Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

DESPRE INTIMITATE

Petre FLUERAŞU

Evoluţia incredibilă a tehnicii duce la o acută depersonalizare a individului. Mass-media transformă oamenii în spectatori. Nu mai încercăm să acţionăm, să schimbăm lumea noi înşine, ci ne mulţumim să privim la schimbările pe care ceilalţi încearcă să le înfăptuiască. Responsabilitatea este refuzată, pentru că fiecare se aşteaptă la o reacţie de la cel din imediata sa apropiere, complăcându-se într-o inacţiune convenabilă. Intimitatea este generată de influenţă. Suntem părtaşi, prin intermediul unui proces cathartic subconştient, la conştiinţa colectivă generată de apropierea rece a indivizilor. Ne simţim aproape de toţi cei care participă la evenimentele marcante ale timpului nostru, ne simţim actori pe o scenă creată artificial.

Oamenii sunt amăgiţi, li se oferă o intimitate iluzorie. Privind la televizor, sau citind ziarul, te indentifici parţial, până la un anumit punct, cu eroii prezentaţi, consideri că tu însuţi acţionezi, te substitui lor. Fără să înţelegi că de fapt eşti un simplu spectator, viaţa ta devine o himeră. Continui să execuţi mecanic îndatoririle banale care înseamnă până la urmă adevărata ta existenţă palpabilă şi în acelaşi timp ai senzaţia că de fapt trăieşti într-o lume a pericolelor, a scandalelor, o lume în care se întâmplă întotdeauna ceva special, la care bineînţeles că tu, prin intermediul mass-mediei, participi în calitate de factor prim. Fără să facă nimic, oamenii au impresia că reuşesc să schimbe mediul, fără să se ridice din fotoliul lor confortabil, oamenii au impresia că pot vedea lumea.

Meditaţia a dispărut aproape total. Aproape nimeni nu mai are timp să se oprească şi să cugete asupra sensului existenţei sale. Ne aflăm într-o permanentă cursă pentru a scăpa de responsabilitate, pentru a rezolva problemele reale şi a ne arunca într-o lume fantasmagorică pe care o considerăm ca fiind a noastră. Ne regăsim în ziare, în filme, în loc să încercăm să ne regăsim în propria noastră viaţă. Căutăm să folosim experienţa altora, ajungem să ne identificăm cu viaţa celor din jurul nostru. Indivizii se alătură grupului şi ajung să fie definiţi în exclusivitate de acesta. Viaţa noastră nu mai înseamnă decât iluzia unei conştiinţe individuale. Informaţiile sunt filtrate de ceilalţi, care oferă modele mediocre, modele generale, plate.

Publicul este în esenţă eterogen, indivizii nu au nicio legătură unii cu alţii. Însă tehnologiile oferă iluzia unei intimităţi, iluzia unei apropieri prin intermediul evenimentului în sine. Participanţii la o demonstraţie cred în anumite idealuri, sunt orbiţi de scop şi presupun automat că realitatea lor este absolută, irefutabilă. Oamenii îşi asumă prea uşor idealurile impuse de cei din jurul lor, fără să încerce să urmeze propriile raţionamente. Fondul ideatic este astfel înlocuit şi indivizii se transformă în roboţi, având scopuri bine evidenţiate şi în acelaşi timp impresia unei libertăţi absolute.

Captivi în coşmarul propriei existenţe sociale, oamenii se visează personaje fantastice, încearcă să evadeze în cadrul unor poveşti considerate aprioric fictive, absurde... Prea puţini sunt cei care înţeleg că eşti liber să acţionezi în orice moment, eşti liber să trăieşti într-un dintre poveştile create chiar de tine. Nu ai nevoie de modele pentru a învăţa să trăieşti. Viaţa este un reflex, este instinctul nostru de bază, este însăşi fundamentul fiinţării noastre. Existăm în absenţa teoriilor, în absenţa modelelor, existăm prin şi pentru noi înşine. Este ridicol să ne aservim conştiinţa unor interese oculte care ne guvernează viaţa încercând să ne convingă în acelaşi timp că suntem liberi şi avem puterea absolută de a ne determina existenţa. Societatea actuală le oferă oamenilor impresia puterii absolute, îi pune adesea în postura demiurgilor. Însăşi democraţia le oferă impresia falsă oamenilor că votul lor contează, că ei, printr-o acţiune solitară şi banală, pot schimba cu aevărat ceva. Şi iată cum se transformă din posibili actori în simpli spectatori care se mulţumesc cu iluzia unei puteri imense în loc să încerce să o şi obţină...

Trebuie să învăţăm să ţinem la intimitatea noastră, trebuie să învăţăm să ne dezvoltăm personalitatea, să credem în noi şi în capacităţile noastre. Doar astfel ne vom putea împlini ca fiinţe umane, doar astfel vom putea să stabilim un raport coerent cu propriul nostru eu. Pentru a putea să îi înţelegem pe cei din jurul nostru trebuie să stabilim în prealabil un raport cu noi înşine, trebuie să ne acceptăm şi să ne definim ca fiinţare în cadrul sistemului de referinţă natural. Să învăţăm să regăsim adevărata intimitate, pentru că suntem prin excelenţă individuali. Nimeni nu ne poate cunoaşte mai bine decât noi înşine. Să învăţăm să ne izolăm dacă este nevoie chiar şi în mijlocul mulţimilor, să învăţăm să ne bucurăm de unicitatea noastră. Până la urmă, nimeni nu a mai trăit această clipă aşa cum am trăit-o noi... Adevărata fericire trebuie să vină în primul rând din interior...
 

Petre FLUERAŞU

Bucureşti, 2007

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)