Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

CRITICA LITERARĂ ARE NEVOIE DE DIAGNOSTIC ŞI DE TRATAMENT ADECVAT

Maria Diana Popescu, Agero

Editorial

George Bariţiu, īntr-un articol din „Foaia pentru minte inimă şi literatură”, spunea că lectura poate să fie de două feluri: una procopsitoare şi alta desfătătoare, la care putem adăuga atitudinile postmoderne, consemnate de către specialişti ca fiind o realitate, adică polul practic al receptării şi anume: lectura-uitare de sine, lectura-plăcere, lectura-mijloc de evadare din cotidian, lectura pentru trecerea vremii īn tren, īn metrou, īn toate anticamerele aşteptării. Niciuna dintre atitudinile menţionate īnsă nu se referă la lectură ca la un act īn primul rīnd estetic. Era firesc pe vremea aceea, īntr-o cultură care se constituia şi unde nevoia transmiterii de informaţii era mai importantă decīt cultivarea atitudinii estetice, ca atenţia să se īndrepte spre valoarea educativă, aşa cum educative īn intenţie erau pe atunci şi sfaturile de selectare a lecturilor.

Īn vremea noastră īnsă, cīnd teoria receptării ar trebui să aibă o importanţă egală, dacă nu şi mai mare, faţa de celelalte componente ale actului de comunicare, repunerea īn discuţie a noţiunii de lectură echivalează cu desemnarea statutului de existenţă a unei literaturi de calitate, dar şi cu legitimitatea criticii literare. Critica literară a prezentului nu mai depune eforturi īn acest sens. Se scrie din ce īn ce mai puţină critică pe īnţelesul publicului. Societatea culturală romānească, reformulată şi ea după modelul societăţii de consum, a schimbat identitatea criticului, implicit a scriitorul şi a publicului iubitor de carte, īmpuţinat alarmant. Criticii se află şi ei īn tranziţie, au nevoie de un diagnostic, ba chiar de un tratament asemănător celui care ar trebui administrat scriitorilor frustraţi, autorilor de duminică, celor cu o conştiinţă estetică īndoielnică, premiaţii cu echilibrul fragil īn multe dintre cazuri, ale căror producţii literare, lipsite fiind de valoare estetică, posedă numai o valoare inventată de criticii care emit judecăţi de valoare după unităţi străine de măsură.

Criticul contemporan, aşadar, īntoarce privirea peste pagini, atīt cīt prin īntīmpinarea sa cititorul să-şi dea seama că, de fapt el trebuie să fie ţinta şi calea īntinsă de el sub picioarele autorului. Falsificaţi de un limbaj care nu li se potriveşte, tehnicişti şi sofisticaţi pīnă īn măduva teoriilor de literatură (īn sensul bombastic al analizei literare şi stilistice), unii dintre ei nu au, de fapt, mai nimic autentic de spus, decīt că īşi etalează īncercarea disperată de a cuceri o identitate de zbir, de īntemeietor de ierarhii, prin care să-i convingă pe cititori şi pe autorii de carte că au un cuvīnt greu de spus despre soarta literaturii noastre. Excizările registrului de teorie literaterară, obsesia comunicării punctelor proprii de vedere, prea marea intimitate a criticului cu textele analizate sīnt cele mai distrugătoare dintre mijloace. Pentru că reflexia unui scriitor īn conştiinţa raţională a cititorului e forma prin care acesta şi-l face īnţeles. Simbolurile, limbajele, codurile mentale ale criticului, abstracţiunile, īntinderile la care un critic supune textul, īn īncercarea de a-l avansa ca pe unul de trebuinţă sau nu, sīnt distorsiuni ale cauzei, cu impact minim asupra unui cititor neiniţiat.

Alte cīteva consemnări amatoriste, m-au făcut să mă mir de un alt soi de convenţii estetice şi raţionale. Instinctul unor autori de aşa-zisă critică (a căror număr creşte văzīnd cu ochii), pervertit de false postulate, se bălăceşte īn apele sfinte ale literaturii prin divagaţii aberante de ordin perceptiv, prin raţiuni de compensare asimilate organic, respectiv disimulate mental. Īn mod ridicol aceştia joacă pe terenul culturii īnalte. Īngrădirile care cenzurează potenţialul real al literaturii, raţiunile lejere amatoriste, revendicările unor obscure interese, misoginismul care a macerat deopotrivă condiţia unor scriitori de certă valoare, au generat o prăpastie īntre adevăr şi eroare.

Critica din afară foloseşte un īntreg arsenal pentru promovarea unui autor, de la metodele de marketing, management la turnee şi filme ale produsele lor literare, nu doar raţiunile unui exeget. Aspectele explică de ce anumite cărţi de factură īndoielnică, propovăduitoare de īntuneric, magie şi vrăjitorie, au ajuns best-seller-uri şi au coperţile bătute īn pietre preţioase, iar autorii sīnt printre cei mai bogaţi oameni din lume. Am īn vedere paraliteratura Harry Potter şi Codul lui da Vinci, care au stīrnit polemici la nivel mondial, pentru că autorii au nesocotit un sistem religios şi moral fundamentat de mii de ani. Nişa de interes deschisă īn rīndul publicului vorbeşte indiscutabil că īn vremurile pe care le trăim, vizibilitatea literaturii ţine īn primul rīnd de marketing, de un studiu de piaţă īn alegerea ţintei de interes pentru public, de violenţa vizuală prin care acest soi de literatură pătrunde pe piaţa sufocată de tot felul de experimente noi, inutile.

Maria Diana Popescu, Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia)