Ion Nicoară şi cu mine privim cum
lumea trece înainte. Noi am trecut-o deja. Pentru generaţia noastră născută
odată cu al Doilea Război Mondial a fost o perindare anevoioasă, plină de
mizerii în care am fost traşi, impinşi, călcaţi în picioare...
A trecut multă lume de atunci. Mulţi au murit atunci şi de atunci. Da şi mulţi
s-au născut de atunci. Acum trec de vreo patru, cinci ori mai mulţi decât când
am început noi să trecem. Şi nu trec, cum am început noi să trecem, aşa ca o
căutare a dorinţelor, uitându-ne în toate părţile, acum ei fug, fug cu toţi,
care cum pot. Parcă-i maraton.
- Îi maraton în toată regula, numai uităte la ei!
- Da unde se grabesc aşa de nici nu văd ce e prin lumea cea mare şi istoria ei?
- Spre globalizare li s-a dat direcţia, cică acolo vor ajunge la fericirea cea
mare!
- Asa-i! Lumea-i pornită după fericire, de când o apărut.
- Drept îi, şi noi tot după fericire am pornit când am scăpat din lagărul
comunist!
- Nu se compară, noi ne-am luat lumea în cap de desnădejde. Am plecat în
cautarea libertăţii. Să fim liberi, să muncim pentru noi, să fim stăpâni pe
viaţa noastră. Cei ce vin acum din România, nu arată cum arătăm „noi trădătorii”
dinaintea de 1989.
- Nu arată ca noi, dar tot pentru o anumita fericire au evadat si fugit si ei.
Au fost ţinuţi, mai ales în anii optzeci, să nu zic chiar ca într-o închisoare,
dar toată ţara a fost un lagăr de muncă forţată în schimbul unei existenţe de
închisoare politică. Şi dintr-o data cortina de fier a căzut, toate ferestrele,
uşile, porţile s-au deschis şi au fost liberi. Liberi să zboare; încotro au
văzut cu ochii şi cum i-au dus capul! Şi noi dacă nu reuşeam să trădăm trădarea
românilor înainte de 1990, poate zburam odată cu ei...
- Şi totuşi e o mare diferenţă. Mare diferenţă; noi am trădat sistemul
dictatorial comunist, ei au trădat revoluţia care le-a dat libertatea !
Libertate ce trebuia folosită şi la refacerea ţării, nu numai pentru a pleca din
ea. Dar nu au fost pregătiţi pentru o asemenea libertate dată de marea şi brusca
decompresiune, care i-a uluit, buimăcit şi dezorientat. Imediat au apărut
atotştiutorii bucureşteni, toţi intelectuali şi elite care mai de care, dându-se
anticomunişti din tată-n fiu după ce ani de zile plătiseră coţizatie pcr ş nu
numai! Au apărut şi alţi rău sfătuitori din ţară şi din afară şi împreună au dat
drumul la o nouă mass-medie de propagandă occidentală. Sute, mii de falşi
disidenţi au aparut ca ciupercile otrăvitoare după ploaie, între care s-a
înregimentat scriitorimea cu „literatură de rupeau sertarele sub greutatea lor”,
filosofi, fiindcă odată au dat mâna cu Noica şi tot felul de revoluţionari şi
membri de partide istorice nevăzuţi şi neauziţi de zeci de ani şi nici la
evenimentele din Decembrie 1989! Iar deasupra, peste toţi aştia, au luat poziţii
strategice mercenarii lui Soros, puşi să spele scoarţa cerebrală românilor, cu
peria de rădăcini, după care au trecut la o noua reeducare. A patra reeducare
într-un secol!
- Asta ştiu şi ei, dar nu-i interesează de vremurile noastre, nu le pasa de
tradarea noastră, de trădarea lor. Ei cu ideile vremurilor lor! Normal să nu-i
intereseze trăirile şi justificările vremurilor noastre, fiindcă deasupra
tuturor, idependent de momentul când trec prin lume, sunt nişte legi dominante,
de sine stătătoare pe care încă omenirea nu le-am descifrat în întregime, dar
una pare simpla şi aproape sigură; fiecare dintre noi trecem o singură dată prin
lume repede, repede, norocoşi sau ghinionişti, nimerind sau gresind, sfirsind in
moarte dupa care nici nu mai stim ca am trait !! Daca e sa ne luam dupa legea
asta, atunci fără alte comentarii au şi ei dreptul la capitalism cum am avut şi
noi, mai ales că în România încă nu au imaginea reală a capitalismului din noul
mileniu. Să mai adaug şi alta indubitabilă constatare; tot ce nu ne este bine
cunoscut şi nu ne este permis ne fascinează, fiindcă bipezii lui Dumnezeu au o
curiozitate fără margini...
- Curiozitatea costă scump, mai ales în capitalism unde dacă bani nu sunt, nimic
nu este! Capitalismul a transformat marea majoritate a bipezilor lui Dumnezeu în
maratonişti după bani, bani, bani!!! Noaptea ei, cu toţii, visează numai bani,
dimineaţa încep alergătura după banii visaţi, iar seara osteniti ii socotesc şi
constată că mai trebuiesc, târziu adoarm visând din nou banii fericirii
capitaliste de a doua zi. De multe ori m-am întrebat, câte s-au făcut şi se fac
din ideea de-a face bine semenilor şi câte din ideea de a scoate bani de la ei.
Mă întreb fiindcă sunt asaltat tot timpul de vânzatori, indirect prin reclame,
pe toate canalele TV şi pe toate paginile ziarelor, peste tot. din biserică până
la toaletele publice. Venind în străinatate, dacă vrei să-ţi cumperi standardul
capitalist de existenţă trebuie să renunţi la libertatea visată, la identitate
şi personalitate, la idealurile din adolescenţă şi tinereţe, trebuie să devii un
alergător contra cronometru, să munceşti îndrumat şi supravegheat, să devii un
robotel biologic ce răspunde promt la comenzile ordonate de societatea bazată pe
exploatare civilizată. Se pare că majoritatea românilor sosiţi după căderea
cortinei de fier, încă nu au realizat întreagul tablou capitalist, deşi digeră
greu străinatatea, dar nu spun, tac şi rabdă umilinţele, mimând mulţumire de
parcă tot ce-i înconjoară le-ar aparţine. În toţi aceşti ani, din 1990 încoace,
standardul economic capitalist a invadat deja România. Găseşti tot felul de
maşini, de magazine şi mall-uri burduşite cu de toate, de apartamente cu
mobilierul lor la ultimul răcnet capitalist, nu mai trebuie să alerge până-n
Africa de Sud sau Alaska ca se le aibă vânzându-şi energiile printre străini. Se
pot întoarce în ţară cu aceiaşi dorinţă de prosperitate capitalistă! Noi când am
sosit şi am descifrat practic sistemul capitalist a trebuit să-l suportăm şi să
ne subordonăm, pentru că nu puteam să ne întoarcem în România dictaturii
comuniste; dintre două rele am ales răul cel mai mic. Astăzi românii sunt liberi
în ambele direcţii şi este excelent ca oamenii să fie liberi, să umble şi să
cunoască, să-şi caute fericirea unde vor, dar e păcat să-şi piardă patria pentru
atâta lucru!
- În aceste vremuri, în maratonul spre globalism, noţiunea de patrie se diluează
aşa de mult încât foarte puţini îi mai dau importanţă, respectul şi dăruirea
care i-a fost acordată de generaţiile anterioare. Pentru mulţi, din lumea care
trece alergând acum prin faţa noastră, „unde e patria, acolo mi-e bine” a
devenit „unde mi-e bine, acolo e patria”, este singurul lor ţel. La bătrâneţe,
când nu vor mai putea ţine pasul maratonului globalist-capitalist, poate vor
dori să se întoarcă în patrie, dar s-ar putea să fie prinşi şi reţinuţi de
sistemul în care s-au încorporat, prinşi de familia ce devine multietnică, de
proprietatea agonisită, de vreo boală cronică şi un sistem de asigurări sociale,
prinşi de inerţia senectuţii. Întoarcerea nu se mai poate face după treizeci,
patruzeci de ani de înstrăinare, ea trebuie să survină în primii
zece-cinsprezece ani până nu eşti prins definitiv.
- Ai uitat, însă, ceva foarte important: dacă mai au unde să se întoarcă!
Fiindcă în vremea asta, în care românii sunt plecaţi după bani şi adorare snoabă
a occidentului, Romania va fi ocupată de asiatici, de indo-pachistanezi si de
arabi care nu şi-au închipuit o ţară atât de frumoasă şi de bogată nici în cele
mai frumoase visuri ale lor...
