea de capital străin masiv, de ordinul miliardelor sau chiar a zecilor de miliarde de dolari, fără de care orice progres este absolut exclus. Speranţele de­şarte în sprijinul Uniunii Europene, (dacă va veni?) sunt totalmente iluzorii. Intrarea celorlalte ţări sărace în U.E. va reduce în mod substanţial nivelul de sprijin economico-financiar a acesteia pentru noii veniţi. În plus trebuie atrasă atenţia opiniei publi­ce şi a factorilor de decizie din România, că U.E. nu este doar un donator generos de fonduri de tot felul, ci şi un for tutelar foarte aspru, în special pentru sectorul agrar, care va impune o serie de măsuri neconvenabile şi chiar foarte costisitoare pentru economia românească.  Naivitatea cu care se tra­tează acest subiect în România mă surprinde de fiecare dată, când un ministru sau altul face decla­raţii, din care reiese clar că nu a înţeles fondul lucrurilor şi dedesubturile unui parteneriat în U.E.

Atragerea de parteneri majori, mari miliardari şi concerne mondiale însă, necesită o iscusinţă deosebită, de care România nu a dat dovadă până în prezent sub nici o formă. Nemaivorbind de legislaţia confuză, infrastructura total depăşită şi oricum insuficientă, neseriozitatea pe toate planurile şi lipsa de coordonare şi organizare a aparatului administrativ al ţării. Tărăgănarea fără sfârşit a modificării Constituţiei în sensul de a garanta proprietatea particulară de către Statul Român nu poate contribui la sporirea factorului de încredere pe care îl reclamă actualii guvernanţi în relaţiile lor cu ţările occidentale  şi bineînţeles şi cu U.E.

Convingeri sau parole de soiul: „O să vedem noi ce facem...“, „Merge şi aşa...“, „Las'  că ştim noi mai bine...“ sau: „Îi driblăm noi într-un fel...“ nu vor duce la vreun rezultat demn de luat în seamă. Iar fără investiţii masive a unor parteneri financiar potenţi şi serioşi, regresul economic va continua, netezind calea corupţiei şi a exercitării de influenţă a unor organizaţii cu caracter foarte dubios şi dăunător pentru dezvoltarea nivelului de trai al populaţiei din România.  Iar speranţa în forţe proprii, surse finan­ciare autohtone sau rezerve ascunse oferă acele­aşi perspective ca şi aşteptarea de împlinire a pro­misiunilor diverşilor politicieni occidentali din ultimii 10 ani. La care trebuie spus clar, că aceşti demni­tari, în timpul vizitelor lor în România, au adăugat mereu în cea de a doua parte a frazei cu promisiuni,  diplomatica formulă: „...dacă vă veţi face lecţiile!“, ştiindu-se prea bine că România nu dispune de mijloacele necesare pentru  „a-şi face lecţiile“. Astfel ipocrizia purtându-şi hainele de sărbătoare.

Oare fără un progres economic cât de modest, cu salarii adaptate cheltuielilor de zi cu zi ale cetăţeni­lor, pauperizarea va creşte în continuare, iar discre­panţa dintre diversele grupări şi categorii sociale va contribui şi mai mult la creşterea corupţiei în mai toate sectoarele economiei şi administraţiei de stat.  Atâta timp cât lefurile şi pensiile vor fi de tip „Est“ iar preţurile şi cheltuielile pentru hrană, energie şi întreţinere vor fi de tip „Vest“,  treburile nu vor putea evolua spre bine.

În concluzie se poate spune pe scurt: „Cu cât este mai mare sărăcia cu atât e mai mare şi corupţia!“   La care nu mai e nimic de adăugat.

Wilfried  H. Lang

Observator economic pentru Europa de Sud-Est 

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:''
2. Tema / articolul / autorul::
'Comentariu la "Coruptia se caombate doar... prin bunastare! de Wilfried H. Lang'
3. Numele si prenumele Dvs.:'Dan Alexandru Crisan'
4. Adresa Dvs. E-mail:'crisandalexandru@yahoo.com'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):'021 316 06 83'
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):'0731 298 919'
7. Textul mesajului Dvs.:

'Stimate domnule Wilfried H. Lang,
Va citesc cu placere rationamentele pline de bune intentii – sunt sigur si, bun simt, bineinteles; dar, tare ma tem, ca nu prea sunt de acord cu dumneavoastra si; stiti de ce? Pentru ca “aruncati” totul, in “carca” saraciei si uitati – cred eu, elementul esential: Calitatea Umana, a acelor humanoizi – de ieri si de azi! - din politica, afaceri, putere legiuitoare si executiva: la nivel guvernamental si local; care, atunci cand este vorba de corupt si corupator, este la fel de deplorabila! Nu am de gand sa polemizez cu dumneavoastra, pe tema situatiei din Romania interbelica pentru ca sustineti: “ Ministrii veneau din elita societatii romanesti, iar populatia era harnica si cumpatata. Salariile erau mari si coruptia redusa. Se muncea mult si se fura putin!” Ma bucur ca ati punctat, ca este un citat dintr-un articol scris de catre altcineva si; nu ma bucur, ca l-ati folosit, ca pe un adevar!

Am sa va exemplific doar, cu “Afacerea Skoda”:

Contractul nr. 6.102 din 17 martie 1930, a fost incheiat avand numeroase clause defavorabile partii romane, iar reprezentantii autoritatilor militare si civile romanesti au procedat la incheierea acestuia fara consultarea organelor competente - ce erau in masura sa se pronunte in privinta alegerii materialului si caracteristicilor precise ale armamentului. Cu totul neobisnuit a fost faptul ca o serie de organe precum Directia armamentului, Comitetul materialului, Directia tehnica si Consiliul superior al armatei, pana in preziua definitivarii formalitatilor, nu au fost instiintate si nu li s-a cerut avizul privitor la aceasta comanda. Acest contract - in valoare de peste 5 miliarde de lei, a adus statului roman un prejudiciu de 900 milioane lei. Suma imensa, pentru ca leul din acea vreme era foarte puternic.

In alta ordine de idei:

Ceferistii de la “Grivita” au declarat, la 15 februarie 1933 greva, însotita de ocuparea atelierelor si de constituirea garzilor de autoaparare. Muncitorii din numeroase întreprinderi din capitala s-au solidarizat cu ceferistii, multi dintre ei pornind în coloane, spre atelierele “Grivita”, pe care le-au înconjurat, formând un adevarat gard viu de protectie si împiedicând astfel, patrunderea politiei în incinta întreprinderii. Abia în dimineata zilei de 16 februarie politia si unitatile militare trimise de guvernul national-taranist condus de Alexandru Vaida-Voievod, deschizând foc cu pusti si mitraliere, au reusit sa patrunda în curtea atelierelor. Represiunea dezlantuita de guvern a provocat un val de proteste în întreaga tara. Au fost cateva zeci de morti si mii de arestari. Mitingurile de solidaritate cu cauza grevistilor, organizate în numeroase întreprinderi, campania desfasurata de majoritatea organelor de presa, ajutoarele strânse pentru victimele represiunii si familiile lor, au exprimat indignarea opiniei publice fata de samavolnicia guvernului si a aparatului sau represiv si, totodata, simpatia maselor populare.

Si; ca o culme a bunastarii populatiei din perioada interbelica… Pentru ca numai intr-o astfel de "bunastare" se poate naste asa ceva! ( astazi; priviti la membrii "Romania Mare" - bineanteles, respectand proportiile):

Legiunea Arhanghelului Mihail, numita pe scurt: Miscarea Legionara, cu anexa sa Garda de fier - o organizatie ultranationalista. A fost creata la data de 24 iunie 1927, de catre Corneliu Zelea Codreanu. ( Elitistul interbelic: Nae Ionescu jurnalist, profesor universitar, mare politician! Este unul din ideologii principali ai legionarismului interbelic si un apologet al fascismului românesc. În calitate de profesor al Universitatii bucurestene, prin prelegerile si cursurile sustinute, exercita o mare influenta asupra tinerei generatii, determinînd multi intelectuali ai vremii sa se îndrepte, vremelnic, spre extrema dreapta.). La 10 decembrie 1933, prim-ministrul liberal Ion Gheorghe Duca a scos Garda de Fier în afara legii datorita programului electoral: Aidoma altor miscari europene fasciste, era antisemita si sustinea teza existentei unei „agresiuni rabinice împotriva lumii crestine”, care ar fi luat forme precum: francmasoneria, freudianismul, ateismul, marxismul, bolsevismul, razboiul civil din Spania. Din punctul de vedere al membrilor miscarii, toate acestea ar fi avut drept scop subminarea societatii si a natiunii.. Membrii Garzii au ripostat, la 29 decembrie, prin asasinarea premierului Duca - în gara din Sinaia. Codreanu si ceilalti legionari arestati fiind – la ordinul lui Armand Calinescu, ministru de interne si detinuti la Jilava, este foarte probabil, au fost executati din ordinul regelui Carol! Adversar pe fata, al Garzii. Poate; si ca reactie, la asasinarea unei rude a lui Armand Calinescu. Acesta, la randul sau, a fost asasinat de legionari la 21 septembrie 1939, ca act de razbunare pentru moartea lui Corneliu Codreanu. La 4 septembrie 1940, Legiunea a încheiat o alianta cu generalul Ion Antonescu, pentru a forma un guvern al "Statului National Legionar", care l-a fortat pe Carol II sa abdice în favoarea fiului sau, voievodul Mihai. Ajunsa la putere, Legiunea a promulgat legi antisemite foarte dure si a început o campanie de pogromuri si asasinate politice. Mai mult de 60 de fosti demnitari au fost asasinati în penitenciarul de la Jilava, iar marele istoric academician si prim ministru Nicolae Iorga si academicianului post mortem, ministru de finante Virgil Madgearu au fost asasinati bestial - in padure la Snagov.
În ianurie 1941, Antonescu a reusit sa zadarniceasca o încercare de lovitura de stat a legionarilor, Legiunea fiind scoasa de la guvernare. Au urmat trei zile de razboi civil în Bucuresti, câstigat de Antonescu, care se asigurase în prealabil de sprijinul Germaniei fasciste în demersurile sale. Membrii Garzii de Fier au pus la cale cel mai mare pogrom din istoria Bucurestiului, în care au fost ucisi peste o suta de evrei, iar zeci dintre acestia au fost atârnati în cârlige la abator si mutilati într-o parodie macabra a tehnicilor de macelarire a animalelor în modul cuser.

Toate acestea de mai sus, sunt luate din presa vremii si; nu din propaganda “Partidului comunist” de mai tarziu… si; de aceea, ma intreb deloc retoric: Oare de ce se minte, cosmetizand perioada interbelica pentru ca; nu cred, ca pentru marile salarii si belsugul in care traiau, au facut greve si au murit macelariti muncitorii. Despre tarani nu mai vorbesc… Elitele despre care vorbiti; au furat de au stins si la acea vreme si in plus – dupa cum am mentionat, au tras in amarati, fara pic de sentiment uman! Acesta-i un Adevar!, indubitabil, stimate domnule Lang si, este mare pacat ca se ascunde. Pentru ca, si ceea ce era bun la acea freme, astfel, se poate pune sub semnul intrebarii – de catre cei interesati!

Seneca spunea: "Nu fiindca lucrurile sunt grele, nu avem curaj ci; lipsa de curaj, face ca lucrurile sa fie grele!" Parafrazand, eu as spune: Nu pentru ca suntem saraci, este coruptie in Romania; ci, pentru ca este coruptie in Romania, suntem noi saraci!

V-am scris toate acestea, cu disperare; pentru ca am trei copii, sunt un om sarac si; fenomenele socio-politice si economice din Romania si, din toata Europa - din ziua de astazi, parca sunt trase la indigo, cu mici nuante, dupa fenomenele socio-politice si economice, a perioadei interbelice. Si; nu vreau, ca si copii mei sa traiasca ceea ce au trait parintii mei si, eu insumi. De aceea incerc a puncta, fara cosmeticale si idilisme, istoria trecuta! Poate citind, cei care ne conduc acum - cu foarte multa iresponsabilitate, se vor trezi inainte de a fi prea tarziu!
Cu deosebita stima si respect, Dan Alexandru Crisan.

Bucuresti-Romania E-mail crisandalexandru@yahoo.com
tel: 021 316 06 83; mobil: 0731 298 919'

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)