Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Cronică de război

 

Andrei Vartic, Basarabia

10.08.08

 

Comentarii de la cititori la subsidiar

 

 

Cinismul „umanist” al Rusiei a atins cote absurde. După ce a ucis jumătate din populaţia bărbătească a Ceceniei într-un război de peste 15 ani, război în care au murit şi mii de copii, femei şi bătrâni, anume Rusia dă lecţii de umanism Georgiei (şi întregii lumi) şi o acuză de genocid fiindcă luptă pentru aşi apăra teritoriul naţional. Săraca Cecenie!

 

După ce a alungat, încă în anii 1989-1990 pe toţi gruzinii din Osetia de Sud şi Abhazia, dinamitând întregul Caucaz, de fapt toată zona de nord a Mării Negre (prin crearea unor enclave independente în Karabahul de Nord, Krimea, Trasnistria, Găgăuzia, îngrozitoare bombe cu efect întârziat în acest cazan arhetipal al popoarelor), după ce a stopat prin război şi teroare democratizarea Armeniei, Azerbaijianului, Georgiei, Ucrainei şi Basarabiei, după ce a închis drumul Basarabiei (tot prin război şi teroare) spre reunirea naturală cu România (pe care o propunea şi Alexandr Soljeniţin), iată că tot Rusia strigă azi pe la Haga şi Strasburg să-i plângă întreaga lume de jele (Rusiei) că Georgia îşi apăra cu arma în mână hotarele! Bravo, Georgia!

 

Or, dacă pentru războiul Rusiei cu poporul cecen elita politico-militară a Rusiei mai avea nişte scuze – dă, Cecenia face parte din noul Imperiu rus -, atunci intrarea actuală, masivă a Armatei Ruse în Osetia de Sud şi Abhazia (peste 10.000 de soldaţi, inclusiv 4.000 de marinari din flota Mării Negre), bombardarea oraşelor Gori şi Poti - aproape o sută de morţi -, a văii Kondori, a aeroportului militar de la Tbilisi, a unor diversiuni ale serviciilor secrete ruse pe care nu le va putea dezvălui nici viitorul - , nu sunt altceva decât agresiune deschisă împotriva unui stat suveran. Dar cine are curajul să-i spună Rusiei, la ONU, Bruxelles sau Strasburg acest adevăr? Politica standardelor duble a devenit la începutul mileniului III politică oficială a lumii. De la Prut până la Marea Caspică aceste standarde duble, pe tot nordul Mării Negre, cu părere de rău, nu pot aduce pacea altfel decât pe calea unor necruţătoare războaie. Dar, să nu deznădăjduim!

 

Fiinscă toate aceste absurdităţi cinice ale politicii ruse, toate aceste necazuri sfâşietoare ale popoarelor din nordul Mării Negre, se întorc înmiit împotriva Rusiei însăşi, devin găuri negre ale colosului geografic rusesc pe care acesta nici nu şi le poate pronostica, nici nu şi le poate lichida. 700.000 de ruşi mor anual fiindcă consumă alcool în cantităţi ne-umane, inclusiv cantităţi uriaşe de alcool falsificat sau diferite surogate. Productivitatea muncii la ruşi este mult mai mică decât în Africa. Şi – dar asta este o greutate prea mare pentru eleganţii Vladimir Putin şi Dmitrii Medvedev, dă, Dimitrii Medvedev şi Vladimir Putin – generalui ruşi tare mai sunt graşi şi deformaţi de mâncare multă şi alcool. S-a văzut şi la Vladikavkaz, pe aeroport, când au ieşit să-l întâmpine pe V. Putin care venea direct de la Pekin.

 

În vara anului 1992 două batalioane de voluntari moldoveni neînarmaţi, care nu mirosiseră încă praful de puşcă, au nimerit la Tighina într-o ambuscadă a „speţnazului”, trupele de elită ale Armatei Ruse. În câteva minute au fost ucişi fără milă sute de tineri de 18-19 ani. Însă în zilele următoare canalele de televiziune ruse arătau cadavrele acelor voluntari pentru a demonstra lumii întregi cât de barbari sunt moldovenii „fiindcă ucid populaţia civilă a Tighinei”. Nimic nu s-a schimbat de atunci în mentalitatea politicienilor şi generalilor ruşi. Mai mult, Patriarhul Rusiei, Alexei al II-lea, îi dă premii şi medalii comunistului Vladimir Voronin, îndrăgostitul „pe veci” de teroristul V. Lenin care a distrus Rusia cea velicoderjavnică şi pravoslavnică. Desigur, acei deputaţi „democraţi şi creştini” - unii pravoslavnici, alţii ateişti - care votează hostropăţurile politice ale lui V. Voronin în Parlamentul de la Chişinău ştiu de ce. Că, iată, nu i-am văzut niciodată, dar chiar niciodată, să critice măcar cât un vârf de unghie românofobia lui V. Voronin.

 

La ora când redactăm acest articol în Georgia războiul nici măcar nu se amână.

 

Anexa:

 

Declanşarea războiului ruso-georgian în noaptea dinaintea deschiderii Olimpiadei de la Pekin, este, desigur, un preludiu al acestei Olimpiadei. Dar al cui?

Ţhinvali, capitala Osetiei de Sud, a fost distrusă într-o singură noapte în proporţie de 70%. Sute, poate chiar mii de civili au fost ucişi, zeci de mii sau refugiat. Cruzimea împotriva civililor, despre care relatează deja masmedia, pare a fi mai mult decât un simplu război de uzură, caracteristic zonei Caucazului de nord încă din perioada destrămării URSS. Rusia se jeluieşte la ONU, dar Georgia, tot acolo, acuză Rusia de faptul că a provocat acest război şi că îl duce pe teritoriul naţional al Georgiei.

Este clar că începerea acestui nou şi sângeros război caucazian, pe teritoriul fostei URSS, s-a pregătit pentru a se declanşa anume în ziua deschiderii Olimpiadei. Ieri şi azi toate buletinele de ştiri ale principalelor canale de televiziune ale lumii au început cu relatări din Osetia de Sud, nu cu cele de la deschiderea (de altfel foarte frumoasă) a Olimpiadei de la Pekin. Concentrarea specială, din timp, a forţelor militare, inclusiv a artileriei grele şi a rachetelor, a tancurilor şi avioanelor, dar şi demonstrarea, tot din timp, prin masmedia, a colţilor militari ai acestui război pune mai multe întrebări la care, pe moment, nu există răspuns.

Colosul militar rusesc, practic al doilea din lume, se confruntă în Osetia de Sud, parte legală a teritoriului Georgiei, dar ruptă de Rusia de la Georgia încă în timpul când exista URSS (ca şi altă parte a teritoriul ei, Abhazia), cu armata Georgiei care numără 32.000 de soldaţi (dintre care vreo 2.000 sunt plasaţi în Iraq). Deşi este bine antrenată de specialişti americani şi dotată cu tehnică de luptă americană, armata Georgiei, s-a mai confruntat de câteva ori cu cea a Rusiei, dar nu într-un război aşa de mare. Şansele ei într-un război cu Rusia, apreciate, cei drept, numai de analiştii militari ruşi, sunt practic egale cu zero.

La ora scrierii acestei cronici de război preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili a ordonat mobilizarea rezerviştilor şi evacuarea oraşului Tbilisi, capitala Georgiei. Masmedia rusă anunţă doborârea unui avion georgian, a mai multor unităţi motorizate de luptă şi uciderea a numeroşi soldaţi georgieni. Şi Georgia, la rândul ei, a anunţat doborârea a cinci avioane ruseşti şi distrugerea a zeci de maşini blindate şi tancuri. Ca răspuns la „atacul Georgiei împotriva forţelor pacificatoare ruseşti din Osetia de Sud”, Rusia a introdus în regiunea scizionistă a Georgiei diviza 58, motorizată, susţinută de peste 150 de tancuri. La conflict, din partea Rusiei, participă un număr impresionant de avioane şi elicoptere. În acelaşi timp, Georgia nu a anunţat numărul efectivelor sale militare implicate în război şi nici vreun ţel militar la vedere. Cealaltă parte scizionistă a Georgiei, Abhazia, şi-a concentrat armata, destul de numeroasă, dotată cu tehnică militară rusă, la hotarul cu Georgia. Pe picior de război este şi Azerbaijianul, care a anunţat de mai multe ori că se înarmează special cu tancuri şi avioane ca să-şi reîntrejească teritoriul ocupat de Armenia, adică nerecunoscuta republică Karabah. De la Nistru până la Marea Caspică bomba secesionistă creată de Rusia încă în perioada destrămării URSS este gata să explodeze..

Mai multe coincidenţe pun într-o lumină specială noul război caucazian. Planul de pace pentru Georgia, propus, neaşteptat, de Germania s-a „întâmplat” tocmai în preajma lansării de pe cosmodromul Pliseţk a unui satelit spion german. Rusia, care nu prea a fost entuziasmată de planul german, nu putea să lanseze un satelit al unui potenţial duşman, care să-i spioneze resursele militare şi naturale. Din altă parte, Rusia are tot interesul ca să provoace acest război şi învinovăţească Georgia de genocid etnic şi, astfel, să stopeze posibila aderare a Georgiei la NATO. Începerea războiului în ziua deschiderii Olimpiadei de la Pekin, mediatizarea lui ca primă ştire a lumii, inclusiv prin declaraţiile ultimative ale preşedintelui Rusiei, Dimitrii Medvedev, deconspiră mai repede acest scenariu rusesc.

Nu este, însă, exclus şi un posibil scenariu georgian al acestui război, de fapt americano-georgian, care, într-un fel sau altul, va duce la un alt status quo politico-militar în zonă, care să permită rezolvarea conflictelor îngheţate din fosta URSS.

Analiza acestui nou război, nu poate scoate din calcul şi dorinţa Ucrainei oficiale de a adera la NATO şi UE, recentele altercaţii dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Ucraina (în timpul sărbătorii a 1020 ani de la creştinarea Rusiei Kievene), care doreşte să-şi unească şi toţi ortodocşii într-o Biserică Ortodoxă Ucraineană Autocefală, cu patriarhul ei (aşa cum este canonic în ortodoxie). Calamităţile naturale catastrofale din Ucraina de Apus, care s-au întâmplat în zilele când la Kiev liturghisiau doi patrarhi, Bartolomeu al Constantinopolului şi Alexei al Rusiei (calamatăţi despre care mai mulţi experţi militari susţin că ar fi fost provocate de Rusia, adicătelelea ca o pedeapsă de sus pentru dorinţa ucrainenilor de a se retrage din Biserica Ortodoxă Rusă), întăreşte ideea unui scenariu global care se realizează anume acum, în timpul Olimpiadei de la Pekin, prin noul război caucazian.

S-ar putea, însă, că acest război să fie provocat numai de interesul îngust al Rusiei de a lichida ineficienta Comunitatea a Statelor Independente (CSI) şi înlocuirea ei, dar fără ne-prietenii georgieni, azeri, poate şi ucraineni, şi moldoveni, cu o nouă structură politico-economică de tipul Uniunii Europene, despre care se discută foarte mult în masmedia rusă. Oricum, iată că Olimpiada de la Pekin nu a întrerupt războaiele, ci le-a provocat. Un nou tip de război, mai cinic, mai devastator, îşi arată colţii în Caucaz. Românii şi România ar trebui să înţeleagă că, în aceste condiţii, şi Basarabia este teatru de război.

 

Andrei Vartic,

Basarabia

 

Comentarii de la cititori

 

-------------------------------------------

-- Formular: Părerea

-------------------------------------------

 

1. Ce doriti sa ne transmiteti?: Comentariu/ Adaos

2. Tema / articolul / autorul::Cronica de razboi / Andrei Vartic

3. Numele si prenumele Dvs.:Adrian Constantinescu

4. Adresa Dvs. E-mail: const46@yahoo.de

5. Numarul Dvs. de telefon (fix):

6. Numarul Dvs de telefon (mobil):

7. Textul mesajului Dvs.:Domnule webmaster Hetco,

Eu am mai comentat cu o vreme in urma unele articole scrise de domnul Vartic. Din nefericire, nu s-a primit nici un raspuns. Domnul Vartic scrie articole foarte interesante, in special pe teme politice insa are peste tot tendinta sa-i diabolizeze numai pe rusi. Ceilalti, americanii sunt niste copii blanzi de gradinita care nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase.


Eu nu contest cele scrise in articolul de mai sus, insa domnul Vartic arata numai o parte de realitati. Ceea ce-i convine dumnealui. De ce n-a spus de la inceput clar si raspicat ca pe teritoriul Georgiei exista 2 regiuni separatiste - respectiv Abhazia si Osetia de Sud (de fapt initial au fost 3 regiuni - a treia numita Adjaria s-a hotarat sa recunoasca conducerea centrala georgiana) care nu vor sa recunoasca suzeranitatea Georgiei si doresc independenta.


 

In 1992 OSCE (deci Europa) a incredintat mandat Rusiei de a trimite trupe in Abhazia si Sud-Osetia pentru mentinerea pacii. Deci Europa a acceptat ca Rusia sa stationeze trupe pe teritoriul national georgian. Intre timp americanii (care dupa prabusirea URSS in 1991 au ramas singurii jandarmi ai lumii) au extins NATO pana la limita de suportabilitate a Rusiei. Si vor sa includa in NATO si Ukraina si Georgia.


Dar nu numai atat. Americanii vor sa construiasca in Polonia si Cehia sisteme ultramoderne de aparare antiracheta. Impotriva cui? A Iranului? Hai sa fim seriosi. Si culmea culmilor a fost in februarie 2008 cand americanii au fost primii care a recunoscut independenta unilaterala a provinciei sarbesti Kosovo. Si atunci rusilor le-a sarit tzandara. Le-a spus americanilor si vest-europenilor: "daca va jucati cu focul sa vedeti ce va fi! Daca azi voi recunoasteti independenta declarata unilateral de Kosovo, atunci maine, poimaine vom recunoaste si noi independenta unilaterala a Abhaziei, Osetiei, Transnistriei, etc."


Pe data de 8 august a.c., in ziua deschiderii J.O. de la Beijing, presedintele georgian pro-american Saakashvili a declarat ca tara sa incepe razboiul trimitand trupe in Osetia desi stia ca acolo sunt stationate trupe rusesti. A contat pe sprijinul logistic si politic a lui Bush. Numai ca Bush nu s-a lasat asa de repede prins in capcana pe de o parte, iar pe de alta parte rusii au reactionat supradimensionat, lucru la care guvernul georgian nu s-a asteptat. Mesajul lui Putin si Medvedev adresat americanilor si vest-europenilor este clar: "daca voi ati facut ce ati vrut voi in Europa, in Kosovo, atunci vom face si noi la fel in spatiul nostru, ex-sovietic"


Asadar securea razboiului de aceasta data n-a fost aruncata de rusi, ci de georgieni. Presedintele Saakashvili a facut o gafa impardonabila. De abia de acum Georgia (ca si Ukraina) nu mai au nici-o sansa de admitere in NATO. De ce domnule Vartic nu ai pomenit in articolul dumitale si aceste aspecte?

 

A.Constantinescu

(Germania)

P.S. - Stiati ca rusii nu spun Georgia, ci Gruzia. Iar georgienii isi numesc tara lor nu Gruzia, nici Georgia, ci SAKHARTWELO!


   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)