Buddha a avut înțelepciunea să precizeze că nimic nu este stabil și veșnic în univers și fiecare trebuie să  observe și să contemple tot ce este în jurul lui ! Astfel, punând curiozitatea, observația și meditația înainte unei dogme, Buddha a eliberat omul, gândirea și acțiunile sale, conturând în învățăturile sale doar că toți suntem egali între noi și trebuie să trăim în înțelegere și armonie, în cordialitate prin înțelepciune și morală. Armonia fiind sublimul conviețuirii umane.

         Dalai Lama s-a născut în 1935 și la vârsta de doi ani a fost ales  al  14-lea lama, adică liderul buddist  al tibetanilor. La șase ani a început o prodigioasă educație cu arta și cultura tibetană, sanscrita, logica și medicina și mai ales, stăruitor cu disciplina monahală a buddismului, cu înțelepciunile lui Buddha, cu doctrina sale  atât de benefice corpului și minții omenești.  De la început a dat dovadă de o superioară dotare intelectuală, de avidă curiozitate și ascuțit spirit de observație ce sunt factori stimulatori ai unei gândiri superioare până în sferele înalte ale comprehensiunii absolute. În plus,  Dalai Lama are un șarm personal rar întîlnit, atractiv prin modestie nedisimulată și  cumsecădenie aleasă  și ar fi devenit cel mai iubit și apreciat lider dacă China nu ar fi ocupat Tibetul în 1950, forțndu-l în toate felurile, chiar și prin atentate să părasească Tibetul în 1959. Este o mare nedreptate socială pentru Tibet, pentru Dalai Lama, dar și un căștig pentru cultura actulă a omenirii, pentru că el nu a rămas la stadiu de exilat urgisit ci a atins cotele cărturarului internațional recunoscut  prin cele peste șaptezeci de cărți scrise și ca inițiatorul și coordonatorul ciclului de conferințe internaționale Mind and Life în care se dezbat cele mai înaintate idei și descoperiri științifice ale omenirii. Lista oamenilor de științe și cultură care participă la acest ciclu periodic de conferințe în marile metropole ale lumii sunt dovadă de prestigiu și valoare. Dalai Lama este peste tot  îmbrățișat cu drag și repect, ascultat ca un mare înțelept budist  ce  îmbogățește filosofia  omenirii. El este deținătorul Premiul Nobel pentru Pace acordat în 1989 pentru susțineriea, fără violență, a eliberării poporului său de sub ocupația chineză.  

         De curând a apărut în Editura Humanitas o carte semnată de Sanctitatea Sa Dalai Lama  UNIVERSUL  ÎNTR- UN SINGUR  ATOM  pe care din curiozitate am luat-o și am citit-o cu interes  dar am făcut-o pe îndelete, cu pauze de meditație mai ales în partea doua în care dezbate cuprinzător conștiința umanității. Volumul este extraordinar fiindcă m-a purtat de la atom la univers și de la amebă la encefal. E o cale foarte lungă care a durat vreo  zece, cisprezece miliarde de ani, și așa, pot zice  de ce Dalai Lama a intitulat-o cum a făcut, fiindcă în cele 240 de pagini e ca și cum a  înghesuit  într-un atom o parte din întrebările și răspunsurile omeniririi de-a lungul istoriei gândirii ei despre  necuprinderea timpului și spațiului, iar când ajunge la întrebările cele mari de când și de cine, preferă să ne îndemne la observație și contemplare decât să ne afișeze o nouă dogmă religioasă pe lângă cele pe care omenirea le are deja, dar nu dau răspunsuri valide adevărului.

Nu, omenirea de mii de ani nu se mulțumește doar cu plăsmuiri divine sau biblice, cu porunci și canoane,  cu percepte și dogme ci caută concret începutul și pe începutorul lumii, lume care a pornit de la un atom și a ajuns la univers, cu toate ale ei. Așa e omul iscoditor peste limitele sale de înțelegere și cunoăștere pe care le are. Iar, Dalai Lama mai pune  paie pe focul  iscodirilor  afirmând: marile descoperiri din fizică, începând cu perioada copernicană au dat naștere ideii ca realitatea nu este așa cum ne pare nouă ! Are dreptate înțeleptul buddist, și, să nu mai vorbim în ce bâlci idiologic a intrat lumea de atunci încoace, când după fiecare descoperire epocală tot mai înflăcărate și inflamabile devin disputele filosofice, religioase și științifice. De când au început să apară uimitoarele descoperiri și ideile aferente lor,  dogmele teiste - iudaismul, creștinismul, islamismul - sunt în pierdere continuă. Pierderile au început cu Galileleo Galilei, care cu luneta lui  a scos mica noastră planetă, cât un bob de grâu, din centrul universului și a agățat-o, într-un colț de univers, cu o orbită de un soare ce nu-i mai mare decât un bostan ! Ce decepție pe unii orgolioși ce se credeau că universul e colonia pământului lor. Zâmbim ca Buddha, înțelegator și înțelept, pentru că învățătura lui nu a făcut asemenea greșeli absurde. Astăzi, învățăturile buddiste pot conlucra cu dezvoltarea științelor și cu cele mai avansate idei ale futurologiei, pentru că Buddha a fost mai înțelept la vremea lui; s-a abținut să răspundă la întrebarea cine și când a făcut universul, îndemnându-și discipolii la observație, experiment, gândire, ceea ce dogmatici teiști nu au făcut-o și acum rămân în urmă, tot mai în urmă, mai singuri, părăsiți. E doar o chestiune de educație și timp. Dalai Lama e prea inteligent, cult și buddist așa că nu face asemenea referiri sau aluzii, orale sau în scrise, dar prin exemplele  folosite  din învățăturile buddiste, reiese clar acest lucru.

Acum, lumea teistă se află  în fața unui adevărat tsunami de descoperiri științifice, ce pune concepția divină într-un mare impas, total dezorientată de realitățile demonstrate științifice, nu bazate pe narațiuni biblice, minuni și miracole fără acoperiri ideologice sau  științifice. Iar Dalai Lama, fără să menționeze nici cea mai mică referire la teiști, îl plimbă prin istorica galerie a științelor, ideilor și filosofiei actuale.   

Cosmologia modernă, cu care începe marele tur, a ajuns deja la o concluzie fermă: Universul nostru în forma actuală nu este nici etern nici static. Această teză demonstrată retează, fără grație, eternitățile ca realități, inclusiv conceptul  de suflet. Punct.  În continuare Dalai Lama etalează idei, concepte și fapte despre permanenta modificare a universului început acum, aproximativ, zece, cincisprezece miliarde de ani cu acel Big Bang – explozie de univers – după care urmează perioade de ordine și haus ale universului, până ce se sfârșește  printr-un Big Crunch, pe care-l traducem în acest caz cu  marea contracție, atât de mare încât tot universul, probabil, intră într-un singur atom, care apoi, din nou poate să explodeze într-un cu totul și cu totul alt nou univers. Ce frumos să dai drumul imaginației când nu ești sigur de nimic !! Oricum, atât cosmologia modernă cât și buddismul nu acceptă ideea universului static, etern. Cosmologia buddistă stabilește ciclul universului  în felul următor: în primul rând, există o perioadă a formării, apoi urmează perioada în care Universul dăinuie și o perioadă în care este distrus, iar în final perioada de vid, de dinaintea formării unui Univers nou ( Dalai Lama ,Universul într-un singur atom, pag 102)  Paralelism absolut între învățatura buddistă de acum douămii cinsute de ani și știința actuală.

Originea vieții, Dalai Lama o prezintă așa cum trebuie, ca pe cel mai mare miracol al Universului . Este copleșit de biologie, de oamenii care au dus-o de la observații empirice și descrieri amănunțite la conceptele dezvoltării și descoperirea tainelor și forțelor selecției naturale. Este fascinat de originea specilor a lui Darvin: ”cred că teoria darwinistă a evoluției, cel puțin cu adausurile de informație ale geneticii moderne, ne oferă o descriere coerentă a evoluției vieții umane pe Pământ. Buddismul ca învățâtură a gândirii meditative libere nu îl oprește pe Sanctitatea Sa de la o asemenea afirmație ba mai mult să se entuziasmeze, și să-l îmbrățișeze, fără rezerve, pe  LUCA = Last Universal  Common  Ancestor , considerat în genetica zilelor noastre primul organism, format din ADN (acid dezoxinucleic) nici cât o bacterie, dar cel mai vechi strămoș comun al vieții pe pământ. Apoi ne prezintă cu aceiași pasiune Genomul Uman acei 23 de cromozomi care sunt suportul zecilor de mii de gene care unindu-se cu ceilalți 23 de cromozomi ai sexului opus redau ființa omenească. Câtă memorie și forță au cei 46 de cromozonii uniți în ai reda pe Adam și Eva, cum apar ei în celebra pictură a lui Michelangelo din Capela Sixtina.

Corneliu Florea

Mai 2012