EDITORIAL

CURSURI DE ŞANTAJ

Maria Diana Popescu, Agero

Uneori īmi doresc să schimb prezentul īnrobitor cu timpul īn care aveam numai telefon fix, o cheie de gīt şi străbăteam drumul spre şcoală pe jos, agăţīndu-mă de pomii de pe margine pentru cīteva fructe. Ca toţi cei care umblă cu mausul prin lume, afirm şi eu: sīnt pe Google, deci exist īn capcana consumismului, o nou㠄captivitate” a lumii, cum ar fi spus Socrate despre era sofistică a internetului, ce-i drept, indispensabilă epocii. Ehei!, s-au īntīmplat multe lucruri de atunci, poate şi cu voi, m-am gīndit cīt de frumos ar fi să trăiesc simplu de tot, fără enter şi e-mail, fără mobilul care mă sīcīie neīntrerupt: mi-ar plăcea să mă strige poştaşul la o poartă veche, să am lampă cu gaz şi foc īn vatră, să trăiesc fără grija ratelor şi a maldărului de facturi. Īnsă mi-ar fi dor de revistă, de cititori şi de prietenii care īmi scriu. Apoi, nu m-aş īndura să-i las īn pace pe politicieni. Īmi sīnt tare dragi şi doresc să-mi aduc contribuţia la marea lor debarasare. Nu mi se mai par deloc grei şi am puterea să-i tīrīi la coşul de gunoi al istoriei, aşa că, dragi cititori, bucuraţi-vă!, putem vorbi despre ei de pe picior de egalitate.

Oricum, programele pentru anul viitor se dovedesc de pe acum biete neputinţe. Solul unde ar trebuie īnsămīnţate e sterp şi muls de douăzeci de ani. Noi trebuie să ne īmpăcam cu ideea că e bine să fim cinstiţi cu noi īnşine, cu semenii noştri, să ne īnnobilăm sufletul cu iubire şi speranţă de mai bine. Poate v-aţi īntrebat de multe ori ce fac muşterii cīnd nu apar la televizor, ce face un preşedinte cīnd nu ţine discursuri grave despre cum să faulteze poporul. Cu toată tabloidizarea, n-am auzit pīnă acum că iubiţii conducători şi-ar fi donat vreodată vechea căciulă sărmanilor, măcar de sărbători. Īmi imaginez că atunci cīnd se plictisesc se īnscriu la cursuri de şantaj sau merg la Café D’or să se trateze cu perle de cafea īnvelite īn foiţă de aur. Specialiştii afirmă că aurul are calităţi afrodiziace. Acest lucru explică de ce politicienii ronţăie tot timpul din bulgării de colecţie ai patrimoniului naţional. Un singur preşedinte, cel al Cehiei şi-a asumat răspunderea cu umor, inserīnd momente din viaţa privată īn filmul Citizen Havel, vizionat de către alegători. Cīteva secvenţe īnfăţişează vizita īn ţara noastră. Īn timpul zborului spre Romānia, īşi repeta discursul pe care urma să-l ţină īn faţa Academiei Romāne, cu ocazia primirii titlului Doctor Honoris Causa. „Din cīte am auzit, toţi cei care vin īn Romānia primesc premiul pe care o să-l primesc eu”, se amuza preşedintele. Adevăr a grăit, īn timpul vizitei la Cluj, cancelarul german Angela Merkel a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai, īnscriidu-se şi ea īn lungul şi latul pomelnic al decoraţilor. Cum soluţiile crizei nu se află nici măcar īn sertarele amnezice ale guvernului, acesta a hotărīt să lase măcar impresia că e gentleman, oferind decoraţii.

Caraghios!, trimiţi populaţia īn infern, dar oferi trese şi decoraţii liderilor din afară care nu te lasă să trăieşti. Guvernul chiar nu face nimic pentru popor şi īmi amintesc de vremea cīnd mama īmi aducea mīncarea la calculator, reproşīndu-mi de fiecare dată: „săraca de tine, te speteşti muncind, mai ia cīte o pauză şi mănīncă, altfel īţi strici mintea, nu vezi că te-ai gălbejit de tot?” Mă speteam precum politicienii īn scaunele de pluş ale Parlamentului, ei, navetiştii neamului, sărmanii, care īşi fac veacul şi somnul la putere, matrapazlīcurile lor nu mă lăsau nici să dorm, nici să mănīnc. Mă străduiam să-i ţintesc pe şarlatanii lui Igor Salvache, īn timp ce mama se certa cu vecinii că dau găuri īn pereţi toată ziua, cīnd eu gīndesc. „Saga lui Igor Salvache” e o trilogie extrem de preţioasă, scrisă de un ex-parlamentar, avocatul George Rizescu. Aşadar, sertarele secrete al puterii nu-mi dădeau pace, aveam curaj să-i īnfrunt pe greierii burduhănoşi, despre care le voi povesti nepoţilor, la pensie, că au fost mult mai demagogi, mai numeroşi, mai corupţi, şi mai trădători decīt politicienii vechiului regim, la degetul lor mic, după cum īmi povesteşte mama: „pe atunci exista un număr mic de politicieni, un sfert din cīţi are guvernul azi pe spinarea noastră. Mergeau cu Dacia la lucru, alţii cu transportul īn comun, nu aveau nici vile, nici conturi īn Elveţia, nici firme fantomă, nici nu petreceau concediile īn staţiunile exotice ale globului”.

Pentru nepoţii mei voi fi un fel de eroină. Se vor mīndri că bunicuţa lor a trăit sclavia modernă, a refuzat să se vaccineze cu mercur, a văzut cum cad Gemenele, a simţit pe pielea ei mizerabilele campanii electorale şi chiar a strigat: jos de pe gardul electoral al democraturii!; a văzut gripa aviară şi porcină la lucru, pe teren, a văzut o explozie solară, o aliniere de planete şi de state, a văzut cum e vīndută economia piesă cu piesă…Bunicuţa care i-a văzut pe americani venind, după ce au fost aşteptaţi cu gura căscată generaţii la rīnd. Au venit nu cu flota, nu cu paraşuta, nu cu F16, ci cu o linie aeriană. Romānia s-a pricopsit cu un soi de preşedinte american, şcolit la Princeton. Pe unde a lucrat īn salopeta F.M.I. (Grecia, Paraguay, Ecuator, Argentina, Ucraina), acesta a adus dezastru şi faliment. Marcat de recenta slujbă īn ţara unui regim de dictatură sud-americană, ne īnvīrte acum pe degete precum īi e voia şi nevoia. Dregătorii noştri i s-au aruncat la picioare, sărutīndu-i bombeul, văicărindu-se că īn ţară treburile merg rău. Īn loc să rupă legătura păguboasă care i-a lăsat pe romāni fără cenuşa din vatră, au cerut mai mult, īncīt nici urmaşii urmaşilor noştri nu vor putea plăti cămătarului. N-am reţinut nimic din istorie, de aceea ne duc de nas reptilele profeţite de Biblie. La ultima vizită, bucălatul cu rīnjet publicitar a recomandat reluarea privatizărilor īn 2011, īnchiderea societăţilor cu pierderi, vīnzarea unor īntreprinderi deţinute de AVAS, adică alte rīnduri grele de şomeri democraţi īn prag de iarnă.

Apropo, democratură este un cuvīnt compus, de care mi s-a strepezit sufletul. Mă īntreb dacă politicienii ştiu ce īnseamnă? Dacă da, īi rog să alcătuiască o scurtă compunere (două mii de caractere cu spaţii) īn care să explice cīnd au fost ultima dată democraţi, care este denumirea şarlatanilor īn democraţia de criză, apoi s-o trimită pe adresa: maria_dianapop@yahoo.com şi pot cīştiga douăzeci de ani de muncă de muncă silnică īn folosul societăţii pe care au ruinat-o.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com