|
CRIZA CIVILIZATIEI
Venera E.DUMITRESCU-STAIA
Canada
Impresii si pareri personale in FORUM
Bill MOYERS (n.1934) - jurnalist si autor american (Hugo-Oklahoma, US)
mentiona într-unul din articolele sale urmatoarele, citez: "Nous sommes
comme les passagers du Titanic qui dansaient au son de l'orchestre au
moment oů le paquebot heurtait la banquise".
Personal, m-am întrebat ce este /civilizatia/ si la ce serveste ea? Suntem
noi într-adevar civilizati, cei care ne pretindem, sau este o "miza" a
celor care se pretind civilizati datorita acapararii de noi bunuri
sofisticate, a performantelor din toate domeniile, a acapararii bunurilor
de larg consum etc., uitând ca civilizatia nu ar trebui sa fie limitata la
acaparare de obiecte sau îmbracaminte, de multe ori inutile, uitând de
bunurile maniere, de etica si cultura.
Daca întelegem prin /civilizatie/ o adunare complexa de fenomene sociale,
credinte, obiceiuri, arta, stiinta, tehnica - ceea ce ar presupune
atingerea unui lung proces de maturitate - civilizatia ar putea fi
înteleasa mai întâi de toate ca un ansamblu de caractere comune
civilizatiilor considerate ca cele mai superioare.
În prezent, din cele traite, citite, vazute, auzite, constatate în mediul
în care traiesc, respectiv într-o tara capitalista, cu o veche democratie,
cu un standard de viata foarte ridicat, performante în toate domeniile,
descoperiri în domeniul stiintific, realizez totusi ca întreaga umanitate
traverseaza o CRIZA A CIVILIZATIEI. Aceasta criza globala, manifestata
vizibil prin deteriorarea mediului înconjurator, raritatea apei potabile,
despaduririle, saracia cronica în mai mult de jumatate din populatia
Globului terestru, foametea în vastele regiuni ale lumii, problemele
sociale manifestate prin violentele urbane, terorismul, drogurile,
instabilitatea economica pe scara mondiala, provocarea îndatoririlor,
amenintarile nucleare, explozia demografica... lista este îngrijoratoare
si înfioratoare. Putem atribui toate aceste mari neajunsuri, politicilor
interne si internationale, situatiei economice etc., dar ceea ce ma
preocupa în mod special, este UMANITATEA, punându-mi zilnic întrebarea
UNDE VOM AJUNGE si CE SE ÎNTÂMPLA CU NOI, OMENIREA?
Pe toate nivelele, observ o paralizie a sistemului de reorganizare, de
mondializare, de readaptare, de reconsiderare, dorim sa schimbam pâna si
Legile cartilor Sfinte, Biserica, învatamântul, educatia, economia aparând
ca singurul proiect organizator. Oamenii au însa teama de marile schimbari
rapide si în mod vertiginos. Frica, instabilitatea, nesiguranta zilei de
mâine, la care se adauga catastrofele naturale distrugatoare, razboaiele,
cu pierderea a milioane de oameni, cei mai multi nevinovati. În schimb, ca
si cum nu s-ar întâmpla nimic "important si tragic" pe aceasta Terra,
societatile de consum merg înainte cu festivaluri costisitoare, gale
somptuoase pentru premierile "stelelor" cinematografice, în care
protagonistii se exibeaza sfidator, constructii de hoteluri si
restaurante, pe care numai multimilionarii le pot frecventa, în sfârsit
lista este lunga. Probabil ca voi fi interpretata ca "retrograda",
"oportunista", "invidioasa" etc., nu ma lezeaza cu nimic, scriu ceea ce
simt si sufar când constat mizeria umana, egoismul si PERFIDIA, care au
ajuns la paroxism.
Nu mai târziu decât în seara zilei de 21 Iunie a.c., am urmarit la TV5 -
"Marea sarbatoare a muzicii" de la Paris, mare "concert mare" în fata
palatului Versailles, prezidat de chiar ministrul culturii...o mare de
oameni, entuziasti, veseli, cântau si ei, dansau, urlau de bucurie...cu
toate ca stim bine situatia social-economica a Frantei la ora actuala.
Mi-am pus întrebarea: oare poetul latin Decimus Junius Juvenalis a avut
dreptate când a scris în SATIRAE - PANEM ET CIRCENSES? În traducere -
Pâine si jocuri de circ. Explicatie: poetul Juvenal se lamenta,
adresându-se unui prieten de decaderea poporului roman si dezinteresul
acestuia pentru treburile statului. Unica lor dorinta limitându-se, se
pare, la accesul pentru distribuirea gratuita a alimentelor si la
divertisment. Dar, pentru a tine în frâu plebea ignoranta, aceasta reteta
era ideala la timpul ei. Chiar si Lorenzo Magnificul, treisprezece secole
mai târziu, spunea "pâinea si serbarile tin poporul linistit"; era o
politica de distragere a atentiei poporului, de la revendicari civice. În
Sicilia, Bourbonii aplicau politica celor trei F - feste, farina, forca,
ceea ce înseamna "sarbatori, faina, spânzuratoare". Expresia constat ca a
ramas valabila si în zilele noastre, întrucât prin diversiunea poporului,
se abate atentia populatiei de la problemele importante, si aceasta nu
numai în Franta, - no comment.
În toate situatiile de instabilitate economico-sociala, sentimentul de
insecuritate trezeste o reactie de frica a individului, frica de ce? frica
pentru ziua de mâine, frica de a nu muri de foame, de a pierde copiii în
catastrofe naturale, în concluzie - FRICA DE ORICE, frica zilei de mâine.
În toate democratiile, câstigate în numele libertatii - deoarece acesta a
fost si este obiectul tuturor marilor revolutii - nevoia de securitate
este mai mare decât cea a libertatii.
Originea cuvântului /civilizatie/, un neologism fabricat în secolul XVIII,
pornind de la adjectivul /civilisé/ si al verbului /civiliser/, iar
substantivul /civilisation/ în sensul de trecere în starea civilizata -
si-a facut intrarea în cele scrise de TURGOT în anul 1752, într-o lucrare
nepublicata, apoi intrarea oficiala în scrierile lui MIRABEAU, câtiva ani
mai târziu. În /civilizatie/ apare cuvântul latin /civis/ - cetatean. A fi
civilizat, înseamna a trai într-un oras sau într-un stat care are legi si
în care trebuie sa domneasca justitia. Cuvântul se opune - grosso modo -
barbariei, a fi civilizat implicând o judecata de valoare, de unde
opozitia între oamenii zisi civilizati si ceilalti, necivilizati.
Prin civilizatie si cultura se întelege un popor cu maniere civilizate de
a trai, care sa consiste în educarea copiilor, felul de a se alimenta, a
se îmbraca, a se comporta în societate. Toate popoarele au o cultura
specifica, un fel de a trai, de a se manifesta, si trebuiesc respectate.
Toate popoarele au o cultura, dar nu toate au si o civilizatie, pentru ca
civilizatia presupune un grad ridicat al evolutiei culturale, morale, o
urbanizare. Ne putem pune întrebarea urmatoare: la ce este necesara
civilizatia si ce înseamna a fi civilizat? Parerea mea este ca civilizatia
serveste oamenilor pentru a organiza haosul, stapânirea instinctelor
animalice, care din pacate sunt din ce în ce mai frecvente.
O lume civilizata trebuie sa stie a organiza haosul în care NE aflam, sa
se gaseassca o unitate de stil o armonie între arta si spiritualitate.
Multi se vor întreba, poate, la ce serveste civilizatia? Raspund clar si
simplu - serveste la iesirea din barbarie, la stoparea comportamentelor
inumane, a instinctelor animalice. Nu înseamna ca daca folosesc NE, includ
toti semenii, bineînteles ca sunt si exceptii de la regula. Nu am pornit
de la o premisa universal valabila ca sa ajung la aceasta concluzie. Am
pornit de la un silogism, un rationament deductiv, care poate cuprinde mai
multe judecati si în care concluzia trebuie sa se deduca din premisa
majora prin intermediul premisei minore.
Poetului si actorului-ambulant francez de limba latina, Jean de SANTEUIL
(Santolius), i-a fost atribuita maxima - CASTIGAT RIDENDO MORES /Îndreapta
moravurile râzând/, cu prilejul unui turneu la Paris la care îl invitase
cardinalul Mazarin, spre a fi pusa sub bustul arlechinului care orna
cortina, prin aceasta maxima exprimându-se forta educativa pe care o poate
avea evidentierea cu umor sau ironie muscatoare a defectelor si corectarea
lor prin râs. Arma râsului utilizata de satira, în scris sau în imagini,
atacând comportamentele improprii spre a le schimba în bine, poate fi
folositoare celui caruia îi este destinata uneori mai mult decât alte
forme de atentionare. Dupa parerea mea, râsul este cel mai potrivit
mijloc, atât pentru criticarea ideologiilor nefaste, cât si pentru
eliminarea intolerantei.
Venera E.DUMITRESCU-STAIA
Canada
|
