Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

Cui bono…şi ce rămâne?

Lucian HETCO, Germania

Citeam de curând un nou dar cuprinzător eseu al domnului Stancu, un vechi colaborator al revistei Agero, material de altfel bine scris şi deja publicat, ce m-a răvăşit oarecum de câteva zile încoace, fapt ce a confirmat starea de scepticism şi neîncredere din ultima vreme, dumirit fiind între timp de cuvintele grele, să le spun la o adică „necuvintele“ ce circulă în mediile de informare, grosolănii care ating precum "acidul societatea românească", citându-l  aici pe bunul meu colaborator de mai sus. Referendumul a trecut, în fine, mulţam Doamne!... că s-a terminat şi povestea asta, participarea a fost derizorie, iar rezultatul previzibil. Ce rămâne?

Pe scurt: violenţa limbajului (murdar) de astăzi, vulgaritatea şi mitocănia, atacul la persoană, indiscreţia, lipsa deontologiei gazetăreşti, o stare generală de prost gust, cauzată de "pusul degetului în rană", de parcă am trăi cu toţii la grămadă într-o republică creolă, din vânzarea pe sub mână a bananelor. Am ajuns să punem în pericol cu certuri iraţionale stabilitatea morală (şi aşa şubredă de atâta sărăcie), a românului.

Ni se distrage atenţia de la probleme cu adevărat grave, cu manifestări în masă, de ce nu, ce le cunoaştem cei mai în vârstă de la “Cântarea României” încoace şi ce se află, cum s-ar spune încă solid ancorate în mentalitatea şi repertoriile noastre politice. Căci nici unii şi nici ceilalţii nu sunt mai breji, iar dacă situaţia este aşa cum este, o merităm, la grămadă! Fiecăruia, ce i se cuvine!

Ştiu sigur însă că în alte ţări europene, un limbaj asemănător, manipulare şi adevăr răstălmăcit, căci şi adevărul parţial este tot o minciună, fie ea mititică sau nu, n-ar fi fost nicidecum posibile, dar cred că direcţia ce o trăim în mediile de informare şi implicit ipoteza, cum se doreşte a se înţelege, că de fapt acest stil necruţător, verbalitatea aceasta destructivă "ar veni chipurile din... Europa (?!)", este cu totul falsă!

De ce să nu aducem cu respect aici, din nou vorba despre noua "cultură" a maselor sau de o subcultură (de exemplu, aşa zis politică), impusă maselor? Căci la făcut politică şi aceea într-un mod gălăgios şi cu înscenări solide, suntem deja mari maeştri. Ce-are însă cititorul, banalul cetăţean sau muritorul de rând în cele din urmă poporul, din toate aceste spectacole şi lupte între orgolioşi? Să nu mai fie eternul dicton « Panem et circensis» rămas din timpul Romei, ( cu care ne mândream deunăzi) aplicabil şi omniprezent? Am rămas cu circul ! Da, cu circul, sunt de acord! Dar unde-i pâinea, că show aveam oricum !? De ce nu vorbim nici măcar în şoaptă de cei peste 2 milioane de români plecaţi la muncă, în căutare ( simbolică) de pâine, prin Europa şi mai ştiu eu pe unde, dar în special de cei mulţi, sătuli de circul de acasă, dar de care nu se pot elibera de el, decât prin pasivitate? Sau cum ar fi cu preţurile în creştere, cu specula, cu mastodonţii care printr-un lobby sistematic ne pun ţara pe butuci? Ţara arde, baba se piaptănă! Iar noi citim presa şi vizionăm televizorul, cât ne va mai permite buzunarul !

Trăim deja, fapt constatat, nu numai în România de altfel, o subcultură mediatizată, ce a înecat sistematic bunul simţ şi valorile creştineşti, ce erau înalta expresie a spiritualităţii noastre tradiţionale, tipice românilor, cu care ne-am mândrit cândva! Am devenit între timp atât de abrutizaţi, încât nici măcar nu o mai sesizăm! O vrem oare, pe cea "nouă", aşa brutală cum este? Dacă da, atunci de ce să nu ne căutăm între timp şi vinovaţii? Să recapitulăm sumar : …de vină este, ca de obicei la noi, capra vecinului, de ce nu şi de data aceasta? Să fie deci... Europa  de vină! Să vină de aceea Europa, domnilor, domnişoarelor şi domnilor, să facă ordine, să ne rezolve problemele, că noi nu mai suntem în stare... ?! Dar cine credeţi că (mai) stă cu ochii pe noi, că n-are altceva mai bun de făcut, decât să-şi bată în occident sau aiurea capul cu problemele românilor? Vorbă tare cinică, dar corectă politic a neamţului: “selbst schuld! “ (în traducere directă: “suntem singuri de vină!”). Prin pasivitate şi indiferenţă suntem indirect autorii problemelor, a  orgoliilor ce le sădim şi cultivăm permanent, nu numai în lupta politică pentru Putere, ci în cea de zi de de zi, în “supravieţuirea cotidiană”!

Prin vulgaritate şi mitocănie, însă ne anulăm din start! Să nu fie vorba aici, oare, în sfârşit de o Trezire, dureroasă prin adevăr şi întru adevăr şi încredere a neamului acesta chinuit? De câte pietre de hotar mai avem nevoie? Câţi intelectuali oare să-şi mai bată gura de pomană, căci nu-i mai ascultă nimeni? Pierdem oare, pentru a câta oară, startul într-o civilizaţie decentă? De ce să recunoaştem, cu mâna pe inimă că ne complacem actualmente într-o comoditate nefirească, ce nu ni se cuvine, fiindcă în Europa n-am reuşit să impresionăm mai pe nimeni din 1989 încoace şi că ni s-a făcut din nou frică: de vecini, de presă, de televiziune, de bătăuşi, de patron, de atacul la persoană, de scumpiri, de starea generală a spitalelor, de cozile la medicamente compesate, de lipsa locurilor de muncă decent plătite?

Şi dacă ar mai fi ceva de sperat şi sigur că ar mai trebui să sperăm cu toţii, nefiind totul pierdut, căci nu e nimic nou pentru nimeni faptul că moralitatea şi buna cuviinţă se nasc din caracter, educaţie şi bun simţ, precum şi din bucuria de a face lucrurile întotdeauna bine, de calitate. Şi acestea ar fi trebuit să fie etaloanele unei societăţi care teoretic investeşte pentru bunăstarea materială şi spirituală a românului, a naţiei, în fiecare zi. Dar, vai, practica ne omoară! Şi cum politicul este expresia concentrată a economicului, mă tot întreb şi-mi fac speranţe...dacă aşa-i politica, bine-ar fi măcar, să ne meargă economia! Parcă atunci le-am suporta pe toate, mai uşor!

Democraţia dacă este bine înţeleasă, înseamnă nu numai faptul de a putea fi în sfârşit slobozi la gură, tupeişti sau descurcăreţi, ci mai ales faptul că a fi cinstiţi şi morali, mai înainte de toate, de a fi  cu toţii "egali" în drepturi dar şi în obligaţii, este o calitate care se câştigă cu mult greu. Vorba domnului Stancu, avem din nou multă nevoie  de Dumnezeu, la noi acasă!

S-auzim numai de Bine, al Dvs.

Lucian HETCO

editor Agero, Germania 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)