|
Despre (ne)amestecul īn treburile interne
Florian Pantazi
Va mai amintiti de fraza preferata a lui Ceausescu ? Indiferent de
context, acesta nu uita sa mentioneze in discursurile lui, la modul
imperativ, obligatia celorlalte natiuni de a nu se amesteca in
"treburile interne" ale Romaniei.
Daca nu ar fi fost impuscat in graba, Ceausescu ar fi astazi socat de
masura in care alte natiuni, institutii sau organisme suprastatale se
"amesteca" sau chiar hotarasc cursul evenimentelor din Romania
postdecembrista. Sa nu credeti cumva ca am dat in boala lui Adrian
Severin si vad in mai toti membrii guvernului sau ai parlamentului numai
spioni ai CIA, Rusia sau Ukraina. Sa fim seriosi ! In fond, Severin este
el insusi un fost reprezentant Comecon care nu vede cu ochi buni
imixtiunea colegilor americani in bucataria politicii romanesti...
Amestecul Uniunii Europene in treburile interne ale Romaniei, spre
exemplu, este legiferat, aprobat de parlamentul Romaniei, respecta
anumite reguli si nu depaseste anumite limite. Din 2007, de cand a
devenit membra a Uniunii, Romania trebuie sa se supuna acestori reguli
si conditii de aderare, chiar daca o face fara tragere de inima sau fara
convingeri profunde. Cum altfel am putea explica faptul ca nu reusim sa
absorbim fonduri europene la nivelul ofertei comunitare, sau ca ramanem
in urma in domeniile reformei, justitiei sau eliminarii coruptiei ?
Mai exista, din nefericire, si forme nelegiferate de amestec in
treburile interne ale Romaniei, care fac ca viata politica din tara sa
se transforme intr-o lupta de transee, spre scarba si disperarea
populatiei. Taberele in chestiune sunt cea pro-rusa, in frunte cu Ion
Iliescu, care a condus Romania pana in 2004, si cea pro-americana,
avandul ca sef pe actualul presedinte Traian Basescu. Ca promotor al
revolutiei portocalii in Romania, acesta din urma nu a reusit in primul
mandat sa isi tina nicio promisiune electorala majora. In schimb, cu
ajutorul "expertilor" de peste ocean, a transformat Romania in camp de
lupta ideologica, promovand un anti-comunism pagubos care a dus la
blocajul institutional al tarii din 2007 si la o lupta acerba intre
presedintie si parlament. In toiul luptei, suporterii anti-americani,
adica rusii, si-au trimis "fratii" la Bucuresti, unde au fost primiti cu
mare caldura la Palatul Victoria de catre premierul de atunci, Calin
Popescu Tariceanu.
Din prelungirea acestui conflict ruso-american din vremea Razboiului
Rece, Romania nu are decat de pierdut. Este destul sa aruncam o privire
la vecinii nostri in Ucraina pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat
in ultimii 20 si la noi si de ce nu reusim sa ne integram in Uniunea
Europeana decat in mod formal. In pragul alegerilor prezidentiale din
Ucraina, care vor avea loc peste cateva zile, Mark Medish, fost director
pentru Rusia, Ucraina si Afaceri Asiatice din cadrul Consiliului
National de Securitate al presedintelui Clinton, recunostea faptul ca :
"Rusia si SUA au tendinta sa considere Ucraina ca un camp de lupta -
cheie intr-un razboi cosmic, prin intermediari, intre Est si Vest.
Amandoua au prostul obicei de a sustine proprii favoriti in politica
ucraineana. Aceste interventii, naive in felul lor, au efect de
bumerang, victima fiind Ucraina." (sursa: International Herald Tribune)
Cu ocazia alegerilor prezidentiale de la noi, marketingul politic de
peste ocean si mobilizarea electorala a diasporei au asigurat al doilea
mandat pentru Traian Basescu. Contracandidatul sau, Mircea Geoana, a
fost demonizat ca fiu de general securist si ca "agent al Kremlinului",
probabil spre deliciul sefului sau de altadata, Ion Iliescu. Victoria
electorala a lui Basescu, din pacate, nu va produce rezultate
spectaculare si nu va ajuta Romania sa isi indeplineasca mai bine
obligatiile de membru al Uniunii Europene. In realitate, Basescu este
omul americanilor in Romania, asa cum o demonstreaza presa diasporei din
SUA, care s-a implicat in alegerile prezidentiale romanesti de partea
acestuia.
Din amestecul "fratilor" americani in afacerile politice interne ale
Romaniei nu are deci de castigat nici Romania, nici Uniunea Europeana,
cu atat mai putin romanii de acasa. Iata de ce cred ca este mare nevoie
sa primenim clasa politica romaneasca, promovand lideri politici sau de
opinie care nu au lucrat cu Securitatea in trecut si nu sunt influentati
in deciziile sau optiunile lor nici de Kremlin nici de Washington, dar
care acorda autoritatilor comunitare de la Bruxelles ascultarea si
respectul necesare. Dificil, dar nu imposibil, daca dorim intr-adevar ca
Romania sa progreseze si sa inceteze a fi un camp de lupta ideologica
intre Rusia si SUA si pionii acestora din politica romaneasca.
Florian Pantazi
http://florianpantazi.blogspot.com
http://florianpantazi.blogactiv.eu
Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|
