|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
pe înţelesul tuturor (1) Viorel BĂETU, Germania
În ultimul timp ne-am obişnuit cu cuvântul Criză! Criză de guvern! Criză la bursă! Criză imobiliară! Criză în Afganistan! Criză la UNICEF! Şi uite tot aşa, Criză după Criză. Nu mai ieşim din Criză! Se naşte prima întrebare legitimă: Nu vrem, noi cetăţenii care plătim cuminţi impozitele la stat, să ieşim din Criză? Sau, sunt unii care folosesc Criza pentru a se căţăra pe posturi de conducere, pentru a-şi extinde sfera de influenţă, pentru a cuceri puterea, pentru a-şi acoperi matrapazlâcurile, deci întru-n cuvânt pentru a face bani, bani şi iarăşi bani? Se naşte a doua întrebare legitimă: Ce aduce cuvântul Criză, scris în ziare şi spus cu o mină tristă, speriată, sau doar de profesionist la televiziune sau la radio? Pentru cetăţenii care plătesc cuminţi impozitele la stat aduce: scumpiri la produsele alimentare de bază, scumpiri la tot ce ne e necesar pentru traiul de zi cu zi, explicaţii din lumea basmelor economice pentru creşterea ratei de inflaţie lună de lună. Deci o grămadă de necazuri şi griji existenţiale. Se naşte a treia întrebare legitimă: Ce nu aduce cuvântul Criză, scris în ziare şi spus cu o mină tristă, speriată, sau doar de profesionist la televiziune sau la radio? Pentru cetăţenii care plătesc cuminţi impozitele la stat, nu aduce încredere în cei care ne conduc, încredere în băncile care ne jupoaie cu dobânzi extraterestre, încredere că cineva ne vrea întradevăr binele, încredere în noi înşine. Concluzia: Cu toate că cetăţenii care plătesc cuminţi impozitele la stat, nu participă şi nu produc Criza, s-a găsit în ziua de azi un cuvânt minunat GLOBARIZARE, care ne face să ne simţim vinovaţi colectiv de tot ce se întâmplă. Globalizare = participarea colectivă atât la „bine” (asta e o greşeală de tipar), cât şi la „rău” (ăsta e adevărul!).
1) Criza imobiliară din SUA
Băncile I, dau credite cu dobânzi pipărate, dar în condiţii foarte avantajoase, rate moderate şi pe termen lung, cetăţenilor pentru construcţia caselor. Cetăţenii îşi îndeplinesc visul despre „cei patru pereţi”. Băncile I, când nu mai au bani proprii, iau bani cu dobânzi mici de la alte bănci şi dau credite cu dobânzi mari pentru construcţia caselor. Cetăţenii construiesc şi construiesc... Băncile I câştigă şi câştigă. Cetăţenii, pe care îi jupoaie vânzătorii de petrol, gaze şi energie electrică, nu mai au bani destui ca să-şi plătească ratele la casă. Băncile I, le iau casele şi vor să le vândă pentru a-şi recupera banii. Cetăţenii rămân cu banii pierduţi şi fără casă. Băncile I au acuma atâtea case de vândut, că nu mai are cine să le cumpere.(sic!) Cetăţenii nu mai au bani, deci nu mai pot să cumpere nici casele cu preţ redus! Băncile I, nu mai au capital lichid şi nu mai pot să restituie banii luaţi de la alte bănci. Cetăţenii care mai au case pe care le-au considerat un capital solid, rămân cu "ochii în soare". Băncile I recunosc că au probleme, dar spun numai 30% din adevăr. Cetăţenii care au banii depuşi la aceste bănci, încearcă să-şi recupereze banii. Băncile I sunt susţinute pentru a nu da faliment, de alte bănci, cu câteva miliarde (bine înţeles nu luate din beneficiile proprii). Cetăţenii simt pe propria piele ce înseamnă o rată de inflaţie ridicată. Băncile I trebuie să recunoască că sunt insolvente şi trag după ele o ramură a economiei după alta, iar la bursa din New York, indicele Down Jones o ia razant în jos. Cetăţenii învaţă că dacă băncile sunt lacome şi prost conduse, preţurile cresc, banii nu mai ajung, iar ei trebuie să plătească, să plătească, să plătească. Asta e o Criză! Centrul unui ţunami în SUA, ce îşi împinge masele de recesiune spre ţărmurile celorlalte continente, care se vor resimţi de parcă ar fi fost lovite de un meteorit. (va urma şi nu va fi mai bine)
2) Criza poştei din Germania
Poşta germană este o societate pe acţiuni, condusă de Klaus Zumwinkel, la care cel mai mare acţionar este statul german. Cetăţenii pot apela la câteva firme concurente, total neimportante. Poşta sub conducerea lui Klaus Zumwinkel face câştiguri de milioane. Guvernul aplaudă! Cetăţenii constată cu stupoare că preţurile pentru serviciile poştale cresc şi cresc. Poşta sub conducerea lui Klaus Zumwinkel reuşeşte să convingă guvernul să dea o lege pentru un salariu minim garantat la lucrătorii poştei. Cetăţenii află că această lege desfiinţează practic concurenţa care de abia se înfiripase şi o mulţime de oameni rămân şomeri. Poşta dă şefului ei Klaus Zumwinkel un salariu de 1,7 milioane de Euro pe an, care plus alte „mici” câştiguri legale însumează 4 milioane de Euro pe an pentru Managerul anului 2003. Cetăţenii plătesc 55 de cenţi în loc de 55 de pfeningi pentru o scrisoare normală. Klaus Zumwinkel este arestat pentru evaziune fiscală în valoare de 1 milion de Euro. Cetăţenii se întreabă „nu-i ajungeau 4 milioane?” Klaus Zumwinkel depune o cauţiune de câteva sute de mii (de unde oare?), se arată gata să colaboreze cu procuratura şi este prompt eliberat la scurt timp (ore) după arestare. Cetăţenii dau scârbiţi din cap şi plătesc mai departe 6 Euro (12 DM) pentru un pachet pe care îl trimeteau pe vremuri cu 4,80 DM. Guvernul care l-a pus l-a susţinut şi l-a aplaudat până acum pe Klaus Zumwinkel , îl obligă să se retragă din funcţie şi se arată „indignat”. Cetăţenii se întreabă ” Câţi din indignaţi de azi vor fi acuzaţii de mâine?” Procuratura, nu poşta, are o listă cu 460 de nume de infractori fiscali, legaţi de aşa zisul „Fond Lichtenstein”. Cetăţenii ştiu că „Fondul Lichtenstein” nu era pentru sărăntoci, ci pentru cei care câştigă peste câteva sute de mii de Euro pe an şi aşteaptă o surpriza neplăcută după alta. Asta este o Criză! Epicentrul unui cutremur de gradul 8 în Germania, ale cărui unde seismice vor cutremura finanţele cetăţenilor ce vor trebui să compenseze din buzunarul propriu ce au furat alţii. (va urma şi nu va fi mai bine) Sincer să fiu nu am o soluţie universală şi nici măcar parţială pentru a ne feri de Criză, deoarece totul este legat de cel mai imprevizibil subiect al planetei, OMUL. Poate unii oamenii care AU, să se gândească mai mult la oamenii care NU AU. Poate să introducem în codul genetic al oamenilor care declanşează Criza, o genă suplimentară care activează un hormon numit „cinste” (ori virtute) şi deactivează un alt hormon numit „lăcomie” . Poate să reeducăm oameni care trăiesc după principiul „Ce mă interesează promisiunile mincinoase pe care le-am făcut ieri sau alaltăieri, după ce mi-am atins scopul”, în nişte centre numite ”Trăieşte ca cei pe care îi înşeli”. Rămâne de rezolvat întrebarea: Cine rezolva Criza producătorilor de Criză?
Viorel BĂETU jurnalist, Germania
-------------------------------------------
-------------------------------------------
6. Numarul Dvs de telefon
(mobil): Stimate domnule Baetu, Stimate domnule Hetco, Stimate domnule Roca,
Am citit cu mare interes articolul domnului Baetu despre "Criza" aparut simultan pe cele doua websituri mai importante din RFG, respectiv www.agero-stuttgart.de si www.rom2.de. Dupa cum am comentat (am facut un scurt comentariu instantaneu la articolul domnului Baetu postat pe "rom2.de", identic cu cel postat pe "agero-stuttgart.de") cele scrise de domnul Baetu probabil ca nu vor fi intelese de prea multi cititori insa cel putin eu, ca locuitor al acestei tari - R F Germania, le-am inteles perfect. Imi pare insa rau ca domnul Baetu nu a scris despre CEA MAI MARE CRIZA EXISTENTA ACTUALMENTE: e vorba de CRIZA KOSOVO! (Probabil ca dl Baetu va scrie in partea a doua a articolului sau). Intrucat cazul Kosovo nu mai este o joaca. S-ar putea aprinde o pälälaie mondiala ce n-a mai vazut lumea din 1945[...]
Adrian Constantinescu Germania
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
