Alexandru NEMOIANU, SUA

 DESPRE "BISERICĂ"

Într-un recent text semnat de către un preot al "Vetrei" relativ nou venit şi care îşi face singur rău considerându-se teoretician,  publicat  şi într-un ziar din Detroit, am întâlnit o formulare incredibilă şi citez,"Biserica este  o instituţie divino-umană, TEOCRATICĂ"(folosirea capitalelor  aparţine  acelui preot). O afirmaţie greşită  şi care, în formă şi spirit, după  părerea mea, aparţine analfabetismului cultural şi teologic. Dar, exprimată de un preot, devine poticneală duhovnicească. Nu mă  voi referi în continuare la stilul stahanovist în haine nouă folosit de către acel preot, care nu se complică în respectarea regulilor gramaticale şi ortografice. Nici la împrejurarea că temperamentul este confundat cu competenţa şi nici la propensiunea pentru 'radicale", proprie celor de extracţie socială suburbană. Mă voi referi strict la  împrejurarea că acest text vădeşte profunda, elementara, necunoaştere a înţelesului dat de învăţătura ortodoxă termenului de "Biserică". (În acest context folosirea, fără rost, a cuvântului 'teocraţie" devine detaliu secundar. Conform "Dicţionarului Explicativ al Limbii Române,"teocratic" înseamnă: "formă de guvernământ în care autoritatea este exercitată prin preoţi". Asemenea "teocraţii" sunt Iran-ul şi Statul Vatican şi în trecut, Tibet-ul. Biserica lui Hristos, Biserica Ortodoxă, Biserica Drept Măritoare, Biserica Pravoslavnică, este orice, dar nu o 'formă de guvernământ" şi în  ea, niciodată, autoritatea nu s-a exercitat prin preoţi. Dar, repet, folosirea anapoda a cuvintelor şi a 'radicalelor" este  aproape  benignă în contextul afirmaţiilor făcute de către acel preot).

În învăţătura ortodoxă Biserica este, 'viaţa de comuniune a persoanelor Sfintei Treimi extinsă în umanitate şi comuniunea de viaţă şi iubire a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfânt. Ca o comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica începe de la Întrupare fiind deci o prelungire a Întrupării. În comuniune concretă, văzută, a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica intră în istorie la Cincizecime". Biserica este deci "Trupul mistic al lui Hristos" şi ea cuprinde, în dragoste egală, pe toţi cei botezaţi, căci, în Hristos nu mai există deosebire. Toţi cei  botezaţi în Hristos, "sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întunerec, la lumina Sa cea minunată"(I Petru 2,9). Aşadar Biserica nu este  o "instituţie divino-umană", cum rău crede A.B, ci este, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, însuşi Trupul lui Hristos (I Efes  23,V,23). Un trup care are multe mădulare: "Căci precum  trupul unul este şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe."(I Cor.XII,12-14). Mai departe, în aceeaşi Epistolă, Apostolul Neamurilor arată  cum fiecare mădular îşi are identitatea şi rostul său şi cum ele nu au precedenţă unul asupra altuia ci, împreună, alcătuiesc "întregul', adică "Trupul lui Hristos". Biserica este un trup, un tot, care nu anulează mădularele, părţile componente, ci dimpotrivă le afirma şi ele se afirmă reciproc, "Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte" (I Cor. XII, 27).

În această înţelegere, care a fost întotdeauna a Bisericii Ortodoxe, fiecare  membru individual  are rostul său ca parte integrantă şi unică. În "Trupul" lui Hristos nu există 'clasamente" şi nu există membri de mâna a doua! Iar cu asta  ajungem la rostul membrilor Bisericii. Cu siguranţă că, fără să îşi fi dat seama şi cu toată siguranţa fără să fi ştiut, A.B, când vorbeşte de "teocraţie" (cum spuneam, conform cu DER, "guvernarea prin preoţi") cade în cel mai  grosolan 'papism". În mod limpede arată teologul ortodox Alexei Khomiakov: "Papa se înşeală amarnic când crede  noi considerăm ierarhia eclesiatica a fi păzitoarea religiei; credinţa este păzită de o entitate completă, de întregul popor al Bisercii, care este Trupul lui Hristos". De altfel şi aici trebuie să revenim la adevărurile fundamentale ale Ortodoxiei, aşa de sfruntat ignorate de către A.B.

În mod limpede arată Episcopul Kallistos ((Timothy) Ware (preluând, de altfel, după Sfântul Ioan Gură de Aur): "Duhul Sfânt pogoară asupra tuturor oamenilor lui Dumnezeu. Există o categorie de preoţi slujitori, formată din episcopi, preoţi şi diaconi, dar în acelaşi timp, tot poporul lui Dumnezeu este preot şi profet." În 1848 în răspunsul dat papei Pius al IX-lea, ierarhii ortodocşi spuneau: "printre noi, nici patriarhii, nici sinoadele, nu vor putea introduce noi învăţături, pentru că  păzitorul religiei este chiar trupul Bisericii, adică laicii înşişi".Nici nu mai ar avea rost să reamintim că între marii teologi ortodocşi au fost numeroşi laici cum au fost tatăl Sfântului Vasile cel Mare, sora sa, Macrina, Nicolae Cabasila, Khomiakov, şi atâţia alţii. Atunci când sinoade, considerate la vremea lor "ecumenice", aşa cum au fost cele de la Efes în 449, sau Florenţa 1438-39, au adoptat "învăţături" heterodoxe, ele au căzut în anulare prin faptul că laicii le-au ignorat. Credinţa la ortodocşi era şi este păzită de întregul Popor, adică de şi în Trupul lui Hristos.

Autoritarismul ierarhic, specific Romei, este străin Dreptei Credinţe. Ca singur exemplu, privind rolul dat laicilor, aş aminti pe  Mitropolitul Andrei, Baron de Şaguna, întemeietorul  Orotoxiei ardelene moderne, cel care a stabilit principiul că în luarea hotărârilor, privind administrarea în dioceză,  la un reprezentant al clerului să fie doi reprezentanţi laici. Pentru a rezuma - Biserica este Trupul Mistic al lui Hristos. În Ea toţi sunt egali şi fiecare are propria lui identitate unică şi rostul sau unic, cler sau mireni. Episcopiile sunt egale între ele şi ele trebuiesc să fie locale, ale Poporului din loc. Cei care caută avantaje administrative  au fost şi sunt suspecţi din punctul de vedere al Ortodoxiei. Credinţa ortodoxă a fost şi este apărată de întregul "Popor" al lui Dumnezeu şi, în cazul "nostru", aceştia sunt "apărătorii Vetrei", oameni ataşaţi unui loc, unui ideal şi  însăşi ideii de jertfă (lucru pe care, aparent, prea mulţi dintre preoţii "Vetrei" mai nou veniti  nu îl pot pricepe). Iar cu aceasta ajungem la 'oile noastre".

Subordonarea către Patriarhia Ortodoxă Română (o entitate azi cleptocrată) a  trupurilor ortodoxe romano-americane ar însemna ignorarea Poporului lui Dumnezeu. În întreaga ortodoxie în chip statornic autoritatea eclesiastică administrativă a ţinut de "loc", de ţară şi de poporul ei, de Episcopii locului, iar credinţa unitară s-a ţinut prin comuniunea în Taine. America, "Lumea nouă", nu poate şi nu va face excepţie. Atunci când promovează ideea subordonarii, folosind cel mai grosolan şovinism tribal, "etnolatria" şi 'statolatria", trupurile eclesiastice din "lumea veche" urmăresc scopuri politice şi economice care nu au nimic de a face cu Biserica Ortodoxă şi cu învăţătura ei. Să luam aminte!

Alexandru Nemoianu

SUA

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com