Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Despre cărţi şi despre cititori

Constanţa Corbea

Impresii si pareri personale in FORUM

În ziarul “Cotidianul” au apărut mai multe anchete interesante şi incitante care m-au pus pe gânduri în calitatea mea de cititor, convins, ca şi cronicarul, că “nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”.

Într-una dintre aceste anchete, 22 de experţi îşi spun părerea despre cărţile româneşti cele mai dăunătoare publicului nostru. Mi-am amintit cu tristeţe de anii mei de şcoală când am pierdut atâta vreme cu memorarea versurilor scrise de A. Toma sau de Dan Deşliu; când n-am învăţat nimic despre Ion Barbu, Nechifor Crainic şi despre mulţi alţii striviţi sub talpa cenzurii comuniste; mi-am amintit de un coleg al cărui IQ era foarte ridicat, dar a făcut 5 ani de puşcărie la Jilava şi prin alte părţi pentru că a afirmat că nu-i place romanul “Rădăcinile sunt amare” de Zaharia Stancu, dar îi apreciază pe simboliştii francezi…

În ciuda acestor experienţe triste, aş spune, totuşi, că nu există cărţi malefice, în sine; că în toate cărţile poţi afla ceva ( măcar în ce fel a gândit autorul la un moment dat ), cu condiţia ca cititorul să aibă un anumit nivel de cultură, să aibă discernământ. Malefice sunt regimurile politice, malefici sunt satrapii culturali ai vremurilor. Şi iarăşi mă-ntorc la anii de şcoală şi la manualele şcolare, lăsate mereu cam la voia întâmplării, confiscate de grupuri de interese, scrise de prea multe mediocrităţi, manuale care ar trebui să oglindească în cea mai mare măsură grija pentru valoarea adevărată, plurală, fiindcă pot perverti gândirea şi faptele generaţiilor.

Îmi displace să observ că multe figuri ale politicii actuale, cum se aburcă într-o funcţie, cum se şi grăbesc să intre în literatură, publicând poezii, romane, memorii, orice, numai să-şi vadă numele înscris pe-o carte. Am răsfoit într-o librărie un volumaş de poezii scrise de fostul ( puţin ) prim-ministru, Radu Vasile. În versuri albe, care puteau foarte bine să fie transformate în proza cea mai banală, scria despre incursiunile dumnealui la piaţă, când îl trimitea nevasta după morcovi. Fireşte, nu am mai aruncat banii pe această maculatură.

Astăzi nu se prea citeşte poezie şi aş crede că de vină nu sunt cititorii, ci chiar scriitorii. O avalanşă de poezie proastă, de lamentari încâlcite, de metafore căznite; rareori trăire autentică, prea multă proză împărţită în secvenţe. Poezia e mult mai greu de scris decât proza, fiindcă cere scânteie, concentrare, originalitate şi, hai să-i zicem pe nume, cere talent deosebit. Arghezi definea actul creaţiei ca o muncă migăloasă, o muncă de bijutier în potrivirea cuvintelor. Nu prea văd acest efort din partea mulţimilor care se înghesuie la poarta poeziei actuale.

Un alt politician, fostul ministru al învăţământului, Mircea Miclea, chinuit din greu de chemarea artei, s-a grăbit a se jertfi cauzei literare publicând “R’estul si vestul”- o proză sub forma unui schimb de e-mailuri - despre femeile şi beţiile tinereţii tumultuoase a domniei sale, despre momentul memorabil când, fiind beat pulbere, a făcut pipi pe hărţile de istorie şi de geografie dintr-o magazie. Halal să-i fie! Eu, cititorul, cred ( încă ) în valoarea instructivă şi educativă a cărţilor, fără să exclud nici valoarea de divertisment; dar pretind o dreaptă măsură, o anumită decenţă, pretind responsabilitate faţă de cuvântul tipărit.

Constat cu amărăciune că libertatea adusă de democraţie nu duce, automat, la efecte benefice, chiar dimpotrivă. Or fi bune romanele “Băgău” şi “Pizdet”- am văzut că sunt lăudate-premiate de corifei ai criticii literare, ba, am mai auzit că se propune chiar introducerea acestora în manuale - dar eu, cititor mediu, nu le voi cumpara, pentru că, dacă mă înţelegeţi, mă jenez un pic, am un mic disconfort.

Literatura de acum mi se pare deşănţat dezinhibată, se scrie orice despre sex, despre “experienţe”, se revoluţionează vocabularul trecându-se mult dincolo de groapa lui Oatu. Eu credeam că aceste subiecte delicate trebuie tratate cu infinită atenţie, că vocabularul artistic, oricât ar fi de colorat cu neaoşisme, trebuie să aibă, totuşi, nişte limite. Mi se pare că se exagerează în toate şi se trece în cealaltă extremă; de la cenzura satrapilor comunişti, la dezmăţ total.

Mă străduiesc să nu am idiosincrasii, să nu manifest o pudoare exagerată, încerc să înţeleg ce se întâmplă cu fenomenul literar. Am citit cu plăcere şi am apreciat “Jurnalul lui Bridget Jones”, dar am respins, ca infect, romanul “Pianista” al austriecei Elfreide Jelinek, în ciuda Premiului Nobel. Cred sincer că se pot trata absolut toate temele, dar nu oricum, ci cu talent, inteligenţă, şi nuanţare.

Domnul Cărtărescu, aflat în criză financiară, aruncă pe piaţă cărţulia “De ce iubim femeile”. Te-ai aştepta la o creaţie de-a dreptul filozofică, o întrebare gravă, un răspuns pe măsură. Aş! Despre măruntele experiente sexuale ale dumnealui, prostioare şi banalităţi care interesează puştimea. Faţă de “Amantul doamnei Chatterley” de DH Lawrence, opusculul domnului Cărtărescu nu valoreaza nici cât o ceapă degerată. ( Nu şi pentru buzunarele dumnealui, fiindcă a mizat, birjăreşte, pe numărul mare al cititorilor de un anumit nivel. ) E moral?( Întrebare retorică! )

“Carte frumoasă, cinste cui te-a scris/ Încet gândită, gingaş cumpănită”…( Arghezi – Ex libris )

O să mi se reproseze că sunt pentru cenzură, când tocmai am scăpat de oprimare. Dacă cenzură înseamnă nevoia de a avea şi azi un fel de Maiorescu pentru a contura liniile directoare ale literaturii, dacă înseamnă a păstra o dreaptă măsură, a impune nişte limite în editarea cărţilor fără valoare şi chiar vulgare, apoi da, sunt pentru o astfel de cenzură. ( Dar ce spun eu? Nu a fost “cenzurat” mai dăunăzi domnul Liviu Stoiciu şi dat afară de la revistă fiindcă a îndrăznit să insereze un eseu al lui Paul Goma? Dubla măsură, toate-s vechi… )

Mă întorc la anchetele din “Cotidianul”. Critici literari şi scriitori mai mari sau mai mărunţi sunt întrebaţi ce cărţi nu citesc. ( Deşteaptă întrebare, nu mi-ar fi trecut prin gând! ) Aceşti profesionişti în ale cărţii, ziceam eu, nu au voie să evite nimic, sunt nevoiţi ( sărmanii! ) măcar să răsfoiască tot ce iese pe piaţă. Amar mă înşelam! Dumnealor au serii întregi de cărţi pe care refuză să pună mâna. Spun un nu hotărât cărţilor la modă, romanelor poliţiste, poveştilor, biografiilor, ghidurilor, toţi au capricii şi “dezgusturi”, cu excepţia domnului Paul Cernat care, deştept, spune că citeşte de nevoie şi ce nu-i place, fiindcă-l obligă profesia.

Inversând vechiul dicton latin, mi-aş permite să le spun domnilor şi doamnelor acestora că ceea ce i se permite cititorului de rând nu i se permite şi zeului. “Jupiterii” culturali ar trebui să nu aibă idiosincrasii. Ar trebui să fie curioşi, să înţeleagă tot, să îndrepte gusturile către adevăratele valori literare şi morale.

Tare m-am întristat să aflu din aceeaşi anchetă că dumnealor, criticii literari si scriitorii, nu doar resping, ci chiar detestă literatura science-fiction ( nomine odioso! ). Radu Cosaşu, Gheorghe Crăciun, Iolanda Malamen, Cătălin Lazurca etc. nu citesc SF. Iar unul dintre marii critici literari, domnul Dan C. Mihăilescu, spune categoric: “Nici un SF, n-am suportat niciodată genul”.

Bravos, domnule critic! Şi eu, care credeam că i-aţi suportat pe Jules Verne sau pe HG Wells! Care nici cu gândul nu gândeam că nu v-a încântat cu asupra de măsură capodopera “Ciberiada” de Stanislaw Lem! Care credeam că aţi rămas copleşit de avalanşa întrebărilor după ce aţi închis coperta micului roman SF “Jocul lui Ender” de Orson Scott Card! Respingeţi, aşadar. Vă protejaţi neuronii!

Dar cărţile despre care-şi dau părerea corifeii noştri autorizaţi, măcar aceste cărţi cititu-le-au oare?

Aş pune multe întrebări directe sau retorice, aş spune multe eu, cititorul, dar simt că iarăşi coboară asupra-mi lehamitea în valuri; experienţa neputinţei celui încovoiat sub vremi, deşertăciunea deşertăciunilor…

Constanţa Corbea

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]