„DEMOCRAŢIA LIBERALĂ” –

CA INSTAURARE A HAOSULUI „MULTILATERAL DEZVOLTAT”

 Prof. dr. Adrian Botez

PRELIMINARII

...Celor care au trăit în cel puţin două regimuri succesive n-ar trebui să le lipsească aşa de mult şi de nechibzuit „doica” mentală a propagandei politice a mass mediei, pentru a reuşi să realizeze comparaţii şi să-şi formeze un sistem de valori cel puţin bine definit (dacă nu şi cu repere infailibile). Sau, cel puţin, relativ stabil şi personalizat. A trăi, succesiv, în comunism şi în „Democraţia Liberală”, înseamnă să poţi avansa (după mai bine de două decenii de experiment „Democratic şi Liberal”!)  câteva teze valabile.  Vom încerca, în cele ce urmează, să structurăm, nu optim, dar funcţional (cel puţin) cele câteva observaţii esenţiale, pe care nu ni le bazăm pe niciun fel de  propagandă (partinică sau de alt soi), ci ca rezultate ale unei observaţii socio-spirituale continue şi atente.  Vom arăta, mai jos, cum se înşiruie  lucrurile Cetăţii Vulnerabile a zilelor noastre şi care ar trebui să fie domeniile de exercitare  a ideilor (consecinţă a observaţiei în mediul socio-spiritual), ţinând cont că nici măcar Democraţia, în stadiul ei primar (ne referim la democraţia aheniană, câtă va fi fost, până la Pisistrate...), n-a reuşit cu mult mai mult decât „dictatura prostimii/vulgului grosolan şi imbecil”, decât asasinarea lui Socrate sau/şi decapitarea zeilor, de către Alcibiade... - iar naşterea lui Sofocle în mahalaua Colonos, a Athenei, nu e deloc relevantă: teatrul/theatron (care devenise, deja prin Eschil, cu deuteragonistul său, mult prea mult spectacol şi prea puţin ritual!) - odată cu Sofocle, se desacralizează total, prin apariţia tritagonistului! Cultură fără de cult...lume desacralizată – aceasta a dus de râpă Cetatea, de avem azi ce vedem, sub ochii noştri...Pentru că nici Tracii Sfinţi, şi nici Dumnezeu-Hristos (de sorginte umană tracă!) -  n-au devenit, din păcate, modelul de spiritualitate/acţiune şi trăire spirituală, al Europei şi nici măcar al României! ...Comunismul nu este un mediu optim pentru dezvoltarea cultural-spirituală, dar China Comunistă reuşeşte să ţină în viaţă un miliard şi jumătate de oameni, de care nu se dezice (...e drept că, după câte se zice, China ar fi sprijinită, masiv, „ideologic, logistic şi strategic”, de Masonerie...!) – în timp ce România „Democrată şi Liberală” nu e în stare să-şi ţină între limitele decenţei spiritual-ontologice şi între graniţele statale (nu şi suverane, din păcate, date fiind sistemele supranaţionale de distrugere a fiinţei umano-divine, sisteme întemeiate şi practicate de fiinţe terestre cu mare încărcătură malefică!) nici măcar douăzeci de milioane de locuitori.

Noi nu vrem a face apologia vreunuia dintre cele două „sisteme”. În primul rând, noi nu credem că „tertium non datur”: noi suntem convinşi că, în istoria nu tocmai bine şi întru Adevăr cunoscută a omenirii – există încă multe resurse şi pot fi închipuite încă multe forme de soluţionare a evidenţierii, organizării şi prezervării trudei spiritului uman.  Spre exemplu, ideologii de paie ai omenirii ultimelor cinci secole eludează, în mod constant şi pervers, nu doar teocraţia (care a avut o relativ benefică funcţionare, atât în antichitate, cât şi într-o bună parte a Evului Mediu european... - oricum, preferabilă, indiscutabil, amoralismului sinucigaş al „liberalilor”! [1]), ci tocmai soluţia hristico-divină, aceea a stării de comuniune umano-divină: comuniunea  de Duh fiind, deci,  prioritară oricărei stări de organizare artificială şi impusă de vreun sistem, instituţionalizat cu mijloace violent şi brutal-materialiste. Din moment ce a existat miracolul, deloc îndepărtat temporal, al Legiunii Arhanghelului Mihail, prin care Trimisul Arhanghelic, către Neamul Românesc (dar şi spre alte neamuri, ce se vor voi a fi treze! – spre exemplu, Mişcarea Anaue/A Cămăşilor Verzi/ÎNVIERII, din Brazilia!), Corneliu Zelea Codreanu, a tentat şi reuşit să formeze Omul Mihaelic [2], care să se supună, martiric şi complet altruist, trăirii hristice, TRĂIRII ÎNTRU COMUNIUNE CU SEMENII ŞI, ASTFEL, CU HRISTOS-DUMNEZEU, ba chiar să aibă Revelaţia Stării de Ecumenicitate Naţională!!! [3] (...că următoarele forme de trăire socială umană, comunismul şi liberalismul, mereu tot ţin „sub ţol” această realitate, este vina lor, nu vina noastră, şi, în niciun caz, vina Căpitanului!) – pentru noi este suprema dovadă că omenirii i se ascund multe dintre Esenţialele Secrete ale evoluţiei ei spirituale terestre – atât cele trecute, pentru a i se putea falsifica Identitatea umano-divină terestră – cât şi cele viitoare, pentru a i se putea, eventual, falsifica Misiunea şi Destinul, de Fiinţă Umano-Divină Terestră!!!

Numai că, vorba românului: „Dumnezeu nu doarme!”

...Aproape că nici n-am mai simţi neapărată nevoie să cităm  pasajele de mai jos (descrieri ale unui stadiu spiritual, prin care omenirea terestră a mai trecut, şi spre care umanitatea, în viziunea lui Corneliu Zelea Codreanu, trebuie să mai treacă, o dată, înainte de recuperarea paradisiacă!)  – dar considerăm că nu trebuie a tăinui ceea ce ştii că poate face semenilor un cât de mic, dar substanţial – bine! CZC şi iniţiaţii-legionari interbelici (prin rudele noastre de sânge, unchii după mamă, i-am cunoscut şi le-am cunoscut Legea Trăirii, precum şi metanoia Duhului!) încep să semene, iarăşi, tot mai mult, cu voievozii români din Evul Mediu  -  şi cu ceea ce Rudolf Steiner numea, în cartea DIN CRONICA AKASHA [4](p. 42) ”mesagerii zeilor” (“aceştia se aflau pe o treaptă de evoluţie ce depăşea cu mult pe aceea a celorlalţi oameni (...) Al treilea grup a fost pregătit şi educat de fiinţele superioare, din primul grup, pentru a putea prelua în mâinile lor propriul destin”) – din epoca de tranziţie, dintre atlanteeni şi arieni.

            (cf. R.Steiner, DCA, p. 42): ”Din rândul celor care alcătuiau acest al treilea grup, MARELE CONDUCĂTOR, pe care literatura ocultă îl numeşte MANU, a ales pe cei mai apţi şi i-a pregătit să pună bazele unei noi umanităţi(...) Sarcina pe care Conducătorul şi-o luase era ca acest grup de aleşi să progreseze până într-atât, încât aceştia să reuşească să sesizeze în sufletul lor, cu ajutorul gândirii, principiile după care fuseseră conduşi până atunci, principii pe care mai înainte abia le presimţeau, fără a le putea înţelege. De acum înainte, trebuia ca oamenii să cunoască  (s.a.) forţele divine pe care mai înainte le-au urmat în mod inconştient. Până atunci, zeii conduseseră omenirea prin “mesagerii” lor. Acum trebuia ca oamenii să ştie entităţile divine. Trebuia să se deprindă să se considere ei înşişi ca fiind organele de execuţie ale Providenţei(...)”

                (DCA, p. 47)”Personalităţile cele mai dotate din grupul marelui MANU au fost alese să fie iniţiate, încetul cu încetul, direct în înţelepciunea sa divină şi să devină învăţători ai celorlalţi”. ...Descoperind (şi dezvăluind, pentru cei interesaţi să se salveze spiritual de la CATASTROFA SATANICĂ A MINCIUNII! – oricum, Mântuirea Lui Hristos va fi CALITATIVĂ, iar nu CANTITATIVĂ!), prin cele de mai sus, că propaganda „de ambele mâini” ne minte şi distorsionează, într-una, mesajele Lui Dumnezeu şi, consecutiv acestei prime distorsiuni majore,  încearcă să distorsioneze şi destinul nostru umano-divin, de pe Terra - să urmărim, deci, ideile comparative, care se impun prin existenţa cât mai depărtată de propaganda de „gaşcă” – urmând metodica interioară, ca rezultat al unui empirism ontologic.

***

1-În primul rând, ideea conform căreia VALORILE CULTURALE NU SE POT SUSŢINE, ÎN MOD REAL ŞI STABIL, FĂRĂ VALORILE MORAL-RELIGIOASE (în cazul României – VALORILE CREŞTIN-ORTODOXIEI).

Degeaba se creează artă şi cultură, în ţările Terrei ultimului veac, când lipsa unei coloane vertebrale moral-spirituale a umanităţii terestre împiedică formarea, armonioasă, a unui sistem axiologic valabil şi sănătos. Mai rău şi mai grav: forţele malefice, de care vorbeam  mai sus, vor să inverseze polii axiologici tereştri, vor să impună, cu sila, non-valoarea drept valoare!

Evident că pe noi nu ne mai derutează afirmaţiile de pitecantropi, ale celor care vor să ne convingă de nocivitatea absolută a comunismului, demonizându-l, în favoarea „valorilor Democraţiei Liberale”. Perioada 1964-1989 nu a însemnat deloc acelaşi lucru cu perioada 1945-1964. Din niciun punct de vedere. Comunismul naţionalist al Epocii Ceauşescu a fost, dacă nu opus, cel puţin ferm diferit de stalinismul de ocupaţie, al anilor 1945-1958, dar şi de comunismul mult prea servil imitat după Moscova, al anilor 1958-1964 (a se vedea că nici măcar în temniţele politice ale României, prizonierii de conştiinţă n-au avut beneficii reale şi majore, nici după moartea lui Stalin, din 1953, şi nici măcar după 1958, anul când Armata Roşie părăseşte teritoriul României...Gheorghiu-Dej o fi promis Moscovei, drept mulţumire că „ne-au slăbit” cu Armata Roşie – lucru care NU s-a întâmplat cu celelalte ţări ale Tratatului de  la Varşovia, până în 1989...atunci şi nici atunci! - ...că „nu se va schimba nimic, în peisaj”...!).

Şi încă un lucru, care se integrează sistemului nostru de a vedea lucrurile: comunismul, fie şi în formele lui agravate, precum a fost cea stalinisto-bolşevică, nu eluda morala! Cu toată ipocrizia lui, cu tot eşafodajul de politruci parazitari - sistemul comunist propunea principii morale  biblice, eliminând „dreptul de autor” al... Bibliei!

Şi numai în acest fel (prin păstrarea valorilor morale-religioase, chiar mascate, chiar relativ distorsionate) se poate explica de ce comunismul, atunci când şi-a ameliorat şi „naţionalizat” formele de exprimare, a creat valabilitatea scării de valori culturale (pictorul Theodor Pallady, spre exemplu, a fost decretat Maestru Emerit al Artei, chiar în 1956, cu patru luni înainte de a se stinge din viaţă! – nu mai vorbim de Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, George Vraca sau Maria Tănase - decretaţi Artişti ai Poporului!). România lui Ceauşescu a creat, recunoscut, chiar impus valori culturale autentice şi naţionale reale, cum au fost (şi rămân!) cele ale unor Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ştefan Augustin Doinaş, Emil Botta, Geo Dumitrecu, Ana Blandiana, Marin Preda, Fănuş Neagu, Ştefan Bănulescu, Alexandru Ivasiuc... - sau Camil Ressu, Dumitru Ghiaţă, Corneliu Baba, Sabin Bălaşa... – sau  Mihail Jora, Marţian Negrea, Dumitru Capoianu...sau Toma Caragiu, Dina Cocea, Dem Rădulescu, Ion Marinescu, Amza Pelea, Emanoil Petruţ, Ion Caramitru etc. (ba chiar i-a „recuperat” pe Mircea Eliade şi Cioran! - ...ba chiar, trunchiat, pe legionarul Gyr şi pe ortodoxistul Crainic!)...România lui Ceauşescu a iniţiat seriile ( de lux!) de traduceri din Shakespeare, Platon, Byron, Balzac, Flaubert, Cehov...(...iar „Democraţia Liberală”, de după 1989, nici nu s-a obosit măcar să le definitiveze...că nu „le renta”: Triumful Pitecantropului, prin Triumful Mamonei!!!).

Chiar Cântarea României nu poate fi judecată după „măsurile” şi după afirmaţiile politrucilor „liberalizaţi”, de azi: numai noi, profesorii de Română, putem da mărturie cât de mult era protejată limba valahă, prin exerciţiile de dicţie, efectuate în sutele de ore de repetiţie, pentru teatru, montaje, recitări...(nimeni n-a fost obligat, „cu puşca”, să „presteze” versuri despre Ceauşescu, ci...fiecare, după obrazul şi interesul său...!) – cât de multe aflau învăţăceii despre bunul-gust poetic şi despre sensibilitatea şi trăirea poetică, autentice! (...fireşte, orice lecţie de estetică era însoţită, de către bunii dascăli, de zeci de pamflete LIBERE, cu subiect moral-atitudinal şi chiar politic!...) - ...numai profesorii de Muzică pot da mărturie cât de mult a însemnat acea vreme, pentru educaţia bunului-gust muzical, opus imbecilizării şi anestezierii bunului-simţ elementar, prin debandada anarhică, asurzitoare şi demenţială, a tot felul de „zgomotoşenii”, „zgâlţâioşenii” şi epilepsii africano-şamanice, tehnici de depersonalizare „în grup/în masă”, de azi! Nu s-au strecurat nicio „Eba” sau Roberta şi niciun Vanghelie, Gigică Becali  sau Bercea Mondialu, în limba valahilor de atunci...cum şi demnitatea politică a României a fost, atunci, în exterior (cel puţin), una de excepţie...

Ca elev, student şi, apoi, profesor, ştiu că vacanţele de Crăciun şi de Paşte se dădeau...EXACT ÎN  PERIOADA SFÂNTĂ: 22 decembrie-10 ianuarie!!!  - cât despre Înviere, niciodată n-am lipsit „de la apel”! Când veniră „liber-cugetătorii” ăştia de democrato-socialisto-liberali, L-au „executat”, fără milă, pe Hristos: vacanţa de iarnă ţine până pe 5 ianuarie, lipsindu-l pe bunul creştin de Sărbătoarea Botezului Domnului Hristos!!!

...Ca profesor, înainte de 1989, aveam bucuria, la început de an şcolar, să văd şi aud cum toţi elevii (săteni şi orăşeni, deopotrivă!) ştiau nu doar hristica rugăciune către Tatăl nostru , ci şi expresia ortodoxă a mărturisirii Crezului... Acum, la 21 de ani după 1989, în ...”libertatea cugetului”, năucii de copii nu mai sunt învăţaţi de către năucii lor de părinţi nici măcar...Tatăl nostru!  Iar năuciţii lor de „profesori de Religie” degeaba îşi mai bat capul să-i înveţe şi educe, în Duhul Civilizaţiei Europene (...zis creştine!): „Banul, doamnă, se face şi fără rugăciuni...tre' să fii şmecher, domnu'...că se rezolvă marfă, dai cu pumnu' şi-i tragi în piept pe fraieri, băi tăticu'!” ...Cui şi cum se roagă copiii ăştia, la nevoie şi la necaz...cum îşi vor trăi viaţa, când va da, peste ei, greul?! Cred că nu vor şti a zice nici măcar cât un moş senil, de pe la mine, din Bucovina: „Una mie, Doamne, una ţie, Doamne...”!!! ...Libertatea de a fi...Neanderthalian!!! „Democraţia Liberală” de azi, dacă  a văzut şi văzut că Dumnezeu n-a ascultat de Nietzsche, care tot proclama că „Dumnezeu a murit!” – „şi-a luat soarta în mâini”, şi l-a asasinat ...însăşi ”Libertatea Sa”... de Satană! ...Da, au existat lingăi „farisei”, lingăi intelectuali (...”cărturari”...dar chiar şi unii dintre preoţi!), dar nu-i obliga nimeni la „lins” şi la „turnat”, decât lipsa lor de coloană vertebrală! Ce să mai zicem de slugărnicia şi trădarea şi atitudinile violent anti-româneşti şi anti-naţionale ale  „intelectualilor” de azi...?! Măcar scriitorii Epocii Ceauşescu nu inundau şi nu derutau, tot şi toate, cu impostura lor axiologică...pe când azi, tocmai cei ce-ar trebui să fie „bunii păstori”, devin „măcelarii turmei”: N. Manolescu (preşedintele USR!), Alex Ştefănescu & Comp. vor să-l asasineze moral-spiritual (pentru a câta oară, oare, se încearcă asta, din 1883 şi până azi?!) şi să „purgheze” literatura română de genialitatea protectoare eminesciană, pentru a-şi impune icioglanii scatologici, de soiul şi teapa unor Mihail Gălăţanu, Vakulovski, Ioana Bradea ori Cărtărescu...tot aşa cum patapievici, liiceni, avrameşti, ungureni şi cotoi vor să impună gânduri şi simţiri şi atitudini „filosofice”...anti-româneşti/anti-naţionale!

...Şi, în fine: noi considerăm că Epoca Ceauşescu nu a însemnat neglijare şi distrugere a patrimoniului culturii şi civilizaţiei româneşti...ci tocmai Epoca „Democraţiei Liberale” înseamnă înstrăinarea şi distrugerea patrimoniului culturii şi civilizaţiei româneşti: nu Ceauşescu a lăsat mânăstirile Bucovinei să se ruineze, ci, TOT ŞI MEREU,  „Democraţia Liberală”!...nu Ceauşescu a înstrăinat tezaure şi a lăsat în părăsire locuri sfinte, precum casele memoriale ale titanilor Duhului Românesc, ci tot „Democraţia Liberală”!...nu Ceauşescu a înstrăinat, pe comisioane uriaşe, comisioane ucigaşe de Românie, zestrea uluitoare, istorică, metaliferă şi de sănătate moral-spirituală şi fizică de la Roşia Montană – ci, mereu, aceeaşi „Democraţie Liberală”!...şi nici n-a distrus Ceauşescu agricultura românească, pulverizând sistemul de irigaţii şi lăsând în pârloagă sute de milioane de hectare, terfelind semnificaţia sacră a TRUDEI PENTRU PÂINE şi înălţând osanale EGOISMULUI TEMBEL, TRĂDĂRII DE GLIE ŞI FURTULUI...!!! (...iar de au apărut, pe vremea lui Ceauşescu, cartelele, nu a fost decât tot din pricina împrumuturilor forţate la Satana F.M.I.-ului...dar măcar Ceauşescu, chiar cu preţul vieţii sale, a ştiut să ne scape de înrobirea la zarafii planetei, şi să lase, pentru „Democraţia Liberală” paricidă, 5 miliarde de dolari, în vistieria României...! – ...bani buni pentru campania iliesciană, adică a unuia dintre paricizi!). Chiar dacă, pe timpul comunismului (paradoxal) naţionalist ceauşist nu exista ora de Religie – societatea nu contrazicea TOTAL preceptele hristice! Azi, nu doar că, pervers, au fost înlocuiţi preoţii-profesori cu funcţionarii numiţi „profesori de Religie”, ci, cu mult mai grav, întreaga societate „Democrat-Liberală” contrazice, violent, orice afirmaţie a Hristosului! – contrazice elementarul bun-simţ, contrazice toate preceptele Duhului şi instituie Dictatura Materiei Grosiere/BANULUI, Dictatura Trivialităţii celei mai înjositoare, Dictatura Haosului Moral...deci, afirmă, cu surle şi trâmbiţe, Imperativul Trufiei Prostiei şi al Neruşinării Satanice, Imperativul  Pierzaniei de Duh! ...”Dar poţi acum să spui ce vrei, să scrii ce scrii...acum!” – se revolta, mai ieri, cu falsă exasperare, un „amic” diasporean – când eu încercam să-i demonstrez că, în România de azi, „Democrato-Liberală”, se dezvoltă, iarăşi, ba chiar mai pervers şi mai „în forţă”, decât înainte de 1989 - Germenii Tiraniei...! Da, sigur că avem „libertatea de exprimare”, care înseamnă Libertatea Haosului!

...Astăzi se joacă piesa: „CIRCUL VĂMILOR/VAMEŞILOR (...nu şi aia mircesco-traiano-băsească, din Constanţa!) ŞI ŞUŢILOR-BULIBAŞI PREZIDENŢIALI, CONTRA... <<LIBERTĂŢII PRESEI>>...!” Libertatea de a Urla în Pustiu! Pentru că, bien sűr, au avut grijă „Democraţii Liberali” să impună amoralismul, prin tot felul de anestezice televizate, de la spectacolele imbecile şi până la impunerea unor „autorităţi false”, în domeniul...”amoralismului public”... (şi, deci, oricare se întreabă NU ce este folositor lumii şi omenirii să scrie, ci se întreabă DACĂ va fi şi DE CINE va fi citit... – da, şi noi ne întrebăm asta, dar, şi dacă n-am fi citiţi de nimeni, ne-am teme, de Mânia şi Judecata Lui Dumnezeu,  să scriem îndemnuri spre rău şi neruşinare, către omenire – numai şi numai ca să avem...”succes de casă”!) - ...plus o autocenzură exasperantă, similară celei comuniste...şi nici celei comuniste, nici celei „Democrate şi Liberale” nu îndrăznesc să i se opună „cărturarii”, pentru că...viaţa-i scurtă, nu-i aşa? – şi, deci, trebuie trăită (fie cum o fi, dar să simţim că...”existăm”, chiar şi la modul parazitar şi criminal!) -  fie şi cu preţul de a muri cu nasul în propriile excremente...!!! Dar, cât ai trăit, ai...trăit: cum şi dacă ai avut vreun rost pe care merită osteneala să-l reţină cineva, în posteritate...ASTA CONTEAZĂ CEVA MAI PUŢIN,     ”... – N ' EST CE PAS?!  - BA, SPA!”

...Pentru că, cine n-a avut parte de o educaţie religioasă autentică şi credibilă şi trainică, din adâncul Duhului, cade uşor în mrejele disperării şi ale trufiei, ale orgoliului şi dragostei de măriri, vedetism şi celebritate...şi apasă, astfel, pe accelerator, cât ce poate...chit că se duce, cu maşinărie cu tot, drept în miez de prăpastie... - dar măcar, până acolo, „la fund”,  a fost „senzaţional”, nu?! ...Şi iată cum s-a impus, în „Democraţia Liberală” de azi, victoria EGOISMULUI PLUTOCRATIC ŞI MERCANTIL, a EPICUREANISMULUI şi a PLEZIRISMULUI...păgân şi trivial materialiste, tustrei! – mai ceva chiar decât materialismul dialectic al celor doi evrei-apostoli ai comunismului, Marx şi Engels!!! – ...ÎN DAUNA CREŞTINISMULUI (...cel puţin, în părţile evidente ale societăţii umane, nu şi în mânăstiri, acolo unde smeriţii „nevăzuţi” produc exerciţiile de vizualizare a Nevăzutului, a Duhului Umano-Divin şi a Sinei Duhului Dumnezeiesc!)!!!

***

2- NICIO ORÂNDUIRE N-A RESPECTAT OMUL...DECI NICI PE DUMNEZEU! - ...DAR NICIUNA NU L-A ÎNJOSIT ATÂTA PE OM, CÂT ORÂNDUIREA „HAOSULUI PROGRAMAT” ŞI A „HAOSULUI MULTILATERAL DEZVOLTAT”, CEA A ZARAFILOR, „DEMOCRAŢIA LIBERALĂ”, DEH! - CARE VREA SĂ NE CONVINGĂ DE ABSENŢA LUI DUMNEZEU ÎN CERURI ŞI DE PREZENŢA LUI ÎN...BĂNCI ŞI ÎN BANCOMATE.

Vom ilustra, înainte de toate, această a doua aserţiune a noastră, prin secvenţe extinse, citate dintr-un document de Duh -  …extrem de important document, cu ideile căruia  suntem în acord, din adâncul sufletului nostru rănit (tare am mai fi dorit, dar, deocamdată, mai ales acum, după plecarea la cele veşnice a IPSS BARTOLOMEU ANANIA, zadarnic ne este dorul…, să avem şi noi Păstori Buni, precum au alte naţii şi popoare, la acest ceas de cumpănă a Duhului nostru, cel zdrobit şi umilit de bătăliile crâncene ale diavolului, în lume…): Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, „CĂTRE POPOR” - Sinod  întrunit în şedinţă ordinară, pe 5-8 octombrie 2010: “Criza duhovnicească, socială şi economică este o consecinţă firească a răsturnării întregii firi. Se încearcă dezrădăcinarea şi distrugerea temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate ca făcând parte integrantă în chip firesc din viaţa spaţiului nostru (elen). Din punct de vedere social, se urmăreşte o uzurpare a predaniilor şi a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor/debitorilor noştri. Intrebarea care se naşte este dacă solicitările lor privesc doar chestiunile care ţin de economie şi de asigurări sau vizează şi profilul duhovnicesc şi cultural al patriei noastre.(…). Criza noastră economică se datorează diferenţei dintre producţie şi consum, mai exact dintre ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de confort cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este cu mult mai mult decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă acestei situaţii, este nevoită să se împrumute, sperând că balanţa dezechilibrată se va restabili. Insă, atunci când acest lucru nu se mai întâmplă, iar debitorii cer returnarea împrumuturilor, plus dobânda, se ajunge la criză şi la faliment. Criza care domină ţara noastră şi provoacă atâta suferinţă nu este însă decât vârful aisbergului. Este urmarea, este rodul unei alte crize – duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum nu are doar o dimensiune economică, ci, în primul rând, este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte nu doar conducerea ţării, ci şi poporul. O conducere care nu a fost capabilă să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut – sau nu a vrut – să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că scopul sau a fost deţinerea puterii. O conducere care, în fapt, se vădeşte a fi subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului. Şi, pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii, fără a ne mai pune problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale şi desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială au contribuit în mare măsură la situaţia actuală. Esenţa crizei duhovniceşti este lipsa de sens a vieţii şi închiderea omului într-un prezent rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a ajuns doar un interval de timp nedeterminat între două date, a naşterii şi a îngropării.Intr-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu absurdul, iar lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: <<De ce iei droguri, fiule?>> şi îţi răspund: <<Spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu mai sper nimic, nu mai aştept nimic, singura mea bucurie o am atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)>>. Sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: <<Nu înţelegeţi că eu iau droguri tocmai ca să trăiesc?>>, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de adecvate în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. Pentru că, în loc să căutam sensul vieţii, noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă în afara consumului, când puterea economică şi afişarea ei ostentativă devine unicul mod al recunoaşterii sociale, atunci imoralitatea ajunge singura cale de viaţă, pentru că, altfel, dacă eşti moral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi şi astfel am ajuns la decăderea morală atât a puterii, cât şi a poporului nostru în bună parte. Intrebarea-dilemă a lui Dostoievski – <<libertate sau fericire?>> – o trăim acum în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi, omul, în mod justificat, tremură mai degrabă pentru micşorarea veniturilor, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta, deci, este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

Noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză, confruntându-ne în Sinodul Ierarhiei cu responsabilităţile noastre. Ştim că, uneori, v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit la atitudini care v-au rănit. Distrugerea relaţiei dintre popor şi Biserica cea  care îl păstoreşte a ajuns obiect de neguţătorie exploatat în mod pragmatic, prin scandalurile fabricate, ţintindu-se destrămarea încrederii voastre în Biserică. Vă spunem că Biserica are antidotul modului de viaţă consumerist - şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este o fundătură, pentru că este o viaţă fără sens, atunci asceza este calea, pentru că duce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul atletului care îl pregăteşte pentru competiţie şi îl conduce la medalie, medalia fiind viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este calea libertăţii, ieşirea din sclavia inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne îngrijorează situaţia din cadrul sistemului nostru educaţional actual, care nu se raportează la elev ca la o persoană, ci ca la un computer. Singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, fără a-i păsa de întreaga sa personalitate şi de aceea, pe drept cuvânt, copiii noştri i se împotrivesc. Fapt care ne provoacă nelinişte în privinţa Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, pe răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl priveşte chiar şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserică să spună cu putere şi opinia sa smerită.

Inţelegem că toate parohiile trebuie să devină spaţii primitoare pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja multe dintre ele, unde mulţi dintre tineri îşi găsesc refugiu în căutările lor după sens şi nădejde. Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan. Nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă, păstorind cu putere poporul său, fără a se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, chiar dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu. Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om, sprijinindu-l. Biserica, însă, suntem cu toţii şi aceasta este şi puterea noastră, şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi pe aceasta încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde s-a luptat împotriva lui Dumnezeu, de fapt înjosirea omului era scopul final. Intruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a valorii persoanei umane. Pentru aceasta, Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care, exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii, lucrează să vă fure nădejdea. Aduceţi-vă aminte că, pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, urmarindu-se, de către anumite puteri, doar controlul mondial, nu şi iubirea de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie parte a lumii şi parte a istoriei. Nu poate îngădui nici un fel de nedreptate, fiind în acelaşi timp datoare să fie gata pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că sunt oameni lângă noi care suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpânind inima lor. Noi cunoaştem acest lucru, pentru că primul lor drum în căutarea speranţei este Biserica de lângă casă, parohia. Scopul şi lupta noastră este ca  fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă. Intenţia noastră este de a crea un observator al problemelor sociale, care să urmărească îndeaproape şi să preîntâmpine metodic problemele pe care le produce criza actuală. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi voi că, în această privinţă, Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre voi sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de biserica voastră, ca să depăşim împreună aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi în alte dăţi prin sărăcie şi foamete, dar a îndurat şi a biruit, pentru că, atunci, avea alte perspective. Mulţi dintre noi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în jurul Bisericii, care este marea noastră familie, vom scoate la iveală greşelile noastre, vom căuta sensul vieţii în dragoste şi, astfel, vom ieşi din acest ceas greu” (cf. Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, „CĂTRE POPOR” - Sinodul Bisericii Greciei, intrunit in şedinţă ordinară, pe 5-8 octombrie 2010).

…Comunismul a distrus Sfânta Familie…dar, ÎN NICIUN CAZ, în măsură mai mare decât o face “Democraţia Liberală” – şi asta, în toate felucrile şi mai în toate ţările aşa-zis “civilizate”, ţări ale “Democraţiei şi Liberalismului”…: pruncuciderea/avortul legalizat (ŞI STIMULAT/Ă, PRIN POLITICI DE STAT!!!), “drogurile la liber”, legalizarea homosexualităţii, drepturile sodomiţilor la …propagandă! (în alte ţări, încă mai “Democrate şi Liberale” decât România:  prozelitismul sodomitic şi expansiunea accelerată a sodomiei, prin “căsătorie interhomosexuală”…ptiu!) – blestem, pucioasă şi foc apocaliptic să cadă peste casele celor care au acceptat, ca “dregători şi lideri ai popoarelor”, împuţirea Pământului, Cerului şi Duhului acestui Sfânt Tărâm al Tracilor, al Muşatinilor şi Basarabilor celor Martiri şi Sfinţi!  Pentru sufletul lui Ceauşescu, ar  trebui să se roage toţi preoţii şi ierarhii din România (care au devenit, prea mare parte, din păcate pentru acest popor şi pentru Împlinirea Sorţii şi Misiunii Neamului Românilor - nişte lingăi, jalnici şi penibili, ai cezarismului puterii, de orice fel şi culoare ar fi ea…!), PENTRU CĂ A INTERZIS PRUNCUCIDEREA!!! – NU CONTEAZĂ METODELE, ci, vorba lui Grigore Alexandrescu-Masonul, “pricina, nu rezultatul”  trebuie (“pricina”, Principiul, Cauza cea Bună!) luată în seamă! : principiul VIEŢII APĂRATE, iar nu modul de a apăra acest Principiu Sacru – …şi DA, a fost Sacru acest Principiu, fie şi pentru un semi-păgîn! Mai bine păgân cu gura şi creştin în faptă, decât creştin doar cu buza şi păgân şi barbar şi fără niciun Dumnezeu, în orice făptuire…cum este “Democraţia Liberală”, cu toţi robii şi slujitorii ei satanici!!!

…În toată lumea, Războaiele Mondiale ale Marii Finanţe…! În toată lumea, strategia de reducere drastică a (prin orice mijloace criminalo-naziste, de la legalizarea avortului, la promovarea homosexualităţii..., de la legalizarea consumului de droguri, până la “monopolul” auditiv al tuturor formelor muzicii rock/satanice…, de la “războaiele energiei/petrolului”, până la alimentele otrăvite şi vaccinurile ucigaşe…) a populaţiei Terrei, până la un număr “rezonabil” de “anesteziaţi”, mai uşor manipulabil, în demersul de SCLAVIZARE GLOBALĂ… - pentru profitul de 1000 % al NEGUSTORILOR şi ZARAFILOR…!!! …Când îl vezi “tronând” (…printre aburi de pucioasă…), de 21 de ani, la BNR, pe dl MUGUR ISĂRESCU, cel atât de respectat, până la veneraţie, de Clubul de la Roma şi de Grupul Bilderberg… - …MUGUR ISĂRESCU, cel mereu propus şi cultivat, ocult şi malefic, în minţile naive ale românilor (la cea mai mică boare de “criză”…mereu definită ca una exclusiv “economico-financiară”, iar NU una moral-spirituală!!!) drept “Il Salvatore della Patria”…”etern-potenţialul (de fapt, REALUL şi SINGURUL!) Preşedinte”… - înţelegi, de fapt, cine conduce, CU ADEVĂRAT, lumea şi România, şi prin cine…: Zarafii-BANCHERII, prin strategia criminală a BĂNCILOR MONDIALE…!!!

***3 - A ACCEPTA CA SĂ EXISTE PRĂPĂSTII SOCIALE, VIDURI DE COMUNICARE ŞI PIRAMIDE DE TRUFIE ÎNTRE OAMENI – ÎNSEAMNĂ A ACCEPTA DOMNIA RĂULUI ÎN LUME, RĂZBOIUL SINUCIGAŞ ŞI VEŞNICA ORBIRE A DEMNITĂŢII.

…”Migraţiile Globalismului” sunt cel mai jalnic şi apocaliptic eveniment, din ultima mie de ani. Şi nu e vorba de un fenomen natural, cvasi-aleatoriu – ci de o plănuire, sumbră şi demoniacă, din partea Burtoşilor Lumii, “piramide” autentice, de trufie imbecilă şi de egoism mercantil!… De sute de ani  -  mii şi sute de mii, milioane de englezi, francezi, germani, spanioli, portughezi etc. din Anglia, Franţa, Germania, Spania, Portugalia etc.  - au migrat pe tot „multul rotund”  - şi-i întâlneşti, dezrădăcinaţi,  semănaţi care pe unde, cât să înconjuri cu ei tot Pământul...Ei se află, ţi se va zice... - cică, „ÎN IMPERIILE LOR”... - de fapt, păcăliţi şi alungaţi/manipulaţi, drept „colonişti” (...criminali, unii chiar genocidici, evident! - ...dar, mereu, apăraţi de, cică, „interesul progresului continuu şi al dezvoltării nestăvilite a civilizaţiei rasei albe”!!! ), inconştienţi că sunt marionete ale Burtoşilor  „Stăpâni”!... -  ...şi pribegi din limba lor, din ţara lor, din Neamul şi Pământul şi sângele  lor...! Sau milioane de pakistanezi şi indieni şi fel de fel de negri, cu feţe ori brutale/abrutizate la culme, ori cumplit de nedumerite...din Pakistan şi din India şi din savanele şi pustiurile africane... –  sunt alungaţi, peste tot, de foamete şi de secete, ciudat de mult prelungite... - după ce, câteva veacuri, au fost duşi, peste tot, ca sclavi în lanţuri... – tot de aceiaşi Păpuşari, de aceiaşi Burtoşi, care se închipuie „dumnezei”!!! Pentru că, pe locurile lor de băştinaşi amărâţi, din India, Pakistan ori din Africa Neagră, Burtoşii Lumii au descoperit petrol, ori uraniu, wolfram (a se vedea şi cazul „Roşia Montană”!), ori pietre preţioase, ori…orice nu mai satură lăcomia lor de satane, care cred, cu toată burta lor, că „vor moşteni pământul”.

Dar să ne întoarcem la  românii noştri:  sunt siliţi, prin „înalte politici de stat, adânc reformatoare”!  - să-şi părăsească glia/patria, de aici, din RĂSĂRIT -  şi să robească şi servitorească, în condiţii de maximă umilinţă, de renunţare totală la demnitate (...o vecină ne spunea că, atunci când a fost servitoare la o familie bogată din Tel Aviv, nu avea dreptul să privească în sus, atunci când se adresa „stăpânei”...pentru că, deh, era doar o „goimă” şi le spurca, vezi Doamne, ficatul şi văzduhul, cu privirea ei! - ...alta, tot aşa a păţit-o, în Italia...alta, în Anglia...)  - ...tuturor străinilor şi cioropinelor cu bani, din „Apus”, uitând că „apus” înseamnă MOARTEA LUMINII!!! - ...pentru că „Democraţia Liberală”, nemaiavând nimic sfânt, vrea să desfiinţeze (şi, pentru mulţi, a şi reuşit...) sacralitatea Pământului, Cerului, Duhului... – înlocuindu-le cu un surogat extrem de relativ, am zice chiar fictiv: „BUNĂSTAREA”... – „...ce-a fi fiind aceea, ducă-se pe pustii...”! – ...unii dintre ei - ...monahii, spre pildă... - , uită să şi mănânce, atunci când au o treabă importantă, o viziune persistentă, utilă, duhovniceşte, altora... – ...altora,  de peste, de dincolo de noi (sau chiar dinăuntrul nostru, uitat şi trădat!)...sau când au ceva greu sau, dimpotrivă, uluitor de diafan şi uşor, pe/peste suflet...sau se simt ca în cel mai bogat palat, contemplând Icoanele Lumii Lui Dumnezeu ori...Lumea Ideilor, Revelaţiilor  Dumnezeieşti...!

Numai noi, atât de lesne uitătorii de Dumnezeu şi de noi înşine  - noi ne privim, unii pe alţii, nu ca-ntre fraţi, cum a lăsat Dumnezeu-Hristos - ci cu indiferenţă de sinucigaşi, ori cu ură, de veritabili „killeri”. Comunismul a produs mahalagii (triviali, înjosiţi şi înjositori, prin vorbă şi faptă şi, mai cu seamă, prin lipsa totală de orizont al năzuinţelor...) - dar nu mai mulţi, ÎN NICIUN CAZ,  decât produce „Democraţia Liberală”, în zilele noastre!...ba chiar „Democraţia Liberală” impune milioanelor de români (în România – ...cât de uşuratici şi iresponsabili au devenit, aceşti degeneraţi urmaşi ai mândrilor Traci şi ai Neînduplecaţilor, întru Hristos, Voievozi şi Martiri!)...să se marginalizeze/mahalagizeze, progresiv-accelerat (prin lipsirea/anularea, artificială-programată, de orizonturi spiritual-ontologice), atât în ţara strămoşilor lor, cât şi înafara ei...! Pentru că doar cu Taraţii „limitei spre necunoscut şi neputinţă”, TARAŢII MAHALALEI -  poţi să faci sclavaj...”de calitate” şi TOTAL/DEPLIN! În plus, „Democraţia Liberală” a extirpat mare parte din bunul-simţ, din spiritul Mândriei Trudei Cinstite...şi le-a înlocuit cu hoţia şi cu hoţii, cu apucăturile banditesco-criminale şi cu bandiţii şi criminalii...cu cerşetoria neruşinată şi cu cerşetorii (...şi toate acestea, din stradă, până în...Parlament şi până la Preşedinţie!), cu totul lipsiţi de simţ moral şi de ruşine şi de simţ al dreptei şi bunei măsuri, al demnităţii ca virtute cardinală...hoţi bandiţi şi cerşetori, trimişi nu doar în ţară, ci  şi în Europa şi-n lume (în Parlamentul European, spre pildă!)...să nu cumva să li se piardă sămânţa! Securitate-SRI. CIA, FBI, KGB, Intelligence Service, MI-6, Mossad...Fostele Servicii Secrete-Actualele Servicii Secrete. Nicio diferenţă esenţială, în orice stat de „Democraţie Liberală” -  deci, nici în România. Lumea este condusă de Bandiţii Guvernului Mondial, dar, prin intermediul Serviciilor Secrete, o TERORIZEAZĂ – pentru a o... „fezanda”, spre un mai plăcut... „consum”! NU EXISTĂ ALŢI TERORIŞTI, NICĂIERI, DECÂT ACEŞTI BURTOŞI/GREU/EXCLUSIV MATERIALIŞTI/SADUCHEI AI LUMII!!! Ei sunt, mereu, cei care facilitează tiraniile, „Democratic şi Liberal”, şi fac ca statul să-l sugrume pe cetăţean, tot... „Democratic şi Liberal”. Teroarea se exercită zi cu zi, „Democratic şi Liberal”,  şiiiiii...fără nicio pauză: pentru că toţi trebuie „avuţi la mână”, „Democratic şi Liberal”, toţi trebuie, dacă nu azi sau mâine, POIMÂINE PRECIS...ŞANTAJAŢI (...dacă nu asasinaţi...DE CE NU?!)! De la sine înţeles, „Democratic şi Liberal”. Sau defăimaţi...compromişi, în ochii lui gură-cască, amator de cancan, de hulă şi bârfă - iar nu de Adevăr.

Totul, fireşte, NUMAI ŞI NUMAI...”Democratic şi Libral”! „Pe onoarea...vulpii  - şi cu învoire de la...urs şi (cum altfel!) de la găini! Trebuie să ne decidem, o dată pentru totdeauna: ori distrugem, din temelii (?!), cu târnăcopul,  Statul „Democratico-Liberal”, şi ne trezim în plină Anarhie şi...într-o nouă Tiranie (mai mult ca sigur!)... -  ...ori strângem din dinţi, ne solidarizăm, în jurul parohiilor şi Bunilor Păstori -  cu Duhul fiind, cu toţii, pregătiţi de MARTIRIU - şi intrăm în lupta contra Satanei şi pentru apărarea Poruncilor Duhului Sfânt -  fără nicio amânare, nici ezitare! De data asta, chiar...”tertio non datur”! Tocmai noi, cel mai eroic şi nobil Neam al Terrei...! Eh, va veni ea şi vremea aceea, când poporul ăsta se va trezi...şi, atunci, domnilor păcălici şi batjocoritori de Neam ori de neamuri... - ”Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/Nici în mormânt!”

***

4-TEHNICĂ MATERIALĂ, FĂRĂ BOGĂŢIE DE DUH MEDITATIV, ÎNSEAMNĂ RĂTĂCIRE SPIRITUALĂ ŞI BUNĂ CALE SPRE DEZNĂDEJDE, SENTIMENTUL LIPSEI DE ROST ŞI SINUCIDERE.

Amicul nostru din diaspora ne reproşa, mai ieri, că nu ne mulţumim cu...televizorul în culori, pe care ni l-ar fi adus...”Revoluţia Democratică şi  Liberală”... – şi pe care nu ni-l permiteam în regimul comunist. Dacă o revoluţie aduce doar „ochelari verzi pentru păscutul caprelor”, atunci impostura ei, ca „revoluţie”, este totală! Toate „revoluţiile” omeneşti sunt susceptibile de impostură, de interese materialiste şi total meschine (...se dovedeşte, până la urmă, că toţi morţii „revoluţionari”, idealişti... - au murit...”de fraieri”..., pentru interesele Burtoşilor Lumii: ”Păcat, păcat, de sângele vărsat”!) - pentru că omul e slab şi cedează demonilor superbiei...!

Noi nu credem că a existat vreo altă Revoluţie (REALĂ!) decât cea Spirituală, de pe Golgota: atunci, ca semn al autenticităţii schimbării, însuşi Timpul Terestru s-a frânt în două: ÎNAINTE şi DUPĂ Hristos! Ce folos că Televiziunile „Democratice şi Liberale” (de fapt, exprimând rapacitatea şi amoralismul criminal al negustorilor planetei Terra!) ne îndoapă, 24 din 24 de ceasuri, cu imagini „rulate”?! Aceste imagini nu sunt rulate (într-un spectacol jenant de imbecil, care, vorba lui Raymond Chandler, „e în stare să facă să vomite şi caprele”!) pentru binele şi înviorarea şi prosperitatea morală ale umanităţii, ci pentru anestezierea şi tâmpirea tereştrilor, întru sclavizarea, manipularea, mancurtizarea lor grosolană, dar foarte „rentabilă”... -  şi, deci, toate acestea întru beneficiul trivial şi criminal al unor burtoşi, care vor să-şi mai sporească, până la explozie, burta!  Ce folos de informaţia de pe Internet, dacă şcoala pregăteşte, peste tot în lume -  ANALFABEŢI (aculturali, amorali...!), ÎI PREGĂTEŞTE PE VIITORII SCLAVI ai Burtoşilor şi Păcălicilor Lumii...pregăteşte BESTIILE, care îi vor distra (după ce le vor fi stors de orice vlagă...!) pe „stăpânii” noştri drăceşti, „stăpâni” care, nefiind nici ei decât nişte bieţi diavoli nevolnici, tot BESTII sunt (...dar cu funcţie de Fiare Apocaliptice!) - ...şi se vor trage (adânc şi fără niciun folos ) în vizuinile iadului, din faţa Venirii de-a Doua a Lui Hristos-Dumnezeu...?! Tot arşi, precum neghina cea rea şi neagră, vor fi şi Surzii/Asurziţii la Bine ai Lumii, dimpreună cu asurzitorii şi orbitorii şi înşelătorii lumii...!!!

5-A  ACCEPTA BÂLBÂIREA, TRIVIALIZAREA, UITAREA ŞI SECĂTUIREA LIMBII -  ÎNSEAMNĂ A ACCEPTA ÎNTUNECAREA ROSTURILOR LUMII ŞI FIINŢEI, DEPĂRTAREA (PÂNĂ LA PIERDERE) DE IDENTITATEA DIVINĂ A OMULUI.

Ascultaţi ce limbă se vorbeşte în România (politicieni gomoşi, ziarişti şmecheri, chiar profesoraşi trufaşi...nu mai zicem de „elevi şi studenţi”!): agramatisme oribile, lipsa cvasitotală a acordurilor (ARMONIEI!) gramaticale, „prefer mai bine”, „eu goagăl, tu goagăli, el gogăleşte”, „interval oraL”, fel de fel de americanisme imbecilo- monosilabice, ca şi „invenţii” lingvistice burleşti, ca „debusoladă” şi „brutabilitate”... – sau lăturile de pe forum-urile gazetelor on-line, scrise în păsăreasca grotescă şi cretinoidă a „internetiştilor de meserie”, sau dihorii, hienele şi şacalii de redactori de jurnale de scandal, care se trezesc „vorbind” nu doar complet ilogic şi agramat, dar şi folosind un jargon...„ca la uşa cortului” (...ar cam trebui, din punctul ăsta de vedere, o Poliţie a Moralei Internetului, care să păzească, întru curăţie, şi sufletele copiilor,  ferindu-le de necuviinţele lingvistice... – ceea ce-ar însemna, practic, închiderea tuturor aparatelor de comunicare electronică! – dar, cel puţin la fel  de important, să-i ferească de portalurile internetistice cu imagini porno, cu imagini aiuritoare şi la culme revoltătoare, de pedofilie şi de perversiuni homosexuale apocaliptico-sodomitice... - CÂT ŞI DE IMAGINILE ŞI „SONORITĂŢILE” POLITICIENILOR, CARE, PRIN COMPORTAMENTUL LOR, ATÂT ABERANT-LINGVISTIC, CÂT  ŞI SATANIST-AMORAL, ATENTEAZĂ, CEL MAI GRAV, LA FONDUL DE DUH AL TINERETULUI ROMÂNIEI ŞI LUMII...!!!) etc. etc. etc. - n-au românii vreme să-şi mai vorbească limpede limba lor „ca un fagure de miere”, că pierd timpul la/de... furat şi de/la depravări de tot soiul! Un popor care-şi pierde ARMONIA INTERIOARĂ, a Duhului Limbii-ca-LOGOS DIVIN  -  îşi pierde nu doar identitatea istorică, umano-divină, ci şi orice orizont soteriologic, orice şansă de a se recupera spiritual, întru Duh, pentru împăcarea (în sfârşit!) cu Dumnezeu-Creatorul...

Da, un popor care n-are vreme să-şi vorbească, ci abia-şi mai mârâie limba, a fost corupt şi transformat, la rândul lui, în factor de gravă corupţie spirituală: numai popoarele de înţelepţi, deci, de oameni necorupţi spiritual, îşi găsesc vremea şi puterea de a-şi cânta şi descânta cuvintele de vrajă ale LIMBII-LOGOS-ului lor de Neam, până scot din ea însăşi Puterea Dumnezeirii, prin Revelaţia Sensului Ultim, Mistic. Dar nu se lasă ea, Sfânta Limba Românească, vândută pe comisioane grele, precum petrolul subpământului... – pentru că ea este Duhul Solar, nuntit cu Duhul Lunar, al Mioriţei Celei Veşnic puse în Altarul României de El, de Aminul nostru, care deasupra Duhurilor noastre zburătăcite pluteşte...Aminul-EMINESCU! Doar că...ni-e atâta de ruşine de nechibzuinţa noastră, fie ea şi repede trecătoare...(„Stelele-n cer/Deasupra mărilor/Ard depărtărilor/Până ce pier(…)//Până nu mor,/Pleacă-te, îngere,/La trista-mi plângere/Plină de-amor.//Nu e păcat/Ca să se lepede/Clipa cea repede/Ce ni s-a dat?”…- …oare chiar merităm, noi, părăsitorii de Dumnezeu-Hristos şi de Tine, atâta înţelegere, din Duhul Tău, asemeni Celui al Lui Hristos, cel ce grăia, drept lecţie omului, răstignit fiind pe Sfânta Cruce (lecţie pentru gradul, incredibil de mare, al Înţelegerii şi Îndurării Dumnezeieşti!)  : “Eli, Eli, lama sabachtani?”…???!!! - ... căci Tu eşti Icoana Veşniciei noastre, Aminule...veşnicie pe care am pierdut-o (aşa simţim...), la zarurile prostiei noastre, absolut iresponsabile!

6- A ACCEPTA, IRESPONSABIL, CU „RIDICATUL DIN UMERI”, MURDĂRIREA, VÂNZAREA ŞI TRĂDAREA ZESTREI NATURALE A LUI DUMNEZEU – ÎNSEAMNĂ SINUCIDERE FIZICĂ ŞI PIERDERE A DUHULUI, A SINELUI UMANO-DUMNEZEIESC – DECI, ŞI A ORICĂREI ŞANSE DE MÂNTUIRE!!!

...Aceasta este, azi,  şi problema ROŞIEI MONTANE!!! Dar nu numai acest caz ilustrează prostraţia valahilor, ci, în general,  orice trădare şi crimă şi ticăloşie, îndreptată împotriva fiinţei lor de Duh şi de Neam - este întâmpinată cu...”ridicatul din umeri”, de către români...Iată ce text circulă pe Internet, în sensul alegaţiei noastre de mai sus: „Vă amintiţi episodul din anii ‘90, când unii dintre ai noştri strigau <<nu ne vindem ţara!>>? Au apărut apoi şi susţinători ai teoriilor conspiraţioniste care susţineau că împotriva României există un plan diabolic. Mulţi am râs, alţii am spus răspicat: <<'ai dom’le, că n-are cum să se întâmple aşa ceva!” (românul, în blândeţea lui,  nu concepe că omul este predispus răului).

Iată că, după  douăzeci de ani, invadatorii nu se mai ascund, unii dintre ei îşi recunosc isprava pe faţă: <<Pe 10 octombrie 2007, la trei luni dupa ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: <<Israel cumpără România!>> Vom spune: “Ei, şi ce dacă ne-au cumpărat?>> Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru, ci spre al lor. Avuţia noastră au cumpărat-o pe nimic (câteva zeci de miliarde de dolari a obţinut România pe o economie, fără a fi luate în calcul resursele solului şi subsolului, echivalată în 1990 la 800 de miliarde de dolari!!!). Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este singura tristeţe, pentru că cei care ne-au cumpărat ne-au şi îndatorat - adică, suntem şi cu gospodăria vândută şi cu bani îndatoraţi!!! Ce pot să spun despre aceşti băieţi pricepuţi care ne-au cumpărat? “Bravo lor - ruşine nouă!>>!!!

Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia. Potenţialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată recent pe toate canalele TV, când un distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn de cerşeală - asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţie. Asta da, batjocură: după ce ne sărăcesc, mai şi râd de noi).

Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care ne vor urma: adică, copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Întradevăr, noi generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice si politice, începând cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Mugur Isarescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc, pentru a accede şi a se menţine la Putere. Puterea a însemnat, în schimb, vânzarea bogatei grădini româneşti, cea care ne hrănea. Principalii cumpărători ai României sunt cu adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în spatele instituţiilor financiare care ne-au împovărat cu datorii. Prim-ministrul Israelului a raportat în Kneset (Parlamentul Israelian) că misiunea de a cumpăra România a fost îndeplinită. După ce politicienii israelieni recunosc faptul că oamenii de afaceri israelieni au cumpărat România, aflăm şi scopul final al acestei acţiuni: actuala locaţie a statului israelian este una nesigură pentru poporul evreu, peste tot sunt înconjuraţi de state neprietenoase şi greu de stăpânit economic, sunt o enclavă într-o lume islamică. Prin cumpărarea României, israelienii pregătesc un teritoriu de rezervă pentru ei.

Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că dintotdeauna aceste meleaguri au fost râvnite de toţi.  Să nu vă închipuiţi că băieţii ăştia sunt nişte neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti, nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea populaţiei. Ei vin încet, unii ca oameni de afaceri, apoi alţii ca angajaţi, adică încet şi cu răbdare. Pentru a pregăti terenul propice mutării populaţiei israeliene pe teritoriul României, se acţionează  astfel:

a- în ultimul timp, românii sunt goniţi din propria lor ţară, prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;

b- crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei, prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;

c- îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;

d- distrugerea coeziunii între cetăţeni, prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;

e- disoluţia instituţională a statului, prin aşa-zise <<reforme>>, care au bulversat şi distrug în continuare, esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor institutii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie - rezultatul s-a văzut! Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi distrugere(...). În lipsa unităţii sociale, nu rămâne decât să lansăm o rugăciune către ei, cumpărătorii meleagurilor şi bogăţiilor noastre, cei către care stăm cu mâna întinsă cerând bani pentru a supravieţui:

<<Te rugăm pe Tine, Prea Desteptule Israel, Te rugăm pe Tine, Prea Descurcăreaţă Franţă (etc., că sunteţi mulţi şi uniţi!) - fie-vă milă, o, Vouă, Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie neştiutoare, dar şi nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Grădină a Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci- pe principiul cade omul din pom şi păcat să nu tragă un pui de somn - noi v-am dat vouă această Grădină pe degeaba iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi voi pentru noi şi să ne culegeţi şi nouă roadele! >>

Acest e-mail nu este îndreptat împotriva vreunui popor pomenit în aceste rânduri, ci, dimpotivă, e o expresie a admiraţiei,  pentru capacitatea altor popoare de a străluci,  prin bogăţiile furate altora!” (cf.  Cum distrugi şi vinzi o ţară, din  1 februarie 2011, pe forum.realitatea.net, pe www.portalulrevoluţiei.ro, pe www.evz .ro etc. – FĂRĂ AUTOR CONSEMNAT!).

7-A RENUNŢA LA „SLUJIREA LUI DUMNEZEU” ÎNSEAMNĂ A ACCEPTA ROBIA SATANEI „DEMOCRATICE ŞI LIBERALE”.

   În vremurile noastre, tocmai pentru că se repetă, până la ridicol, sintagma ”drepturile omului” (...dar „dreptul Lui Dumnezeu”, de a ne iubi şi a fi iubit şi cinstit de creaturile lui, Dreptul Lui Dumnezeu de a ne MÂNTUI şi de ne lua în Înalta Lui Seamă?!...acestea „se dau la spate”, ca în satanicul „renascentism” al lui Niccolň Macchiavelli?! - ... dar „drepturile Neamului”, cel care va fi chemat, de Dumnezeu, la Scaunul Judecăţii din Urmă?! - acestea unde sunt?!) - ...efectul repetării ei este nu de confirmare a unor astfel de „drepturi” – ci de sfidare neruşinată a însăşi esenţei umano-dumnezeieşti.  Ce drepturi are omul obişnuit, omul “de treabă” al zilelor noastre? Dreptul la autoamăgire, prin omisiunea (imbecilă, dar cu  esenţe satanice) a Adevărului. Căci gorila din tine (şi nu omul) are dreptul să urle. Şi, după urletele dezlănţuite, chiar ea, gorila din  tine, gorila stupidă a instinctelor josnice din tine – va cădea într-o tăcere posacă, buimacă, neputincioasă, deznădăjduită. Câtă vreme tu-instinctivul îţi evitai sinele uman, acest sine uman se deprecia, se lehămetea de legătura cu corpul tău fizic. Şi te părăsea. Şi, dacă, la început, o făceai pe gorila -  la sfârşit erai DOAR gorilă. Un biet şi neajutorat animal, pradă oricărui viclean vânător sau neguţător de sclavi, sau neguţător de animale pentru circ (tot sclave). Căci o gândire înăbuşită de instinctualitate duce la sclavia fiinţei care a acceptat această înăbuşire (devenind complice la această înăbuşire). Şi iată cum “drepturile omului” devin, în realitate, dreptul de a te autoimbeciliza, prin instinctualizare, prin despiritualizare (începută printr-o despiritualizare provocată), prin lipsa de coordonare morală a voinţei (căreia, în mod normal, ar trebui să i se subordoneze instinctele, pentru ca fiinţa umană să rămână între hotarele ei şi să i se creeze premizele educaţiei morale viitoare). Ce înseamnă ocolirea, ca sub stare de transă hipnotică, a Adevărului (acela DUMNEZEIESC şi, deci, UNIC!, pe care îl caută educaţia din cuibul legionar, propu, întru Pregătirea de Zbor al Duhului, de către Corneliu Zelea Codreanu), ca şi a oricărui Adevăr Solidarizator pentru oameni (cele două adevăruri coincid, întru Hristos-Adevărul)? Refuzul vindecării de egoismul josnic, menţinerea, cu obstinaţie, a necurăţeniei din “grajdurile lui Augias”, în sufletul uman. E mult mai comod (ne-a învăţat propaganda iudeo-masonică) să fii “liber”, adică să nu-ţi asumi obligaţia de a răspunde de tine însuţi, de îndeplinirea, de către tine însuţi, a obligaţiilor faţă de Dumnezeu, Neam (ca entitate atemporală, anistorică, DIVINĂ), Patrie-comunitate istorică (comunitate-comuniune între Pământ  - şi oamenii care-şi îndreaptă în acelaşi fel Rugăciunea şi Privirea, Sufletul şi Glasul, spre Cer) -  şi, în concluzia acestor misiuni îndeplinite: FAŢĂ DE TINE ÎNSUŢI. E mult mai comod să fii ticălos  -  şi să te ticăloşeşti în mod progresiv-accelerat -  decât să fii OM-EROU, prin lupta, în primul rând, cu tine însuţi – pentru Morală Hristică, împotriva Răului metafizic (mondial şi cosmic; în planul terestru actual, acest rău are şi faţa iudeo-masonică...). Căci masoneria, prin fantasticul bombardament informaţional-dezinformaţional, din mass-media, al Internetului (oferit unor analfabeţi, care, pentru că sunt analfabeţi şi, deci, n-au cum să ştie ce să caute... - ÎŞI CAUTĂ INSTINCTELE DE BESTII ANTROPOMORFE!) etc. – vrea să distrugă ideea că omul (prin creaţia lui Dumnezeu) NU are  un statut involutiv, de fiară vicleană – ci unul evolutiv, eroic şi sacral, de Om-HRISTOS: omul nu există prin sine şi pentru sine, ci omul se confirmă pe sine prin intermediul divinităţii şi al lumii create de Dumnezeu (creată înăuntrul şi înafara fiinţei corporal-fizice). Omul terestru are statut tranzitiv, intermediat: el este un “vicar” (reprezentant şi înlocuitor al altcuiva, superior, în lume). Abia când conştientizează acest statut, omul are dreptul (dar abia atunci!) să vadă treapta următoare – şi s-o urce: treapta intranzitivităţii. De ce ? Pentru că atunci când va conştientiza împlinirea sa prin Dumnezeu – omul va accede la FIINŢA SA MORALĂ: omul, fiinţă de apă şi foc, de suflet şi duh -  omul se va dizolva, ca entitate aflată în permanentă contradicţie (cu sine şi cu mediul) şi se va revărsa spre/în Totul Originar, spre/în Sinea Spirituală Supremă. Un ocean solar de MORALITATE RELIGIOS-HRISTICĂ (Adevăr, Frumos şi Bine, ca-n KALOKAGATHYA grecească!) va fi imaginea globală a Noii  Planete Spirituale (care se va numi, se zice: STADIUL SPIRITUAL VULCAN), pentru Noul Om: OMUL ÎNVIAT.

   “Globalizarea-mondializarea”, “era informaţională – puterea prin informatică” („al treilea val”) – cf. doctrinarii Amurgului Satanei, Alvin şi Heidi Toffler, în PUTEREA ÎN MIŞCARE, ŞOCUL VIITORULUI, AL TREILEA VAL etc.- “noua ordine economică mondială” - de fapt, mereu, începând şi exprimând (mai cu seamă şi violent, fără Dumnezeu şi în mod criminal - din veacul al XVII-lea al Revoluţiei burgheze din Anglia -1648-1688)  - cheful negustorilor şi zarafilor de a înşela şi câştiga, împotriva ORICĂROR graniţe şi vămi...chiar şi împotriva graniţelor şi vămilor Lui Dumnezeu! - ...dar şi   “euroregiunile economice“, ”euromoneda” etc. – nu sunt decât simulacre hidoase, pervertitoare ale imaginii terestre a planului divin – simulacre satanizate , inventate şi pe cale de a fi construite de iudeo-masonerie. Scopul: a abate gândul şi voinţa omului de la căutarea Sinei Spirituale-Hristos  -   şi a-l deturna, pe om, printr-o acţiune tenace şi tembelizantă, spre corpul fizic, înfundându-l,  tot mai mult,  în sclavia lenei de gândire, în sclavia materiei. ROBIA SATANEI!!!

 “Societatea de consum” este exact opusul ÎNVIERII SPIRITUALE A NEAMURILOR. Nu e normal un “sat mondial”( globalizarea...), câtă vreme Spiritul fiecărui Neam are Arhanghelul său. Nu e normal să-ţi lepezi personalitatea spirituală (ca tendinţă spre găsirea Sinei Spirituale-HRISTOS), să-ţi lepezi demnitatea Muncii şi a Răsplăţii Curate – NU ÎNŞELĂTOR-PĂCĂLITOARE/ZARAFICE!!! -  şi să te abandonezi, în mod alienant, cătuşelor groaznice ale maşinilor/maşinăriilor cibernetice, calculatoarelor (care elimină, treptat, orice capacitate reflexivă umană, aruncând fiinţa umană într-o teribilă schizofrenie). Este complet imoral să-ţi predai, de bună-voie, valorile tale spirituale şi materiale, pentru a-ţi fi absorbite şi pervertite, esenţial, de zone mult mai intens luciferizate decât zona ta (cazul propuselor, şi, în general, îndeplinitelor, euroregiuni economice, euromonedei etc.) S-au creat, prin acţiunea sistematică şi foarte conştiincioasă, foarte perseverentă şi tenace (căci Asmodeu este harnic...) a iudeo-masoneriei mondiale:

       I-pe de o parte, premizele haosului moral şi, deci, a haosului axiologic şi semantic;

       II-pe de altă  parte, condiţiile naşterii unui limbaj dichotomic, de tip maniheist, în alb şi negru  -     Satan şi Dumnezeu. Doar atât că semantica se vrea  inversată. SE VREA.

        Se va şi reuşi, oare, întrutotul?

Poate că, fără să-şi dea seama, demonul (care e inteligent, DAR NU ÎNŢELEPT!) se va învinge singur: sunt mult mai uşor de urmărit şi de evitat (când ai fost avertizat asupra prezenţei rafinamentului satanic în lume) cele mai subtile capcane ale acestei spiritualităţi bolnave şi invertite, vicioase şi viciate de elemente luciferice. Căci, la un moment dat, pe când demonul, căzut în capcana propriei transe hipnotice, a propriului delir subminator, tot ţese şi plănuieşte ţesături de cât mai mârşave şi adânci rele -  omul, având în el, pe de o parte, anticorpul neîncrederii în toate, pe de altă parte, fie şi o umbră din lumina divină, fie şi un rudiment de sentiment moral -  se poate trezi şi se poate întreba: “Ce se întâmplă cu mine, cu rostul meu în lume? Ce fac eu, de fapt – în ce scop şi pentru cine?“ ( de fapt, tot Lucifer l-a învăţat pe om ÎNTREBAREA: iată dubla faţă a forţelor luciferice – bune în temperanţă, autodistructive în exces). La un moment dat, EXCESUL DE SUBTILITATE al spiritelor luciferizate se transformă în IMBECILITATE.  Când toţi oamenii de bună-credinţă  şi neparalizaţi de mirajul devastator al comodităţii şi iresponsabilităţii, nemăcinaţi total de cariul inerţiei spirituale (egoist-egotiste şi autodistructive) – îşi vor fi dat seama de acest lucru  -  separarea grâului de neghină va fi mult mai simplă – iar blocarea, de către forţele satanice, a evoluţiei Spiritului Uman, spre stadiul de SPIRIT MORAL – va înceta.

prof. dr. Adrian Botez

NOTE

1- Cf. Nikolai BERDIAEV : a-SENSUL ISTORIEI, Polirom, Iaşi, 1996 – precum şi: b-UN NOU EV MEDIU, Omniscop, Craiova, 1995.

2- Iată ce afirmă şi mărturiseşte cărturarul german Emil Bock, despre Epoca Arhanghelului Mihail, spre deosebire de cea precedentă, numită Epoca Arhanghelului Gabriel: „Arhanghelul Gabriel este Arhanghelul sever care, odinioară, a trebuit să-i izgonească pe oameni din Paradis. (...) Arhanghelul Mihail este sever şi el, dar misiunea lui este de a-i readuce pe oameni în Paradis(s.a.), aşa cum spune îngerul, în vechile colinde de Crăciun: <<Treptat vreau să vă chem iarăşi la Mine>>.(...)Nu suntem oare izgoniţi zi de zi din Paradisurile ce ne-au mai rămas? Izgoniţi de mai multă vreme din Paradisul naturii, din Paradisul  artei adevărate, omenirea nu şi-a dat pe deplin seama de toate cele petrecute cu ea. Astăzi  este izgonită fără cruţare şi din paradisul confortului şi tihnei burgheze. Lumea devine tot mai puţin paradisiacă. Izgonirea din Paradis pare  a se desăvârşi tocmai în zilele noastre.

(...) Căci noi oamenii nu suntem din această lume. Noi trăim în ea, dar adevărata noastră fiinţă a coborât dintr-o altă patrie, în lumea de aici, care-i este străină. Şi se va cere o muncă îndelungată şi grea , pentru ca splendorile spiritului să poată fi aduse în lumea străină în care trăim aici pe Pământ, aşa încât şi lumea de aici să devină o patrie, în sensul adevăratei noastre fiinţe(...). Iar dacă, acum, Mihael declară paradisurile pământeşti nule şi neavenite, sfărâmându-le şi distrugându-le, aceasta nu înseamnă o izgonire dintr-un paradis real: Mihael o face în scopul ca omul să-şi aducă aminte de paradisul pierdut, acel al lumii spirituale, sau cel puţin să se lase cuprins de dorul, de nostalgia fierbinte după  Paradisul lumii spirituale, după lumea obârşiei sale(...). Distrugerile din jurul nostru, atât de caracteristice timpului mihaelic, au misiunea de a ne reîncetăţeni în lumea spiritului, căreia îi aparţinem cu fiinţa noastră adevărată şi care, apoi, fireşte, trebuie sădită şi pe Pământ. Rostul lumii anterioare, cea gabrielică, pare să dezvolte în omenire ştiinţa naturală şi tehnică. Acestea sunt darurile făcute de Gabriel omenirii. Prin ştiinţă şi realizările tehnicii, oamenii au fost ajutaţi să se familiarizeze cu fenomenele lumii pământeşti. Dar timpul propriu-zis al ştiinţelor naturale şi al tehnicii este astăzi depăşit(...). Dacă nu-şi vor îndrepta, de acum înainte, privirea spre cele spirituale, oamenii nu vor mai înţelege nici măcar natura(...). Oamenii, de fapt, s-au săturat să mai gândească. Mulţi din generaţia tânără s-au desobişnuit  a mai gândi  şi se lasă pradă, din nefericire, acelei apatii în care soldaţii au trebuit să se refugieze în război, spre binele sau spre răul lor. Iar aceasta, se spune, este “atitudine”. Dar omul de azi nu e altceva decât o plicticoasă şi superfluă părticică a creaţiunii, dacă nu gândeşte, dacă nu aprinde din nou în suflet curajul de a gândi. Dacă misiunea epocii lui Gabriel era de a face ştiinţă naturală, misiunea epocii lui Mihael e de a dezvolta ştiinţa spirituală  -  de a adăuga, la cunoaşterea naturii, cunoaşterea spiritului. Fiecare trebuie să se străduiască, cu entuziasm, să înţeleagă şi înlănţuirile spirituale ale lumii, ceea ce-l va face să-şi dea seama că suportul lumii se află tocmai acolo unde simţurile şi experienţele cercetătorilor naturii nu mai pătrund(s.a.).

            În epoca lui Mihael, esenţialul nu-l constituie învelişul în care trăim, ci omul lăuntric care trebuie să ajungă la sine însuşi, uneori luptând chiar împotriva eredităţii(s.a.), sfărâmându-i cătuşele(...).

Ereditatea era deviza lui Gabriel, libertate, iniţiativă sufletească reală, lăuntrică, practică  -  iată[1] deviza epocii lui Mihael(...) Comunităţile care sunt din nou create şi cultivate din spirit, formate şi clădite cu răbdare, devin celulele embrionare ale unei culturi noi(...). Spiritul necruţător trece încă o dată şi nu se lasă până ce nu cade şi ultima frunză din pomii golaşi. Ce vrea spiritul toamnei? El vrea ca cele vechi să se dea de-o parte şi să lase locul celor noi(...). Mihael este puterea stimulatoare.”[1]

Din cele spuse de Emil Bock, se poate tălmăci şi mesajul esoteric inscripţionat sub icoana Arhanghelului Mihail: “Spre inimile cele necurate, care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.” Din 1871, misiunea de Călăuză a Neamului Metafizic Românesc a fost preluată de către Eminescu-Aminul – iar în secolul XX, ştafeta a fost preluată, în condiţii de mare tragism şi ambiguitate semantic-ontologică, de către un spirit mare, dar care, tocmai pentru că-i mare, împarte blestemul măreţiei, întru demnitate, cu Eminescu Înaintemergătorul: Corneliu Zelea Codreanu (ambii, asasinaţi la 39 de ani...).

INIMILE CELE NECURATE  sunt inimile prea legate de materialitatea lumii, prea adânc marcate de contactul cu forţele luciferice şi cu cele ahrimanice.. NECURAT, pentru epoca şi misiunea lui Mihael, este  cel care refuză să elibereze traseele pe care omul trebuie să se înscrie, pentru a revedea Paradisul, cel ce blochează drumul spre Hristos-Lumina Paradisului, cel ce refuză să lase locul celor noi  -  de fapt, al celor ÎNNOIŢI, al celor care acceptă să concureze la transfigurarea mântuitoare. SABIA ÎNTINSĂ FĂRĂ MILĂ curăţă de spiritele încrâncenate în mlaştină şi învechite în rău  -  calea spre Paradis a omului. Această sabie arhanghelică nu poate avea milă de cei ce spun, şi vor să-i convingă şi pe alţii, că nu există decât starea de materialitate, de confort pământean  -  iar nu starea spirituală de Paradis. Sabia arhanghelică, în definitiv, face loc NOULUI TESTAMENT, înlăturând, fără menajamente, îmbâcsitul şi prea greul de materialitate VECHI TESTAMENT. Aici şi stă problema EVREULUI METAFIZIC  -  a neamului vechi, cu MISIUNE EPUIZATĂ (sau: RATATĂ!) -  care refuză să se dea la o parte din calea NEAMURILOR NOI, a NEAMURILOR CRISTICE. Dar aceasta nu va împiedica marşul triumfal al lui Hristos! Oamenii, până la urmă, se vor debarasa de fascinaţia faţă de şuierăturile şerpilor demonici...

Citez, pentru încredinţare, iarăşi, din EMIL BOCK: “Oamenii îşi vor da seama că tot ce era considerat până acum ca valoros, nu mai e bun de nimic şi nu poate duce în viitor la progrese reale(...).

Până la urmă, însă, oamenii nu vor mai avea încotro, decât să primească ceea ce s-a dat ca merinde noi, încă înainte de izbucnirea marilor furtuni războinice” – cf. Emil Bock, Epoca Arhanghelului Mihail, în revista “ Das Goetheanum”, nr. 6/ 1997 (trad.  dr. Ionel Preutu.).

3- „Este o STARE DE LUMINĂ INTERIOARĂ(s.a.)(...) unanimă iluminaţie, ÎNTÂLNITĂ NUMAI ÎN MARILE EXPERIENŢE RELIGIOASE” - cf. CZC, Pentru legionari.

4– Abreviere la titlul lucrării Din Cronica Akasha: DCA.

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com