|
|
|
|
            |
|
CRIZA SOLUŢIILOR DE CRIZĂ - BANI ARUNCAŢI ÎN VÂNT Ion Măldărescu, Agero
Acum, când fiecare bănuţ trebuie chivernisit, fantasmagoriile veleitariste ale vremelnicilor ocupanţi de fotolii guvernamentale se potrivesc precum nuca-n perete. În pragul începutului de an şcolar, „bulibaşa” de la minister s-a apucat de „funerii”: „schimbarea profundă a sistemului educaţional vizează mai multe etape, în care ultima este redactarea unor noi manuale... Trebuie mai întâi să definim care este cadrul de referinţă curricular, respectiv cum trebuie să arate, spre exemplu, copilul român la opt ani din punct de vedere educaţional. După cadrul de referinţă, stabilim prin ce procese ajungem la acest rezultat. Apoi ne ocupăm de schimbarea sistemului de evaluare, rescriem planul-cadru şi efectiv programa... Când ai foarte clar ce se învaţă, adică programa, cum trebuie să arate un copil, ce şi cum se evaluează, iar formarea profesorilor este în derulare, abia atunci începe scrierea noilor manuale. Aşa a glăsuit ministrul educaţiei. Toate bune şi frumoase, dar, dacă-mi aduc bine aminte „şi iadul e pavat cu intenţii bune”, nu? Altă reformă, alţi bani, altă distracţie! Sistemul de învăţământ dinainte de ’89, bun-rău cum era, era solid şi avea un statut bine definit. Desigur, revigorarea se impunea, dar veleitarii înşurubaţi pe scaunele ministerului de „resort” au muncit doar cu degetul, adică au dat ordine şi au făcut „reforme-antireforme” peste alte „reforme” ale precedesorilor, după ideile mai mult sau mai puţin neinspirate şi după (ne)priceperea fiecăruia. Aşa s-a ajuns pe parcursul a două decenii la distrugerea ireversibilă a şcolii româneaşti. În ultima perioadă, învăţământul în general şi cel preuniversitar, în special, s-au deteriorat vizibil. O bună parte dintre profesori şi elevi, deopotrivă, s-au „descalificat” lamentabil, mergând cu paşi repezi spre dezastru (amintesc amărăciunea şi nemulţumirea exprimată în articolele domnului Gheorghe Postelnicu, pe care v-aş sugera să le recitiţi).
„Elevii de la clasele de început de ciclu şcolar să înveţe după cărţi şcolare noi. Acestea vor respecta o programă şcolară la fel de nouă, pentru care Ministerul Educaţiei va stabili un cadru de referinţă (curriculum naţional) ce va fi supus dezbaterii publice din această toamnă”.
Nu ştim câte şcoli ar putea fi închise, dar acum centralizăm situaţia. Pentru prima dată centralizăm foarte multe date despre şcoli, cum ar fi numărul de elevi, distanţa până la cea mai apropiată unitate de învăţământ, starea toaletelor, starea unităţilor. Am 69 de coloane în tabel (insolită coincidenţă) [...] ne asumăm obiectivul ca peste 85 la sută dintre copiii României să înveţe în şcoli care au autorizaţie sanitară de funcţionare sau care sunt în curs de autorizare.” Păi bine domn ministru, de „trei luni încoace, gura nu-ţi mai tace!” Vacanţa este pe terminate, cum a fost pregătit noul an şcolar? Cu restul de „15 la sută” dintre copiii României cum rămâne?
„Elevii de la clasele de început de ciclu şcolar să înveţe după cărţi şcolare noi. Acestea vor respecta o programă şcolară la fel de nouă, pentru care Ministerul Educaţiei va stabili un cadru de referinţă (curriculum naţional) ce va fi supus dezbaterii publice din această toamnă”.
Cu amărăciune, mă gândesc la mai vechiul dar statornicul sistem de învăţământ. Păi, liceul era liceu, facultatea era facultate, doctoratul era doctorat! Acum diplomele de licenţă se obţin te miri cum, uneori şi „în contumacie”, iar doctoratele merg pe bandă rulantă. Cu sarsanale pline şi cu plicuri grase ajungi „doctor” fără să ştii (aproape nimeni nu mai citeşte-susţine tezele, uneori „trase la xerox” după cele vechi şi „uitate”). În două decenii de veleitarism desuet şi de „algoritm” politic deprofesionalizant, învăţământul românesc a ajuns umbra celui „ceauşist”, ca să nu amintesc de şcoala românească interbelică. Trecând peste „democratizarea învăţământului”, puţinii oameni înţelepţi rămaşi în activitate încearcă revenirea la ce era bun înainte; este însă foarte târziu, declinul nu s-a terminat. Elevii şi profesorii slab pregătiţi tind să deţină ponderea „performanţelor” cu care s-a pricopsit actualul sistem, ce poate fi definit cu un singur cuvânt: catastrofal. Urmările deja sunt vizibile şi pre-vizibile.
Ion Măldărescu, Agero
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
„Calitatea
alegerii manualelor persoanelor care fac acest lucru. Un profesor bun va
alege un manual bun", zis-a ministrul (din păcate, după ultimele
testări, există şi altfel de profesori decât cei buni; cu ei şi cu
elevii cum rămâne?). Manualele aflate pe piaţă vor fi reevaluate de
către specialiştii de la Ministerul Educaţiei, prilejuind noi
aranjamente profitabile pentru autorii „consacraţi” ai manualelor de
duzină. Vă readuc în atenţie cazul execrabilului şi mult criticatului
manual de istorie pentru clasa a XII-a, Editura Sigma, 1999, aprobat de
Ministrul Educaţiei Naţionale şi devenit „celebru” prin aberaţiile pe
care le conţinea. Ei, şi? Câinii latră, ursul merge... merg şi ploile
afaceriştilor făcători de manuale la comandă - mercenari fără glorie,
dar cu bani în buzunare. „Aş vrea ca până la sfârşitul lunii octombrie
să avem deja gata un cadru de referinţă, care va intra în dezbatare
publică. [...] 