Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Flavius-Alexandru Ardelean -

Credinţa „în ciudă”…

Flavius-Alexandru Ardelean este masterand cu o bursă DAAD la Institutul de Management Cultural din cadrul Facultăţii de Pedagogie din Ludwigsburg, Germania.

 „Tomo, i-a zis Isus, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.” [Ioan 20:29]

Acum câţiva ani, nu mai ştiu câţi anume, m-am trezit într-o dimineaţă plângând. Erau lacrimi de fericire, care deja ajunseseră pănâ pe gât în jos. Avusesem un vis. Se făcea că eram într-o mansardă, cu mulţi oameni. Sărbatoream începutul unui nou an în mansarda unei bătrâne rafinate şi elegante, aşteptând cu toţii spectacolul artificiilor. Undeva într-un colţ se afla un altar, care mi-a atras atenţia pentru că părea oriental, însă obiectul central de cult, zeitatea care trebuia să se găsească pe soclu, lipsea. Fără a părea abătută de acest fapt, ceea ce ma făcea să cred că exact lipsa acestei zeităţi era obiectul venerat, bătrâna mă întreabă: Nu doreşti să te închini la acest altar? Eu o refuz politicos, mai degraba bolborosind ceva, decât argumentând clar – bolboroseala logică, apanajul captivului în vis. Urmeaza apoi momentele mult aşteptate. Exploziile se înghesuie pe cerul nopţii. Întregul grup priveşte într-o anume parte a cerului, iar ochii mei fug spre alta parte a cerului, unde o explozie desenează cu globuri incandescente o cruce la orizont. Nimeni nu văzuse minunea.

M-am trezit plângând, acoperit de o pătură de fericire, clătit cu un val cald. Mi-am şters lacrimile şi am lăsat loc îndoielii să curgă în mine, umplându-mă pe interior. Bunul meu prieten german, Jonas, tocmai îmi oferise cadou Die Traumdeutung a lui Freud, din care citisem deja o parte. Îmi spun: visul este împlinirea dorinţelor şi Freud zâmbeşte acum. Mereu mi-am dorit un semn, un răspuns, sa fiu, cognitiv, intelectual, mai apropiat de Dumnezeu, fără să ştiu cum să o fac, nici ce am de gând să fac cu apropierea. Şi întotdeauna această căutare a fost dublată de o teribila angoasă – frica fără obiectul fricii.

Lipsit de alte semne am căzut apoi în neîncredere. Eram dispus să dau crezare lui Dumnezeu, în detrimentul lui Freud, însa, nesătul, am cerut o confirmare a confirmarii. Am aşteptat înca un semn, pentru a mă convinge. Nu aveam să îl văd. Evidenţa îmi scăpa. Nu simţeam nici mândria ateului, nici siguranţa celui eliberat de sub roata superstiţiilor. Din cauza acestei sărăcii am decis într-o bună zi să cred orbeşte. Să cred fără să văd.

Maria din Magdala, femeia, cea care a asistat la răstignire, este şi cea care L-a văzut dupa Înviere [Maria Magdalena însumeaza toate cerinţele pentru a fi numită apostol, însa nimeni nu o face]. Cand a pornit să îl strângă, Domnul i-a cerut să nu-L atingă. Credinţa fără certitudine. Din încăpăţânarea ei de a crede a dat celor deznădăjduiţi, numiţii apostoli, şi au pornit să zică ca Iisus a înviat. De ce să nu creada că e o năluca? Fum? Împlinirea dorinţelor? Şi chiar dacă ar fi fost, a devenit Adevăr tocmai în neatingere, în incertitudinea devenită certitudine.

Este credinţa “în ciuda faptului că…”. Trotz. Este încăpăţânare. Stăruinţa. Demenţa paradoxului, credinţa în absurd [Kierkegaard].

Încăpăţânarea de a crede în iubire, căci iubirea naşte Binele. De nu face binele, iubirea nu e vrednică de acest nume. Împărăţia Cerurilor deschisă ochilor Copiilor, taina credinţei fără certitudinea fizică revelata Femeii – de aici datoria bărbatului de a iubi Femeia şi Copilul şi de a respecta tainele din miezul lor.

Flavius-Alexandru Ardelean

Germania

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com