Democraţia la ortodocşi şi musulmani
Prof. dr. Viorel Roman
Impresii si pareri personale in FORUM
 1989,
la terminarea Războiului Rece, toată lumea era euforică, pentru că
democraţia şi bunăstarea occidentală va ajunge în lumea a doua,
pravoslavnică şi în lumea treia musulmană, ambele bogate în resurse
petroliere. 2006, Lumea Întâia, a doua şi a treia se întreabă: Sunt apţi
ortodocşii şi musulmanii pentru democraţia de tip "Westminster?"
Tranziţia din ţările foste comuniste, axa Moscova-Bucureşti-Belgard,
este o farsă. Ierarhia de partid şi de stat, serviciile secrete mimează
democraţia cu binecuvântarea Patriarhilor, dar situaţia maselor largi
populare se înrăutăţeşte vizibil. Privatizarea s-a transformat în
„piratizare” (în rusă „prikhvastiatsia”). Bugetul de stat, televiziunea
şi presa este în mâna oligarhilor. Capitaliştii pravoslavnici
manipulează noua clasă politică, asta numai dacă nu avem de a face cu
aceleaşi persoane, clanuri şi grupuri de interes. Reţelele informale şi
mafiotice domină.
Ortodocşii sunt bulversaţi de individualismul şi capitalismul
occidental, străin duhovniciei şi soborniciei lor. Ei aşteaptă ca
Mântuitorul să le trimită Salvatorul. După eşecul comuniştilor Boris
Ielţîn, Slobodan Miloşevici şi Ion Iliescu, Vladimir Putin şi KGB-ul -
cea mai puţin coruptă instituţie sovietică - a readus economia pe linia
de plutire după înlăturarea celor care parazitau bogăţiile ţării, dar
Listele Comcon sunt în vigoare. Asta deranjează mai mult Rusia, decât
Serbia şi România, toate handicapate încă de comportamentul mentalităţii
ortodoxe.
În cele 22 de ţări ale Ligii Arabe situaţia socio-politică şi militară
este în impas. Pe "Axa Răului": Iran, Irak, Libanon, Siria,
implementarea democraţiei este un vis din „1001 de nopţi”. Dar după
succesul lor nesperat la slavii orientali, de sud şi moldo-valahi,
neo-conservatorii anglo-saxoni şi lobbiştii pro-Israel din USA, nu vor
să vadă că democraţia la pravoslavnici şi islamici nu e posibilă peste
noapte. Ambele religii nu acceptă concurenţa, discordia socială,
adversarii politici, ci preferă, ca în Bizanţ şi Califat, subtilitatea
structurile informale orientale.
Dacă între ortodocşi şi musulmani există un conflict, ca de exemplu
luarea ca ostatic a unui diplomat sovietic de către organizaţia
Hizbullah, el s-a rezolvat altfel decât era de aşteptat în vest. KGB-ul
a luat imediat un membru Hizbullah ostatec şi a trimis testicolele sale
cu mesajul: operaţia va fi aplicată şi altor membrii Hizbullah, dacă
diplomatul nu va fi eliberat. În câteva ore el a fost liber şi de atunci
în Orient ostatecii ortodocşi sunt tabu. De aceea ostatecii români în
Irak au trezit, atât la ruşi şi musulmani, cât şi la occidentali,
nedumerire.
Neo-conservatorii trebuie să accepte tradiţiile şi sensibilitatea
ortodocşilor şi musulmanilor şi să nu mai forţeze democratizarea prin
tranziţie sau acţiuni militare. Standardele de civilizaţie democratice
cer timp, bunăstare, pace şi mai ales respect pentru Celălalt.
Prof. dr.
Viorel Roman
consilier
academic la Universitatea din Bremen, Germania
|
