Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

CRUCI  ŞI  ICOANE

Dan Dănilă - Germania

Impresii si pareri personale in FORUM

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Referitor la scoaterea simbolurilor religioase din şcolile publice din România – s-a scris deja destul de mult pe această temă, adesea foarte pasional şi uneori jignindu-i cu bună ştiinţă pe cei care sunt de altă părere... Încerc să expun aici, pe înţelesul tuturor, şi părerea mea, pe care o consider de bun simţ şi nepărtinitoare, dar mai ales pur şi simplu democratică, pentru că toate aceste liste, voturi şi apeluri sunt de fapt moduri de exercitare a democraţiei, într-o ţară care încet-încet va trebui să se obişnuiască şi să accepte legile ei...

În primul rând, a-l jigni pe cel care are alte convingeri este un act contrar oricăror principii de convieţuire civilizată şi îl descalifică pe cel care o face – lozinca „cine nu e cu mine, e duşmanul meu” este tocmai justificarea despotismului de orice gen, a terorii securiste şi comuniste, stimaţi apărători ai crucii...

Dacă vrei să ţi se respecte libertăţile credinţei sau ale convingerilor proprii, respectă-le şi tu pe ale altora. Lovind şi jignind, accepţi să fii lovi şi jignit! Dacă nu poţi să convingi cu argumente, lasă sabia în teacă. Oricum am privi lucrurile, misionarismul, propaganda religioasă, prozelitismul, nu sunt treaba persoanelor laice, iar principiul „ce ţie nu-ţi place, altuia nu face” pe care îl învaţă orice copil, este mereu uitat, deşi mereu şi universal valabil...

În primul rând, prin Constituţie, Biserica şi Statul sunt separate, iar şcolile publice sunt instituţii de stat. Ca o urmare logică, însemnele religioase de genul icoanelor sau crucilor nu au ce căuta într-o sală de clasă din cadrul învăţământului public – nu mă refer la şcolile confesionale, de teologie, etc. O cruce atârnată deasupra tablei ar semnifica pur şi simplu că tot ceea ce se întâmplă într-o sală de clasă se găseşte, la modul ideatic sau filosofic, sub semnul crucii, deci al credinţei creştine, ceea ce este complet fals. Sălile de clasă nu sunt locuri sfinte, departe de acest lucru... În şcoli, la orele de biologie, istorie, literatură, filosofie, sunt expuse frecvent idei darviniste, evoluţioniste, ateiste, protestante sau ţinând de alte religii (budism, zen, mozaism, etc), ba unele chiar anticreştine şi antireligioase. Profesorii nu sunt oamenii Bisericii, ei nu pot şi cred că nici nu doresc acest lucru, ei pot fi credincioşi, atei sau de alte confesiuni, sunt nişte oameni obişnuiţi, (oricât de mult ne-am dori numai dascăli eminenţi), cu lipsurile şi păcatele lor. În sălile de clasă sunt copii şi tineri care folosesc, vai, limbajul vârstei lor (un alt vast subiect, care nu face obiectul acestui articol). Iar în şcolile din România de azi, mai ales în marile oraşe, sunt perfect vizibile efectele globalizării – avem copii de toate rasele şi confesiunile, evrei, musulmani, budişti, ateişti, etc. De ce să le impunem crucea? Cei care cred îşi poartă credinţa în inimă, iar cei care o caută, o vor găsi cu siguranţă şi singuri, credinţa şi religiozitatea sunt lucruri de cea mai mare intimitate pe care nu le putem influenţa cu însemne şi simboluri. Orice încercare de impunere produce automat o respingere, conştientă sau nu, este siluire, o mică cruciadă. La fel a fost cu uniformele şcolare... Europa, toate ţările democrate, au renunţat demult la aceste tendinţe, fără să mai pomenim aspectul pur statistic, al scăderii importanţei religiei în lumea de azi, tendinţă iraţională, care nu poate fi influenţată sau combătută cu nici un fel de artificii.

Cred că locul crucilor şi icoanelor este în biserici, mînăstiri şi capele, eventual la orele de religie, în orice spaţiu privat locuit de creştini, dacă aceştia doresc.

Mai cred că poţi fi un om bun şi chiar credincios chiar şi fără cruce la gât, agăţată pe perete sau tatuată pe piele, credinţa trebuie să fie, prin însăşi definiţia ei, liberă, discretă şi mai ales intimă...

Dan Dănilă

Germania

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)