Editorial

DAŢI-MI  ŢARA  ĪNAPOI!

Maria Diana Popescu, Agero

Sentimentul romānesc de credinţă a adunat de sărbători mii de oameni īn Biserica Domnului. Ei s-au rugat, au dăruit din puţinul lor, gīndind că Dumnezeu nu le va trece cu vederea fapta de bine. Au fost văzuţi printre credincioşi politicieni vestiţi, prezenţa ţinīnd de imagine, mai puţin de credinţă. Ştiind că sīnt urmăriţi de camere, păreau spăşiţi şi umili, făceau crucea mare, dar strīmbă, focalizaţi de televiziunile plătite tot de ei. Ce ştiu aceştia despre credincioşii neamului? „Sīnt nişte păsări mici şi se sperie uşor”, īşi spun īn sinea lor. Agresiunea politicului şi sărăcia rămīn şi īn 2011 marile probleme ale romānilor. Valul de proteste a īncheiat īn mod tragic anul 2010, cu strigătul de libertate al unui angajat TVR, care protestīnd īn numele sfiicioşilor faţă de măsurile de austeritate, s-a aruncat de la balconul Parlamentului, tocmai cīnd premierul se pregătea să rostească un discurs despre legea salarizării. Protestul a avut tot motivaţii politice: adversitatea faţă de guvern, faţă de măsurile josnic omeneşti luate īmpotriva romānilor. Impulsul agresiv al realităţii i-a īmpins pe mulţi romāni datori la bănci să comită acte disperate. Aceasta e societatea de consum, brevetată de politicieni, noi īi consumăm automat produsele, ea ne consumă resursele, obligīndu-ne să stăm tot timpul cu un ochi īn toate părţile, să nu vină o altă ameninţare din politică.  De vitregia politică şi de calamităţi n-avem unde ne refugia. Cel mai devastator val manifestat īn cercurile īnalte rămīne imoralitatea. Trăim după legi dezastruoase făcute de politicieni, aplicarea lor ne afectează pe toţi. Ei ne administrează viaţa, ei votează cīţi bani să ne dea, cīţi să ne ia prin taxe şi impozite şi pe ce să cheltuiască banii munciţi tot de noi.

Puţine lucruri a dezvoltat democraţia atīt de viguros precum demagogia repertoriului politic. Capacitatea societăţii noastre de a produce anticorpi īn faţa exploatării a fost aproape complet anihilată. Politicul atotputernic funcţionează ca un perpetuum mobile al ororii, īntrecīnd puterea de imaginaţie a omului. Miliardele de euro cheltuite cu operaţiile „estetice”, de o sumbră originalitate, pe faţa lui 2010, sīnt eşecul guvernării celor două decenii de reeducare  capitalistă, care īntrece īn erori reeducarea de tip comunist. Chiar se impune o paralelă īntre aceste două terapii-şoc, care au distrus psihismului socio-uman. Oricare ar fi concluziile straniului paralelism, istoricii tac, deşi nu mai au cum invoca imposibilitatea accesului la arhive. Politicienii miopi sărută cu sīrg bombeul exploatatorilor, aşadar, nouă ne revine sarcina de a consemna pentru memoria de mīine povestea acestor ani de mizeră existenţă. Paradoxal, şi intelectualitatea, pīnă nu demult, „conştiinţa cetăţii”, azi, copleşită de sărăcie, victimă a europenizării haotice, manifestă o maladivă ignoranţă faţă de ceea ce s-a īntīmplat cu ţara de mai bine de două decenii īn gulagul globalizării. Simulacru, aparenţă, imoralitate, diversiune, incultură, incompetenţă, compromis, īnşelăciune, hoţie… - toate construiesc portretul politicianului care īnoată īn direcţie contrară interesului de ţară. Rătăcirea prin contagierea cu vedenii politice i-au mīnat īn 2010 la dreapta prin stīnga, la stīnga prin centru, sau īn centru prin ambele, profitīnd la maxim de popor prin putere.

Mă intrigă faptul că de multă vreme a devenit o ruşine să afirmi că eşti patriot sau naţionalist, aşa cum sīnt ruşii, americanii, ungurii, francezii. Teamă de cine sau de ce? Ceauşescu a fost un mare patriot şi Antonescu a fost! Īnsă astăzi dacă nu pupăm suficient pe unchiul Sam sīntem un popor bun de spīnzurat, precum afirma un duşman cu intelectul al neamului, filosoful H(ī)RP. Cīnd politicienii noştri nu vor mai miorlăi la poarta bucălatului după bani, cīnd vor băga la cap că nu cu īmprumuturi se scoate ţara din prefabricata criză, ci cu reanimarea industriei şi a agriculturii, atunci Romānia va fi o ţară neatīrnată. Biata Romānie, subminată de ideologiile integrării şi ale globalizării! Atīţia demagogi trag de ea pe la colţuri! Ar trebui īmpărţiţi fluturaşi pe stradă despre riscurile prezenţei F.M.I. şi ale băncilor străine pentru populaţie, ca despre droguri şi SIDA, pe care tot unii americani le-au răspīndit. Industriile financiare străine au prosperat pe spinarea romānilor. Ofertele de īmprumut cu clauze, mişcări de dobīnzi şi riscuri imposibil de īnţeles de către clienţi şi chiar de cei care le concepuseră, au expus, fără apărare, mii şi mii de romāni. Īnainte de a ne fi trimis pe ilustrul de la Princeton, F.M.I. a studiat bine profilul economic şi socio-profesional al Romāniei. Concluzia a fost că romānii sīnt de profesie datori la cīte trei-patru bănci, astfel că eminenţele Fondului au decretat: băieţelul durduliu e soluţia! Du-te Franks de te īngraşă īn direct pe ecranele lor! Toată batjocura aplicată romānilor, paragina savantă īn care ne aflăm īmi amintesc că la noi īn ţară a venit să sugrume veniturile romānilor insul acela bucălat, care mestecă gumă şi īşi uită lenjeria intimă prin sălile guvernului. De cīte ori vine īn inspecţie, īn onoarea sa se spală străzile, pentru a le reda strălucirea artistică.

Īn 2011 vă somez: daţi-mi ţara īnapoi! Leii au luat-o razna, nu doar pentru că li s-a īmpuţinat rasa publică, ci pentru că au fost īmpuşcaţi cu ştiinţă, devenind piese īn tezaurul marilor magnaţi. Nu mai e nevoie de războaie ca să iei īn stăpīnire teritorii. E de ajuns să ajuţi o ţară să sărăcească, dominaţia prin īndatorare va īnsemna īngenunchere şi atīrnare. Două personaje dubioase, care ne populează prezentul, trebuie cuminţite şi date afară din clasă: Jeffrey, chitit pe visteria poporului şi respectiv perindatul prin serviciile unor „agenturi străine”, cel ce şi-a torturat consoarta şi limba, aşa-numitul pastor, decorat de preşedinte, care vrea să joace şotronul īn Ardealul nostru: „Trebuie o cooperare deplină īntre forţele politice maghiare. Totodată, contăm pe sprijinul Ungariei şi al vieţii politice din exterior, deoarece autonomia este o instituţie acceptată īn lumea democratică. Constituţia nu este Sfānta Scriptură. Constituţia se schimbă, noţiunile se schimbă, democratizarea avansează. Vom reuşi, dacă nu vom da īnapoi”, īi īndemna nebunaticul pe romānii de naţionalitate maghiară, oameni paşnici, gospodari şi statornici de altfel. Īl poftesc să ronţăie singur şi autonom din bucata de istorie iluzorie īn alte hotare, oriunde-ar vrea, īn lume, eventual puţin mai la vest, īn patria care există deja. Īi place sau nu, trebuie rechemat de la Parlamentul European, şi aşa el nu reprezintă interesele ţării noastre.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com