Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

DESPRE CORUPŢIE, NUMAI DE BINE

Dan Dănilă, Germania

Scandalul Ridzi ar avea (aproape) toate şansele să descopere nişte afaceri subterane în care se vehiculează sume impresionante, mai ales prin raportare la sărăcia românească. O afacere murdară (sau o lungă serie de afaceri) în care e implicată într-o măsură mai mică sau mai mare toată clasa politică românească. Ar avea aproape toate şansele, dar politicienii care deturnează fonduri şi îşi miluiesc familiile sau prietenii politici au grijă să-şi acopere spatele, să-şi şteargă urmele în hăţişul birocraţiei, profitând de imperfecţiunea legilor şi de sprijinul unor persoane puse în posturi cheie. E un sistem destul de primitiv şi de străvechi, de la imperiul roman preluat de otomani, dar iată că încă mai funcţionează. Dar fiind prea siguri pe sine, aceşti miniştri şi oficiali de carton fac şi numeroase greşeli, e destul ca o verigă din lanţul slăbiciunilor să cedeze sau un contract putred să ajungă sub ochii cui nu trebuie că întreaga şandrama începe să se clatine.

Rolul guvernului este să împartă o sumă limitată de bani, bugetul, dar se pare că guvernul român a confundat mereu propriile buzunare cu statul şi nevoile populaţiei, şi-a împărţit ţara pe felii şi pe feude şi o fură cu neruşinare, oficial şi cu un tupeu de neimaginat. În faţa legii şi a moralei, o fraudă de un leu ar trebui să fie la fel de condamnabilă ca una de un milion, dar tocmai de aceea există în aceste creiere superinteligente care conduc ţara, calculul simplu: măcar dacă fur, să fur mult şi bine.

De multe ori sfânta invidie este resortul deconspirării, cei care o duc greu sau au încercat să fure şi nu au fost lăsaţi, se revoltă şi ies la rampă cu aria calomniei.

Presa, aşa imperfectă şi afiliată şi ea intereselor şi clanurilor de tot felul, îşi face totuşi datoria de vidanjeur, de a scormoni şi scoate la suprafaţă toată murdăria corupţiei. Fiindcă toţi sunt corupţi, mecanismul functionează; dai în mine, dau în tine, dai în PDL, dau şi eu în PSD sau PRM sau UDMR şi viceversa. Dacă taci, tac şi eu şi-mi văd mai departe de potlogării.

Sistemul e putred până în temelii, speranţa că noua generaţie de politicieni va schimba ceva se năruie ca un castel din cărţi de joc, dacă EBA şi Ridzi sunt modelele de urmat, vai de neam şi de ţară.

Băsescu s-a compromis iremediabil, declaraţiile lui sforăitoare şi rânjetul nu mai conving decât, eventual, pe surdo-muţi. Clanul Băsescu sfidează o ţară întreagă, ba chiar o europă întreagă. Chelului, tichie de mărgăritar îi trebuia. E cam greu acum să inventeze un scandal care să acopere scandalul Ridzi. Sau?

Majoritatea intelectualilor care se îmbătaseră cu apă rece tac şi ţin cât mai pot de scaune şi de posturi, îşi lustruiesc decoraţiile primite la Cotroceni, se uită probabil ceva mai rar în oglindă şi nu-l mai citesc deocamdată pe Caragiale. O societate fără prinţipuri, care va să zică că nu le are.

Vorba, eu cu cine votez?

Dan Dănilă, Germania

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com