|
 Demo(n)craţia
securiştilor
Istorie imediată
Eugen EVU
Grafica de Roca (Agero)
Conform statisticilor, în 1989, România plătea din
pâinea fricii şi frigul mausoleic al unei naţiuni ocupate de propria-i
populaţie prin „aleşii” ei: 10,114 ofiţeri; 3,179 subofiţeri; 1,228
personal civil şi 400,000 (!!!) de informatori.
Într-o fostă platformă siderurgică gigant, azi un uriaş cadavru de
reziduuri pentru ecologizarea căruia şi optimizarea europeană a
infrastructurii de parc industrial,sunt necesari enorm de multi bani, un
mic sindicat numit „ Solidaritatea” - efect târziu al bombei Leh Walenta
.,ne trimite la redacţie un Apel către guvernanţi, în pragul alegerilor
uninominale pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Apelul cere o Lege a
Lustraţiei ! Lege cerută de aproape 20 de ani de forţele civile
democrate din România.
Iată cum au trebuit douăzeci de ani „brucanieni” de „stupide people” -
ca şi ce a mai rămas din „ muncitorimea - detaşament de frunte al
partidului Calapod- and Schizoprenichal CO 2, să facă aidoma lui
Candiano Popescu revoluţia de la Ploieşti ! Vivat naţiunea, vivat Est,
Vest şi Rest, vivat imnul lui Anton Pann (icatul). Jos cei de Sus, sus
cei de Jos, mă dragă, măi animalule (Iliescu dixit) .
S-a scris enorm despre securitatea ceauşistă şi implicarea ei în
evenimentele din decembrie şi în continuare. O lege a lustraţiei nu a
fost nici după 20 de ani pusă în vigoare. Dacă parafrazăm freudismul
ştiinţific, revoluţia română a fost un act istoric ratat. Iar efectele
acestui ultim - peiorativ zicând „ decret „ pus în pagină de ceauşism şi
în operă ( sic, n) de Iliescu et comp- prin monstruoasele coaliţii-
poate fi numit tot nuanţând- sinistru- o sintagmă prelată din patologia
mengeliştilor experimentatori al „lagărului socialist”: democraţie
distrofică.
O demo(n)craţie ce s-a născut cu forcepsul celor 15.458 de angajaţi
securişti şi pe scheletele căreia s-au repezit incitaţi de „Ei” să rupă
oase, remodeleze cranii trepanate ori creiere aplatizate, cu pikamerul,
mineriademonii securiştilor în salopetă de lucru.
Conform statisticilor, în 1989, România plătea din pâinea fricii şi
frigul mausoleic al unei naţiuni ocupate de propria-i populaţie prin
„aleşii” ei: 10,114 ofiţeri; 3,179 subofiţeri; 1,228 personal civil şi
400,000 ( !!!!) de informatori.
Simplu: aceasta e cheia dictaturii. Adăugaţi acestor cifre cel puţin
triplul aparatului pecerist - care de fapt chiar subordonase - după fuga
lui Pacepa şi reorganizarea internă a securităţii, - „ organele” celei
mai odioase securităţi din ţările estice, după sovietic şi egal cu STASI
al fostei RDG.
Recomandăm cel puţin o carte despre crimele stalinismului şi ale
comunismului din fostul lagăr sovietic : Holocaustul Roşu” de Mătrescu.
Recent, la Deva, autorul a lansat o noua editţie mult sporita cuprinzand
masiv date despre imbogţiţii revoluţiei şi actuala stare a ţării la 20
de ani din decembrie 1989. Ei bine, o asistenţă numărată pe degete şi
amarul sentiment al meu că aici era un monolog al surzilor, m-a
determinat să ies la aer.
Milioanele de victime ale Krakadilului ( sau dacă vreţi Levithan) de la
ultimul război mondial încoace le depăşesc pe cele ale nazismului
hitlerist. Cele din alte zone ale lumii nu le invocăm acum. Cei ce au
profitat în ţara noastră de evenimentele prăbuşirii zidului Berlinului,
spargerii imperiului roşu şi revoluţiile paşnice sau cele sângeroase (
ca în România) sunt tocmai cei ce au crima ca instrument mereu eficace -
dincolo de adevăr sau minciună- sau dacă nu cumva irităm pe ştim noi
cine - „cei mai presus de bine şi de rău”. Suntem în plin
criptocoeauşism şi probabil că nici un analist din lumea occidentală nu
poate cu adevărat să desnoade urşiaşul ghem de şerpi din tenebroasa
noastră istorie .actuală. Forţele Răului- avantaj service cârdăşie,
laşitatea agresivă, sociopatia ereditară prin sistemele perpetuate şi
perfecţionate diabolic.
O conspiraţie permanentă socot a fi ceea ce numea M.Oprea „Banalizarea
răului”- adică aruncarea sistematică, securistică a memoriei noastre în
derizoriu, cu scopul amneziei şi perpetuării lui sub disimulările
acestui veac „care va fi terorist, sau nu va fi deloc” ??
În România de ieri, stihia abstractă dar care vampirizează real, se
împieliţase prin serviotuţile iniţiale la leninism -stalinism, apoi prin
cozile de topor autohtone, cu ştiutele infiltrări alogene.Devenitul
balaur cu „ n” capete a fost doborât, dar întocmai ca ghemul de şerpi
din capul Meduzei Gorgona, nenumărate lighioane reptiliene s-au
încolăcit pe acel trup distrofic al firavei democraţii.Bălaurul este
omniprezent şi răgetul lui din tenebrele unei istorii căreia memoria i-a
fost îngropată sau mutilată irecuperabil - are umbră groasă până azi.
Ceea ce se dispută interminabil şi diversionist după 1989- revolta,
revoluţia confiscată, lovitura de partid- palat, deturnarea, farsa
istorică, rotaţia de cadre sau „ descântarea României „ - este
sadomassochist „ implementat” de Iliescu drept „ emanaţie”.
Fiecare naţiune îşi are hoţii şi criminalii pe care şi-i merită, spunea
un scriitor francez. Locuţiunea ne doare şi efectele ei vor fi asemenea
acelor dureri acuzate reflexiv de cei ce au organe amputate, însă simt
durerea reală, traumatică, în golul lor până mor.
Opera securităţii pactizate cu Uzurupatorii din interiorul fostului
sistem- cei ce au preluat ca „ emanaţi” puterea şi destinul României
contină. Ei au procedat diverdsionist implantând sentimentul
culpabilităţii LOR în subconştientul nostru. Patologia cunoaşte
procedeul ce aparţine marilor nebuni sociopaţi care sunt propulsaţi pe
seama credulităţii, răbdării ca virtute decăzută în laşitate, frică
animalică şi determinare strict- existenţială, - un procedeu de când
tirania în lumea umanului.
„După 1989, mulţi fost securişti s-au repliat spre zonele ce promiteau
profituri imediate. Primii ani de capitalism postcomunist stau sub
semnul acestei realităţi: membrii fostei Securităţi au privatizat
comunismul. „ Vorbim practic de oameni care sub regimul totalitar au
acceptat bani, ştiind că în schimbul acelei sume trebuie să facă rău, să
mintă, să înşele, să toarne. E explicabil de ce, imediat după Revoluţie,
au acaparat zonele ce promiteau câştiguri rapide, comerţul exterior e
doar un exemplu. Chiar structura „ pe reţele” a instituţiei represive
i-a ajutat să performeze în capitalism”, scrie Stelian Tănase.”
În esenţă, securiştii şi-au apărat interesele şi au făcut uz de
relaţiile pe care le aveau. Numeroşi membri ai aparatului au preluat
practicile învăţate şi le-au aplicat şi în alte domenii de activitate.
Securitatea a conspirat foarte mult, era instrumentul său favorit”,
susţine Stejărel Olaru.” De fapt comuniştii au iubit din totdeauna
capitalismul, pe care formal declarau că vor să-l distrugă. Partidul se
transformase, de multă vreme, într-o piaţă pe care se trafica PUTERE şi
INFLUENŢĂ, după toate regulile cererii şi ofertei. De aceea foştii
securişti s-au dovedit cei mai potriviţi să preia frâiele TRANZIŢIEI la
economia de piaţă, pentru care aveau dezvoltate abilităţile, aveau banii
şi informaţiile necesare” opinează expertul Marius Oprea.
Premiatul Nobel rus Soljeniţîn scria că „ ideologia a fost alibiul
criminalilor care se socoteau absolviţi de orice vină. Securitatea a
preluat această logică.” Reinterpretarea amnezică ( perfid, dirijat
uitucă n.) a desfăşurat frecvent scenarii absurde. Remember sofismul „
cred deoarece e absurd”! dezinformarea, strategiile experţilor răului, „
apărători al cauzei binelui” - paradoxal.Dragoste cu sila, adică Violul
conştiinţelor şi masselor lui Gustave le Bon.
Opera răului a mizat şi pe virtuţi d-antan, vidate de conţinut, ca
întregul vast DEX al limbii noastre, redus in absurd de propaganda
securistică - ceauşistă la acel „limbaj de lmen, de maximum 500 de
cuvinte- ne amintesc de istoria barbariilor lumii . În cea anume constă
„ şperaclul” acesta ? Membri sau foştii colaboratori ai securităţii
politice au susţinut ideea demagogică a unei „ datorii faţă de ţară şi
faţă de interesele sale”. Ceea ce s-a confiscat decenii la rând în
dictaturi drept „ datorie” - sub jurământ la securitate şi armată, dar
şi la partidul - ţară ( sic, n) a fost sentimentul patriotic,
naţionalismul viciat de doctrinele puterii de tip disimulat militarist.
Tismăneanu comentează în Raportul său controversat, cu acest raţionament
just, haida de fie şi cunoscând din .familia de altădată .despre ce
vorbeşte : „Nu sadismul individual, ci convingerea lor că servesc
interese superioare.Sunt convins că şi azi Gheorghe Enoiu, principalul
torţionar al anilor 50 şi 60 în calitatea sa de şef al anchetelor
speciale, găseşte argumente ideologice pentru fărădelegile pe care le-a
înfăptuit”.
Liota de foşti criminali care au fost răsplătiţi de emanaţi - ca preţ al
colaborării confiscării revoluţiei, depăşeşte cifrele cuantificate. Ei
au pensii absolut incomparabile cu ale „ masselor” care agonizează după
o viaţă de coşmar în „ epoca ceauşescu” şi chiar după. Milioane de
distruşi irecuperabil, faţă de un procent „ ix” de privilegiaţi datorită
cârdăşiei ideologice a „ emanaţilor”. Şperaclul? Şantajul reciproc şi
manipularea, diversiunea, conspiraţiile înfiltrările partidelor, etc .
„ Există cazuri de foşti ofiţeri ai Securităţii care au devenit istorici
ai filmului, directori de biblioteci universitare ori inspectori
silvici, fără a explica vreodată cum a fost posibilă complicitatea lor
activă cu forţele demonice. Au fost un timp draci, apoi s-au întors
acasă în lumea noastră. Fireşte, este o enormă minciună. Nu se poate să
slujeşti Răul cu îndârjire şi să pretinzi apoi că nu ai ştiut ce faci”
(Vladimir Tismăneanu).
Sute de foşti ofiţeri au fost gratulaţi cu pensii ce depăşesc 300 de
milioane anual. Nicolae Manolescu scria într-un editorial că revoluţia a
fost făcută de securitate şi acoliţii ei. Devreme ce a spune clar : „tot
ei conduc ţara noastră” este egal cu a vorbi de funie în casa
spânzuratului, o disperare fără leac te cuprinde amintindu-ţi de
ecleziastice ziceri „ deşertăciune” . Suntem astfel o ţară ocupată -
prin comportamentul lor, de proprii ei emanaţi, cu nume ilegitim de „
cetăţeni” . Istoricul Marius Oprea conchidea undeva : „Din păcate,
CNSAS-ul se răfuieşte, în foarte multe cazuri, cu securiştii morţi. În
plus, un adevărat complot al tăcerii, organizat „ din raţiuni de stat”,
a acoperit faptul că suntem CONDUŞI DE ACEEAŞI FĂURITORI ŞI APĂRĂTORI AI
societăţii socialiste multilateral dezvoltate” (subl. n.) „ În decembrie
1989, în stradă, a început să se tragă. Imaginaţi-vă că vedeţi o scenă
în care de o parte sunt revoluţionarii, ne-realizaţii de peste ani, iar
de altă parte, securiştii - apărătorii vechiului regim, AFACERIŞTII,
PARLAMENTARII, MOGULII, BARONII LOCALI de astăzi, Spuneţi-mi
dumneavoastră, cine a câştigat”?
Ne rezumăm în concluzie doar la câţiva securiştii beneficiari ca „băieţi
deştepţi” la scandalosul între altele Bancorex: Alexandru Tănăsescu,
general de securitate - însărcinat înainte cu dirijarea acţiunilor
îndreptate împotriva exilaţilor ori a disidenţei, reactivat de Caraman
după 1990 - până-n 1999 (!) ca director adj. Al SIE, implicat în afaceri
veroase suspecte alături de Răzvan Temeşan - preşed. Bancorex; Victor
Nănescu - reactivat în SIE, general , uzând de experienţa accesului
preferenţial la creditele Bancorex, responsabilul cu logistica în SIE,
jefuitor al banilor Statului El a dotat parcul de maşini al SIE cu
automobile Mercedes şi alte „ abilităţi”!; Gheorghe Stan - maior
securist până-n 1989, reactivat de Adrian NĂSTASE la Secretariatul
General al Guvernului pesedist; GENERALUL DE SECURITATE Tudor Tănase,
OMUL DE ÎNCREDERE AL LUI ILIESCU ( subl n.) accesează numai în 1996 un
credit preferenţial de10.000 de dolari, cu dobândă preferenţială, În
fine, Tiberiu Lopătiţă, ofiţer implicat activ în acţiunile îndreptate
criminal împotriva personalului românesc de la EUROPA LIBERĂ ajuns după
Revoluţie director a STS, primea în 1996 un credit preferenţial de 9.800
dolari.
Aceste picături din oceanul de zoaie al „emanaţilor” sunt altceva decât
acea picătură de sânge care să spele Răul şi ruşinea, ticăloşia şi
efectele pe termen lung al celei mai mari farse din istoria României.
Eugen EVU
|
Comentarii de la cititori |
|
