EDITORIAL

DESCREŞTERE  FATALĂ

Maria Diana Popescu, Agero

De la inumanele măsuri de criză aprobate recent, trecem la tendenţioasa crizare a culturii naţionale. Ni se aminteşte īn mod constant după 1989 şi cu oarecare accent de exasperare că perimetrul culturii naţionale, viciat īn comunism, este īntr-un evident declin, aidoma luptei de clasă. Īntr-o aparentă normalitate, dar agitată moralmente din cauza influenţelor străine şi a căderii economice interne, cultura este neputincioasă īn a-şi impune valorile reale asupra manifestărilor sclipitoare şi efervescente ale altor culturi, instalate īntre graniţele noastre cu īntreg arsenalul de marcheting şi de consum. Contactul exasperant de eroic cu postmodernismul Occidentului a favorizat afirmarea pe un plan superior a tradiţiilor culturale provenite din afară, astfel că, īn Romānia cel mai nou şi proeminent gen de cultură, īnregimentat īn aria divertismentului, este de fapt o hrană instant, un fel de hamburgher cultural, destinat consumului rapid, dar cu efecte extrem de nocive. Cultura noastră a intrat īntr-o altă sferă de percepere, mai puţin favorabilă prestigiului ei, dat fiind faptul că naţiunile puternic interesate īşi extind, la rīndul lor, reputaţia unei diplomaţii „reuşite”, prin forţă şi prin acaparare. Prost condusă şi administrată, autoritatea morală a culturii naţionale descreşte īn mod fatal.

Convinşi că reformează cultura īnsăşi, propagatorii şi conducătorii i-au modificat de fapt bunul mers īn această perioadă critică, identificīndu-l cu libertinajul, potrivit lor, apt a fi recomandabil. Mă īntreb pentru a nu ştiu cīta oară unde este intelectualitatea noastră vibrantă şi clocotitoare, cea care īn istoria acutelor frămīntări şi revolte sociale a constituit partea cea mai vie şi a pus bazele unui sentiment naţional viabil. Dezinteresul manifestat faţă de sistemul de īnvăţămīnt, aproape dezintegrat azi, va avea consecinţe grave pe termen lung, mult mai profunde decīt cele venite din sfera politică. O mare parte din pīrghiile culturale atrag īn cursă o pătură tot mai groasă de adulatori şi sīnt aservite fie eminenţei unor interese private, fie īn a slăvi comportamentele libertare ale unor vīrfuri inventate şi īntreţinute, īncepīnd de la mişcarea lor īn peisajul intern pīnă la exerciţiile perspectiviste. Romānia, ca de altfel şi alte cīteva ţări europene, aflată la periferia capitalismului, nu mai poate găsi echilibrul īntre importul masiv de cultură uniformizatoare, globalizantă şi propria zestre sau producţie de valori. Aproape nimeni nu mai caută leacuri īmpotriva maladiilor imunodeficitare ale culturii.

Combaterea şi tratarea infestărilor culturale fiind destul de costisitoare, paradoxal, cei care o conduc au tras concluzia că boala ei mijloceşte cīştiguri mult mai substanţiale. Cīnd un adjunct al culturii naţionale este om de afaceri, cum să nu i se pară firesc să vadă īn cultura naţională posibilităţi de făcut bani, cum să-l deranjeze faptul că paparaţii l-au surprins cu dreapta īn sīnul fetelor de la Hustler, sau achiziţionīnd revista īmpricinată de goliciune la 50 lei, adică mult peste preţul cărţii unui scriitor de bun simţ. Astăzi nu se mai dărīmă biserici, dar se confecţionează idoli, iar monumentele istorice şi clădirile de patrimoniu naţional se află īntr-o paragină savantă, adică lăsate pradă eroziunii timpului. Mă tem tot mai mult de efectele unor astfel de manifestări publice, cum la fel de mult mă tem de efectele literaturii pornografice asupra generaţiei tinere, răvăşită de haosul devastatoarei crize, de lipsa unor perspective reale şi care nu mai afişează nici măcar o tendinţă de rezistenţă īn faţa acestei dezumanizări. Cultura nu are nicio vină, ci acei care s-au pus pe tronul ei, bine-ştiutele rătăcite figuri contemporane, cei ce īntreţin vie flacăra pornografiei īn cultura prezentului. Nu e de mirare că nici la teatru nu mai poţi merge liniştit, pentru că īntr-un act sau altul, cu certitudine o actriţă īn costumul Evei, se va tīrī pe podele, urlīnd precum primatele şi mimīnd īntreg rechizitoriul de gesturi animalice. Mai trist este că totul se face sub masca artei. Ce să mai spunem despre vestitele tīrguri de carte, unde se oferă, printr-o publicitate virulentă, scriitori cu pantalonii īn vine şi cu şliţul desfăcut. S-a zis cu atitudinea morală şi cultura moralizatoare! Morala, discreditată prin tot soiul de surogate, iese treptat din scenă, īnlocuită de moravurile diferitelor comunităţi culturale sau de cultura integratoare globalizantă, cu pretenţia universalităţii valoroase.

Este necesară restaurarea unui pedagogism temperat, o īndepărtare de formele invadatoare străine, nivelatoare, este necesară acea formă de cultură protectoare, a valorii, a naturaleţei, a sensibilităţii, a rafinamentului, a raţiunii. Dar mai cu seamă a tradiţiei spirituale a neamului nostru. Degradarea morală  şi apoi a culturii fac parte din planul de amputare spirituală, care nu poate fi reprimat decīt īnarmāndu-ne cu un anume coif şi sabie.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de