|
COTIDIANUL
Introducere" la ceea ce ar putea urma,
şi care ar putea să combine "cotidianul" cu "omul maşină"
DIMITRIE GRAMA - Danemarca
Impresii si pareri personale in FORUM
Universul, sau mai bine zis, partea de Univers accesibilă intelegerii
umane, a existat şi va exista īntotdeauna, indiferent şi total
insensibilă la speculaţiile unor inteligenţe efemere.
Cantitatea aproape infinită de materie, care "populează" spaţiul şi care
pīna acum a putut fi "catalogizată" şi īntr-o anumită măsură studiată de
om, reprezintă doar un univers, "universul nostru" cunoscut īntr-un
spatiu şi timp limitat de limitele fiinţei umane şi nimic altceva.
Intrebarea care se impune este: cāt spaţiu, cāt timp şi cite universe
există. Raspunsurile la astfel de īntrebări diferă de la institut la
institut, de la filozof la filozof, dovedind şi exponānd neputinţa
īntelegerii depline şi modelele teoretice general acceptate, cum ar fi
de exemplu teoria "Big-Bangului", etc. sunt doar nişte "instrumente" de
lucru spre comoditatea de comunicare īntre oameni si nu au nimic de a
face cu un "adevăr absolut".
Consider că nici spatiul, nici timpul şi nici materia nu pot fi complet
delimitate sau complet "cunoscute" de o altă entitate de natură
materială, indiferent de potenţialul intelectual.
Si de ce aşa? Pentru că fiecare "naştere de univers nou va schimba
premizele cunoscute vechiului univers.
Dumnezeu nu reprezintă duhul ocrotitor al Pamāntului sau al omenirii, ci
El este creatorul de universe, este cel care vorbeşte doar cu el īnsuşi.
Credinţa este un pas uriaş al gāndirii, deoarece prin credinţă se
exersează actul de umilitate īn faţa celui ce nu poate şi nu cere să fie
numit ori īnteles pe deplin.
Einstein spunea ca Dumnezeu nu s-a jucat cu zarurile atunci cānd a creat
universul, dar a uitat să spună că, Dumnezeu nu i s-a destăinuit şi nici
nu a avut vreun interes sa-l contrazică. Ar fi īnsemnat atunci, ca
Einstein să fi avut un dialog cu deitatea, fenomen fantezist, care de
milenii tulbură mintea omenească, deoarece dacă cineva, orişicine sau
orişice, are īntradevar un dialog cu Dumnezeu,- atunci, acel
cineva-ceva, nu mai poate comunica cu noi decit prin "crearea" de
simboluri noi, pe care omul nu are posibilitatea să le inteleagă, să le
configureze
constient si deci, să le reproducă. Chiar si actualele manupulaţii
tehnice, cum ar fi clonarea de indivizi,- deci, o reproducere
industrială a individului, nu reprezintă īn nici un caz "crearea" de
substanţa vie, ci doar pur si simplu folosirea materiei şi informaţiilor
vitale create odată cu universul.
Folosindu-l pe Einstein (reprezentant glorific al intelectului uman) īn
acest exemplu banal de comunicare imposibilă īntre om şi "totalitatea
necunoscută" căreia īi dăm diverse nume doar spre satisfacerea
propriilor noastre speculatii, am dorit īn fond, să ajung la discuţia
termenilor "conştient" şi "conştiinţă", termeni pe care fiinţa umană
şi-i atribuie arbitrar, gelos şi singular. Fiinţa umanī īşi atribuie
doar ei īnsăşi aceste proprietăţi dar, este oare fiinţa umană īntradevar
conştientă şi mai ales, posedă ea o conştiinţă? Ce s-ar putea īntelege
prin termenul: "vietate conştientă"?
- că īşi dă seama că există?
- că dezvoltă abilităţi de supravietuire?
- că "luptă" pentru binele ei personal sau al speciei pe care o
reprezintă?
- că foloseşte un "limbaj" de comunicare?
- că īşi asuma calităţi pe care īn fond nu le posedă?
Fiecare īntrebare la rāndul ei ar putea fi dezvoltată, dar nu am această
ambiţie, nu pentru ca alţii īnaintea mea au dezbătut aceste idei, ci
pentru simplul motiv că, eu nu cred că doar fiinţa umană este constientă
de existenta ei (asa cum marea majoritate a filozofilor trecuti si
actuali susţin) şi mai ales nu cred că fiinţa umană, īn general, posedă
o conştiinţă care să o facă să īnţeleagă profunzimea şi sensibilitatea
creaţiei.
"Conştiinţa" este un termen pe care doar fiinţa umană "şi-l atribuie" şi
īn care ar putea fi implicate īnsuşiri elevate de natură etică şi
morală, prin intermediul cărora fiinta umană īn actele ei de
supravietuire este ghidată si de un profund altruism. O vietate care
posedă "conştiinţă", este o vietate care are responsabilitate asupra
tuturor acţiunilor īn care se implică.
"Conştiinţa" deci, este un "termen de lucru", si īn acelaşi timp o
unitate de măsura la care fiinţa umană din cānd īn cānd fantizează
utopic şi visează că o posedă, īn acest fel creānd īn jurul ei un zid de
protecţie şi insensibilitate. Această conştiinta banalizata ii permite
omului scuzele celor mai mari atrocitati. Nu, constiinţă adevarată este
nepermisă fiinţei umane normale şi nu pentru că nu există īntr-o
realitate posibilă, ci pentru că omul obişnuit nu a ajuns acolo unde
intelectul şi spiritul sunt o unitate dezintegrabilă. Omul obisnuit īn
mod individual, personal, are "capacitaea" să-şi dea seama că există o
conştiinţă, dar acest lucru nu implică indirect si posesia conştiinţei.
Din contră, atunci cānd este direct confruntat cu adevarata constiintă,
omul de rānd īncearcă să o distrugă, ea reprezentānd un pericol enorm
pentru conduita general iresponsabilă a fiintei umane. Exemplul lui Isus
Cristos, al altor sfinti cunoscuţi si cel al multor alţii mai puţin
cunoscuţi, dar īn acelaşi fel sacrificaţi īn numele "proastei
conştiinţe" a omenirii, vorbesc de la sine.
De asemenea s-ar putea ca omul de Neanderthal să fi posedat o conştiintă
şi această constiintă să-l fi dus la dispariţia totală atunci cānd s-a
īntānit cu omul actual, de Cromagnon, care, probabil că nu poseda o
conştiintă nici atunci, cum nu o posedă nici acum.
Sunt convins că delfinii posedă o constiintă şi īncearcă să ne arate si
nouă că ar trebui sa fim responsabili de actele noastre, care au
repercursiuni asupra vietii de pe īntregul Pamānt si, de aceea poate că
se sinucid īn grup, atunci cānd văd că ramānen insensibili la orice fel
de alt semn de dezastru pe care īl creăm.
Se pare ca fiinţa umană este ultimul produs evolutionar al sistemului
nostru solar, un produs dotat atāt cu potenţialul progresului şi
indirect "crearea" de noi si fantastice posibilităţi de evoluţie si
supravieţuire, cāt si cu potenţialul de totală auto-distrugere.
Va fi fascinant să urmarim calea pe care o va alege omenirea: calea
salvării sau calea distrugerii.
Dar īn conceptul universal de creaţie, acest episod uman nu are altă
importantă decāt ca divertisment local.
DIMITRIE GRAMA - Danemarca
|
