Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

Despre elite şi clasa mijlocie

Dr. Titus Filipaş

Prin 1992, seniorul Corneliu Coposu spunea cîteva cuvinte frumoase la adresa familiei tîrgoviştene din care provenea Theodor Stolojan. Familia îl formase metodic şi performant pe viitorul prim- ministru. Domnul Theodor Stolojan mărturisea că antamând o problemă de administrare nouă citea una sau două cărţi introductive în temă. Aşa se construieşte discursul. Ceea ce citeşti, felul cum abordezi tutorialele, te defineşte drept parte a elitei, ori parte a clasei mijlocii?

Elitele sunt chemate să articuleze la discursul comun un minimum de concepte noi, adăugând discernămînt şi construind judecăţi de valoare asupra evenimentelor din cotidian. Dar cred că elitele şi clasa mijlocie s -au format la noi simultan. Educaţia în general, în familie şi în comunitate, educaţia prin şcoală, reprezintă singurul mod în care generaţia activă acum poate interacţiona cu generaţia activă în viitor. Iar „utilitatea captată de spiritul individului educat de şcoală” este o valoare imaterială care se poate transforma în valoare economică. Ştim aceasta de la iluministul francez Bonnot de Condillac, care a scris în secolul XVIII cărţi pentru educaţia Micului Prinţ şi pentru educaţia Micului Capitalist. Trebuie să subliniez faptul că dihotomia aceasta a fost adusă pentru prima oară în Limba Română de doamna profesoară (din învăţămîntul preuniversitar) Constanţa Corbea. Acele cărţi din secolul XVIII (Epoca Luminilor), alături de Ideologia lui Destutt de Tracy, citite la Schitu Măgureanu şi Sfîntu Sava, i -au format pe „pruncii români” extrem de sîrguincioşi ai „Şcolilor Centrale”, primele şcoli moderne la noi. Tratatul de Economie Politică al lui Bonnot de Condillac mai este considerat acum a fi un tratat fondator pentru ideologia creştinismului social. Tot după cum cărţile şcolare scrise de Destutt de Tracy au pus bazele îndoctrinării liberale. Îndoctrinarea comunistă, impusă nouă în secolul XX de “compromisul” de la Yalta, a obliterat ideologia educaţiei de calitate, o ideologie care este chiar Suprastructura sistemului educaţional. La noi se investesc acum, după un program ghidat ideologic de „PNL Bogdan Olteanu”, anual miliarde de euro numai în Infrastructura din educaţie. Dar mă întreb naiv: Cum poate să funcţioneze Infrastructura fără resursa umană ? Învăţătorii şi profesorii subnutriţi şi săraci din învăţămîntul preuniversitar, ei sunt Marii Fondatori ai discursului în Limba Română, de ce nu li se recunoaşte acest rol capital pentru România modernă?

Cine ne sunt acum elitele ? Publicul ştie numai cine sunt indivizii lor cei mai reprezentativi. Cum “au adăugat ei valoarea” ? Misterele aproape divine ale “ adăugării de valoare economică” de către „capitaliştii” SOV şi Gigi Becali nu se încadrează în reguli economice, nu sunt un proces transparent, cum ar fi normal de aşteptat, de cerut, într- o democraţie reală. Intervenţiile lor în viaţa publică perturbă grav societatea românească, în amonte şi în aval faţă de „intervenţii”. Iar postura de Sator-Salvator stopează proiectele manageriale democratice, ucide în faşă evoluţia organizată Kaizen a calităţii în economia şi societatea românească. Totuşi administratorii publici, precum Mioara Mantale, prefectul Capitalei, salută intervenţiile unui Sator. Elita administrativă din care fac parte şi prefecţii era instruită pe vremuri în spiritul filosofiei unui Homo Oeconomicus burghez. Cum ajunge Mioara Mantale să facă parte din „haute bourgeoisie”? Rămâne, şi acesta, un mare mister.

Dincolo de linia şi filiaţia ideologică iluministă, cred că nu există modele din exterior pe care România le- ar putea urma. „Modelul” este propunerea unui „surogat de realitate”, iar dacă propunerea vine din partea unui politician, ea este pură demagogie şi populism flagrant. Realitatea românească este mult mai complexă decât orice model construit de către experţii străini. În ceea ce îi priveşte pe autohtoni, reamintim că nici măcar gândirea unică a unui dictator ce acaparează totul, amăgindu -se ori fiind amăgit că el controlează totul, nu a putut să înţeleagă această realitate românească, depăşită în complexitate poate numai de realitatea din India.
Demersul de tip Foucault sau "Langage ŕ l'infini", limbajul aflat dincolo de verificare şi de control, ascunde pentru intelectualul român „din elită” şi o teamă epistemologică. Aceasta este o problemă reală, asociată pentru intelectualul sincer cu presimţirea inevitabilului : dispariţia Limbii Române ca magistrală pe care pot circula idei noi şi concepte complexe.

Dr. Titus Filipaş

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)