Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

DESPRE CRIZĂ ŞI MORALĂ

Lucian Hetco, AGERO

Actuala criză este una a lipsei de încredere, este eşecul total al societăţii postmoderne, golită de conţinutul moralei.

Sistemele sociale ale modernităţii (prost gândite, prost finanţate), modul nostru superficial de a trăi şi de a pune problemele, felul labil (de regulă din poziţia victimei) de a interpreta demersurile ori acţiunile (ce sunt evident ale „făptaşilor” ce ne-au prejudiciat”) şi de a acţiona în consecinţă, sistemul economic actual bazat mai mult pe „plus valoare”, sunt toate simptome grave ce însoţesc şi perpetuează criza actuală. Adevărul despre orice criză – economică sau nu – mă refer aici la adevărul ce ar trebui promulgat la scară largă, se bazează pe percepţia libertăţii autentice, adevărul fiind până nu demult şi un privilegiu al maselor, nu numai al exponenţilor. Să-l proclamăm fără teamă!, suntem fiinţe libere. Ştim de la Locke încoace, acolo unde libertatea economică este şi manifestă (deşi mult prea prost înţeleasă), vom întâlni şi libertatea politică şi în special pe cea individuală – cu amendamentul că aceasta din urmă ar trebui să conducă la o continuă reabilitare a adevărului public prin raţiune  şi prin morală. Să luăm raţiunea, aşadar, ca algoritm asupra modului cum ar trebui să se desfăşoare orice act politic, economic, social, individual; morala însă se va manifesta în (sau prin) Drept, iar Dreptul (ne) garantează (teoretic) libertatea. Morala nu admite minciuna, iar expresia adevărului este fapta. Aici ar fi posibilă închiderea cercului, dacă travaliul exponenţilor ar fi corect. Altfel spus, dacă principiile moralei s-ar respecta, am trăi cu adevărat în chenarele demnităţii umane. De ce nu este aşa? Lipsa de încredere este firul destrămat al unei zone de existenţă sufocate de schimbări de substanţă, al unor glorii politice căţărate pe culmi ameţitoare, dar ea e omenească şi totuşi vindecabilă. Actuala criză este una a lipsei de încredere, este eşecul total al societăţii postmoderne, golită de conţinutul moralei.

Un faliment de proporţii

Vorbind despre criza actuală, la aproape douăzeci de ani de la căderea Cortinei de Fier, nu cred că se mai poate pune problema superiorităţii unui sistem capitalist, vis-a-vis de cel comunist, acesta din urmă şi el suferind de lipsa moralei. Sistemul capitalist, iată, nu mai poate fi rodnic, nici perfectibil, nici viabil, nici raţional (Vernunft), aşa cum ne-ar plăcea sau cum ar trebui să fie, fiindcă funcţionează, cum observăm cu toţii, ca şi aspect al dublei morale, după principiul lăcomiei şi al egoismului, după orgolii nemăsurate, după principiul celui mai tare din parcare. A asigura creşterea economică sau capitalul propriu într-o parte, în detrimentul altei părţi, prin înşelătorie, însemnă periclitarea existenţei celuilalt. Statul, ca instituţie în slujba cetăţeanului, ar trebui să intervină, asumându-şi rolul său de protector. O dată, pentru că pârghiile economice, de care se uzitează în interes privat, permit îmbogăţirea cu neruşinare pe de-o parte, iar pe cealaltă parte conduc la îngroşarea segmentului celor lipsiţi de elementarele mijloace de subzistenţă, adâncind şi mai mult prăpastia socială. Statul este garantul societăţii, aşa ar trebui să fie, dar actuala criză va conduce în mod sigur la falimentul unor state, chiar şi din rândul celor europene. Limita libertăţii unui stat de a acţiona, voit sau nevoit, împotriva altui stat, este determinată tocmai de existenţa drepturilor şi libertăţilor fiecărui stat în parte şi de posibilitatea ca ele să fie respectate şi manifestate, acesta fiind esenţa ideii de justiţie internaţională, şi ea trebuie raportată ca atare şi la libertate.

Teza „statul a murit, trăiască concernele!” nu e nouă, dar a devenit actuală

Principiul dreptului pune în prim plan problema pedepsei personale, publice, mediale etc., pentru fărădelegi, minciună, criminalitate. Actuala criză nu are vinovaţi vizibili, lanţul delicvenţilor este mult prea lung, mult prea complicat. Altfel spus, verigile sunt mult prea solide, iar politicienii care au făcut posibilă această criză şi au creat cadrul statal şi guvernamental pentru jaf, sperjur, sunt membri în consiliile de conducere ale marilor concerne şi bănci, fiind purtători de lobby plătiţi şi controlaţi de către concerne sau bănci. Avem de-a face cu un faliment moral de proporţii, ce va schimba însă mentalităţile noilor guvernanţi, pentru că politica va trebui să fie în final una îndreptată spre social, spre cei mulţi şi în slujba lor, nu în slujba intereselor concernelor ori a băncilor. Teza „statul a murit, trăiască concernele!” nu e nouă, dar a devenit actuală.

Acest fapt conduce la lipsa de încredere reciprocă între părţi, elitele economice şi politice pe de-o parte, pe de altă parte populaţia – reprezentată prin cetăţeanul de rând, ca parte evident prejudiciată, care va sărăci vizibil, prin creşterea impozitelor şi devalorizarea monedei naţionale, prin lipsa locurilor de muncă. Elitele vor reproşa populismul, cetăţeanul va reproşa aroganţa. Încrederea între diriguitori şi popor, odată pierdută, se va recuceri anevoios, prin practicarea politicii paşilor mici, în perspectiva unei apropieri de durată. Nu prin cadouri electorale nefinanţabile, fiindcă politicienii nu sunt nici filozofi, nici profesori de etică, aşa cum managerii marilor bănci, firme ori concerne, nu sunt liberii întreprinzători autentici, ci doar indivizi care gestionează mijloacele de producţie şi pîrghiile sociale ce li s-au acordat în baza încrederii, de către acţionari. Preluarea răspunderii pentru deciziile manageriale sau politice luate în tandem – ca parte componentă a moralei, este însoţită de deliberări ieftine şi eschivări retorice în caz de eşec. Problemele ce au condus la exacerbarea oricărei crize economice nu sunt doar de natură economică, ele sunt în esenţa lor de natură politică, iar „soluţiile” discutate şi rediscutate „democratic”, în manieră autentic parlamentară (praf în ochii proştilor), sunt de regulă compromisuri, rezultate ale unor negocieri influenţate de capital, lobby şi de continuitatea carierei personale.

Sistemul este nu doar deficitar, ci mai ales pervers

Ne aflăm, aşadar, la nivel managerial şi politic, într-o greşeală perpetuă, conştientă, conştientizată şi acceptată ca locomotivă „economică”, în timp ce nivelul de existenţă al cetăţeanului de rînd se deteriorează evident. Sistemul este nu doar deficitar, ci mai ales pervers, fiindcă permite, potrivit principiului roman de a da poporului „pane et circensis”, o şi mai mare înrăutăţire a stării „de facto”, prin metodele sale din media, televiziune, internet, „cultură”, sport, sexualitate şi defăimare a valorilor tradiţionale. Problema socială creată nu poate fi rezolvată cu discursuri populiste, nu poate fi nici măcar amânată, ci doar „îngheţată”. Pentru soluţionarea problemelor se încearcă găsirea unor persoane carismatice, gen Obama, ca expresie a democraţiei autentice sau care să se identifice cu modele spirituale idealizate (vezi seria Mari Români), se încearcă reanimarea cultului altor dispăruţi (vezi Nicolae Ceauşescu, ori ai unor descendenţi din străinătate), care la vremea lor n-au putut oferi mai mult decât ceea ce oferă guvernele actuale, ori descendenţii de tip dinastic (familia Bush).

Intelectualitatea noastră ar trebui să-şi asume riscul unei confruntări de mentalitate cu Puterea

„Puterea” de care vorbesc românii, atunci când desemnează modul de guvernare, ni se potriveşte ca expresie, fiindcă elementul coercitiv este autoritar, amăgitor şi pe de o parte înfricoşător. Aici este într-adevăr vorba de Putere şi de voinţa de putere (salutări de la Nietzsche!), pe care aş traduce-o mai degrabă ca ... abuz. Abuzurile la care am fost martori şi cu care ne-am obişnuit, fără a interveni prin curaj social, au schimbat modul nostru de a percepe lucrurile şi existenţa – nu mai vorbim aici despre căpătuială, ci de exercitarea unui rol. Excesul de putere nu este o expresie a democraţiei autentice, ci un element coercitiv. Iar noi, în cele din urmă suntem victimele unui sistem ce va trebui schimbat în parte. Într-un interviu pe care l-am acordat cu ceva vreme în urmă vorbeam de perfecţionarea Moralei, prin care se poate asigura existenţa demnă, bunul nostru cel mai de preţ.

Numai că „intelectualitatea” noastră a dat de mult bir cu fugiţii, se refugiază în „cultură”, nu şi în curaj social, parcă potrivit unui enunţ al sociologului Felix de Mendelsohn: „Vocea intelectualităţii este de abia şoptită, dar nepotolită după ce a reuşit să convingă”. Ni se potriveşte?, nu vi se pare? De unde să vină, aşadar, curajul social? În mod cert acesta fiinţează în libertate şi în morală. Şi ce facem dacă omul de cultură nu are curaj? Atunci devenim generatori de criză şi indirect, întreţinătorii ei tăcuţi. Aşa se ajunge, de exemplu, la „România tainică”. Halal să ne fie...!!!!

Lucian Hetco, Germania

Agero, în Mai 2009

Dragă Lucian,

Mi-a plăcut atât de mult „DESPRE CRIZĂ ŞI MORALĂ” încât, fără să te mai întreb, am postat articolul pe „Reformaj” – un forum, în care majoritatea sunt jurişti, în speranţa că spusele tale vor fi plăcute şi altora. Sunt sigur că aşa şi este; dar, am primit şi cele de mai jos: “Zicerea prietenului romano-german nu e decât o postare plângareaţă într-o publicaţie pe care omul să şi-o menţioneze într-un CV. Atata timp consumat pt lacrimogene ar putea fi f.bine investit în găsirea de ieşiri. Adică, probleme avem, nu tot mai tr enunţate şi analizate; hai să găsim soluţii, deci nu mai priviţi atata în geamul din spate al maşinii. Si omul nostru face parte din aceeaşi societate pe care o deplânge. Parcă m-am cam săturat de `analişti`. Aş prefera să văd `strategi`. Adica, unde ne este expertiza în perioada de criză?! C.D. judecator, Trib. CLuj”.

Zicerea aceasta a judelui m-a supărat de aşa manieră, încât am raspuns următoarele: “AS. Publicaţia online "Agero", prietenul meu o face benevol şi, fără necesitatea de a-i fi trecută în CV - fiind un om realizat! Printr-un efort de excepţie, din partea sa, a dus "Agero", în timp de ani, la soluţia morală şi de suflet pentru mii de români - din ţară şi din cele patru zări! Si astfel, a strâns laolaltă sute de români - din cele mai diverse domenii şi de la vârful acestora, care Acolo se pot exprima Liber! "AGERO" domnule judecător, este astăzi o TRIBUNA şi, nu soluţia pentru plângăcioşi şi lacrimi de neputincioşi! Dacă atâta aţi înţeles domnule judecător, din scrierea prietenului meu - că ar fi un plângăcios şi; că morala este ceva dincolo de Soluţie înseamnă, că eu mai trec la "catastif" un om asupra căruia, mai mult ca sigur, m-am înşelat! Probabil; că strategii, după dumneavoastră, sunt la... PD-L, nu? După Doamna...

Fiind pe drumul cel bun, vă doresc: La mai mare!

Dan Alexandru Crişan

Badiţă Crişan,

Hai să fim seriosi, chiar nu aveam nevoie de aplauzele mai-stiu-eu-cui tip (cu aluri sau fără), fiindcă imi este indiferent ce se spune despre mine sau despre temele ce le public în Agero de mai bine de 9 ani, oricum s-ar fi pus problema. Si nici măcar nu m-a jignit, fiindcă nici n-avea cum, căci nici nu-l bag în seamă. Suntem oameni liberi! Iar dacă am scris ceva, am scris pentru sufletul meu şi al altora care gândesc ca şi mine. Eu nu mă împopoţonez să dau sfaturi ori soluţii nimănui, dar îmi place însă să spun lucrurilor pe nume. Intelectualitatea româna ar trebui să gasească soluţia la final - eu am propus: CURAJUL SOCIAL.

Noi nu-l avem ca români, ne considerăm pe mai departe victimele sistemului, a mentalităţii, suntem comozi şi instabili, ne lipseşte o cultură a protestului, aşadar, din poziţia aceasta nu se va câştiga niciodată. Poate că a sosit timpul ca intelectualitatea noastră să renunţe la refugiul călduţ pe care îl oferă "cultura", şi să-şi asume riscul unei confruntări de mentalitate cu Puterea şi să facă de ce nu, la rându-i, politică serioasă, bazată pe caracter şi ... morală, în sprijinul celor mulţi. Avem nevoie de caractere, cum am spus-o nu o dată.

Fii bun şi nu te necăji pentru chestiuni de acestea, apoi să ştii că imi pare bine ca l-ai postat, aşa să faci şi pe mai departe, este atitudine civică şi morală, nu-ti fă probleme, căci nu mă supar eu dintr-una-alta, nici de pe departe, aşa ca toate-s aşa cum trebuie să fie.

Să traieşti bine şi să fii multumit,

Lucian Hetco, Agero

Dragă Lucian,

Am citit articolul tău ieri.(18.05.2009) Ca să fiu sinceră ziare mai citesc, dar carti nu ... şi mi s-a părut că nu seamăna cu articolele de aici, dar oricum este mult mai profund şi  mai aproape de suflet,  nu unul sec ca şi aici, în ţară.

Elena Gârlonţa,

economist, Timişoara

Bine te-am găsit,

minunat articolul tău despre criză şi morală, te felicit! Este limpede, clar, adevărat, condeiul tau este aprig,felicitari! Din inimă,

Angela Baciu,

scriitor, Galaţi

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:'Simtirea mea personala. '

2. Articolul si autorul::'Desppre criza si morala - Lucian Hetco'

3. Numele si prenumele Dvs.:'Moise Ionel'

4. Adresa Dvs. E-mail:'ibmibm26@yahoo.com'

5. Numarul Dvs. de telefon (fix):''

6. Numarul Dvs de telefon (mobil):'0720.529.629. Romania'

7. Textul mesajului Dvs.: 'Articol realist, corect , patrunzator in esenta lucrurilor, insa as dori sa fac cateva semicompletari(daca imi este permis) si anume: particularitatile pe care le afirmatii - economice, politice, sociale etc, sunt efectul mai multor factori interni si externi intelesi gresit (mai degraba ..intentionat gresit) gen globalizare, regionalizare...Sclavia s-a abolit,insa starea de sclavie NU,insa ceea ce este important de luat in calcul este Nivelul starii de sclavie).,iar pornind de aici, putem comenta si compune sute de mii de pagini. Moralitate??Cui ii mai trebuie...cui ii mai pasa? Acum este epoca Dezastrului spiritual, al pierderii identitatii sub masca libertatii.. Un proiect care va merge pana la definitivarea sa ... Nu putem decat sa propavaduim demnitatea, onoarea, loialitatea etc.Insa cati mai au timp macar sa asculte?'

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com