|
|
|
|
            |
|
Dezastrul ecologic din Ungaria - avertisment pentru autorităţile româneşti
Dr. Dan BRUDAŞCU
Recentul dezastru ecologic petrecut în Ungaria, care a dus, printre altele, la distrugerea unor aşezări omeneşti, precum şi la uriaşe pierderi materiale şi de vieţi omeneşti nu este doar un motiv de firească îngrijorare pentru populaţia românească, ci un avertisment cât se poate de serios cu privire la ceea ce se poate întâmpla cu depozitele de substanţe chimice rezultate în urma unor prelucrări industriale de materiale cu caracter toxic şi nociv pentru natură şi sănătatea oamenilor. Recentele necazuri ale vecinilor noştri din Ungaria ne-au adus aminte de necazuri similare, deşi nu de aceleaşi proporţii şi cu un impact categoric inferior, petrecute în zona Băii Mari[1], în urmă cu câţiva ani, şi, în acelaşi timp mi-au atras cât se poate de serios atenţia asupra perspectivelor sumbre pe care le oferă ideea nefastă a încredinţării dreptului de exploatare, pe bază de cianuri, a rezervelor argintifere, aurifere şi de alte metale rare din zona Roşiei Montana. Am deplina convingere că autorităţile maghiare, care au dat aprobarea pentru constituirea acestui lac de depozitare a deşeurilor lichide rezultate de la o uzină de bauxită – aluminiu din apropierea sinistrului au ţinut cont de toate variantele tehnice posibile, sub aspect teoretic. După cum o demonstrează, însă, şi acest nefericit incident, oricât de specializate şi profunde ar fi expertizele teoretice, viaţa se dovedeşte uneori mai crudă decât ipotezele teoretice. Iniţiatorii proiectului Roşia Montană, ca să convingă autorităţile române să le aprobe acest act de spoliere a ultimelor resurse de acest fel ale ţării noastre, au realizat tot felul de aşa-zise studii, inclusiv studii de impact asupra mediului înconjurător, fiind teoretic în măsură să dea asigurări celor îngrijoraţi că acest tip de exploatare[2] nu ar crea nici un fel de premise sau riscuri în viitor. Nu ne propunem să punem sub semnul întrebării nici probitatea ştiinţifică a celor care au conceput aceste proiecte, nici chiar buna credinţă a firmei care doreşte să primească concesionarea exploatării la Roşia Montană. Cele întâmplate, însă, în Ungaria, distrugerile uriaşe produse de reziduurile toxice, care au făcut ca zona afectată să arate ca în science fiction[3] ar trebui să fie cel puţin pentru Ministerul Mediului din ţara noastră un avertisment dintre cele mai serioase, având în vedere faptul că, în cazul exploatării de la Roşia Montana, volumul cianurilor cu care urmează să se lucreze, recunoscut şi de către iniţiatorii proiectului, este de aproximativ de 200.000 tone. Deversarea unei cantităţi atât de uriaşe, evident prin accident, care poate apărea în orice moment, riscă să producă în Apuseni situaţii similare, cu impact de durată atât asupra mediului ambiant în sine, cât şi asupra vieţii locuitorilor. Tocmai având în vedere acest incredibil dezastru produs vecinilor noştri din Ungaria şi ministrul Lászlo Borbély şi directorul general al Companiei „Apele Române” şi, de ce nu, inclusiv primul ministru al Guvernului României, Emil Boc, ar trebui să conştientizeze, măcar în ceasul al zecelea, că ei nu au dreptul, nici moral, nici legal, ca vremelnici decidenţi ai destinelor româneşti, să sacrifice, cu cinism şi indiferenţă, viitorul acestei zone cu impact devastator, în opinia noastră, asupra întregului spaţiu din mirifica astăzi zonă a Apusenilor, dar posibil, cândva, să aibă aspect selenar, după model unguresc. Solicităm, aşadar, tuturor factorilor decidenţi şi responsabili în această chestiune să manifeste un minim de responsabilitate şi decenţă, iar deciziile pe care le iau să pună mai presus de orice eventuale meschine interese doctrinare sau de gaşcă politică interesul naţional major. În cazul în speţă, credem că este la fel de importantă şi respectarea condiţiilor de mediu, dar şi cele strict legate de evitarea risipirii ultimelor resurse aurifere şi argintifere pe care le mai deţine această ţară. Orice guvern sau structură politică trebuie, în opinia mea, să pună mai presus de orice interes conjunctural interesul naţional, binele comunităţii pe care o coordonează[4]. Pe de altă parte, solicităm actualului ministru al Mediului să treacă peste faptul că incidentul s-a petrecut în Ungaria, lucru pe care îl regretăm sincer, şi să înceteze să mai promoveze politica „pusului batistei pe ţambal”, doar în ideea de a nu crea nici un fel de dificultăţi guvernanţilor de la Budapesta, vinovaţi de producerea sinistrului, în relaţia lor cu instituţiile Comunităţii Europene pentru neglijenţele manifestate în gestionarea aşa cum s-ar fi cuvenit a acestei situaţii extrem de grave. Dl. Borbély, altfel un om politic extrem de abil[5], nu ar trebuie, în opinia noastră să uite nici o clipă că, în calitatea sa de ministru în guvernul României, obligaţiile şi răspunderile lui sunt în primul rând legate de nevoia obiectivă de a servi populaţia românească[6] din zonele de impact de absolut orice urmări nefericite de pe urma acestui incredibil dezastru! Dr. Dan BRUDAŞCU
[1] Accidentul de la Baia Mare a determinat isterice reacţii din partea unor oficiali maghiari, inclusiv reclamaţii insistente la forurile europene de specialitate şi insistenţe pentru sancţionarea statului român pentru acest nefericit eveniment. Cu toate că, în acel caz, efectele scurgerilor de substanţe toxice n-au produs victime în rândurile populaţiei din zonă, nici distrugeri materiale şi de mediu comparabile cu cele de azi. Ne reamintim, nu cu plăcere, desigur, că aceleaşi autorităţi maghiare au pretins apoi firmei băimărene plata unor daune pentru poluările unor porţiuni ale râului Tisa. Deverserările de reziduuri toxice de acum din Ungaria au fost mult mai mari, din punct de vedere cantitativ şi au produs pierderi greu de comensurat exact în acest moment. Cum e civilizat şi firesc, autorităţile române nu au plătit cu aceeaşi monedă celor de la Budapesta şi, până în acest moment, nu au făcut nici un fel de sesizări forurilor comunitare de mediu. Iar acest lucru nu se datorează, cum ar fi tentaţi să creadă unii, faptului că ministrul român al Mediului este un ungur. Nu putem coborî la nivelul lipsit de nobleţe şi moralitate a unor oficiali unguri care s-au folosit de un incident oarecare spre a mai discredita o dată România. [2] Această tehnică de exploatare, cu cianuri, datorită nivelului extrem de toxic al procedurilor, dar şi a impactului devastator asupra mediului ambiant, este, în prezent, abandonat în aproape toată lumea. Cu toate semnalele extrem de îngrijorătoare, dar bazate pe o analiză ştiinţifică incontestabilă, furnizată de specialiştii Academiei Române, dar şi ai unor înalte foruri universitare din ţară, guvernanţii de la Bucureşti, stimulaţi, se pare, prin alte forme, imorale şi ilicite, au decis altfel, dovedindu-se, şi prin această măsură, că, pentru ei nu primează interesul naţional, cum ar fi deplin firesc, ci satisfacerea unor interese de gaşcă. Semnalele frecvent semnalate de presa care nu a ajuns să fie cumpărată de cei interesaţi, avertizează că, în foartescurt timp, zona Roşiei Montana ar putea avea aspect selenar, că întregul miracol peisagistic al Apusenilor va dispare. Iar o dată cu el şi numeroase dovezi ale etnogenezei şi istoriei noastre naţionale. La acestea trebuie adăugate şi importante obiective arhitectonice şi de cult (perspectivă ce pare să lase complet indiferente pe ierarhii bisericilor noastre, direct afectaţi de această crimă ecoligică pusă la cale!) [3] Această precizare o găsim în multe din relatărilede presă pe care le-am consultat. Din aceleaşi surse aflăm că pericolul nu a trecut definitiv, existând riscuri, confirmate şi de oficiali unguri, de noi deversări, ca urmare a fisurilor din zidul digului, care nu pot fi reparate, dart şi faptul că efectele acestui sinistru vor dispare abia peste multe decenii. Deci că, foştii locuitori din zona afectată nu mai au şansa de a reveni şi a-şi putea relua, liniştiţi, viaţa de altă dată. Sunt şi voci care susţiun că dezastrul, prin pătrunderea substanţelor toxice, cu un ridicat nivel de toxicitate, în pânza freatică a cursurilor de apă din zonă, ar putea avea un impact grav asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor, sporind incidenţa îmbolnăvirilor de cancer. [4] Tocmai având în vedere reacţiile de presă, în rândul locuitorilor din zonă şi din întreaga ţară, atitudinea Academiei Reomâne, a altor forurei ştiinţifice şi universitare, dar mai ales interesul naţional pe care acest proiect îl are, este necesară, nu doar în opinia mea, organizarea unui referendum naţional. Doar după realizarea lui autorităţile ar trebui să ia decizii în raport de rezultatul opţiunilor poporului român. În felul acesta, guvernanţii nu şi-ar asuma răspunderi care sfidează voinţa unui neam întreg. [5] El se numără între greii politicii UDMR-iste din România, formaţiune hibridă, cunoscută pentru servilismul şi slugărnicia pe care le manifestă pentru apărarea şi promovarea intereselor Ungariei în România. În mod frecvent, conducătorii acestei formaţiuni primesc, direct de la Budapeste, dispoziţii cu privire la măsurile şi atitudinile pe care să le promoveze pe scena politică românească [6] În acest sens, în faţa intervenţiilor fals liniştitoare ale ministrului Borbely, se impune intervenţia neîntârziată a reprezentanţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru a evita orice fel de nefaste urmări pentru locuitorii români. Nimeni nu are dreptul de a păstra o tăcere criminală. făcând jocul unor cercuri care de teama de a nu fi obligate să plătrească pentru vina lor sunt gata să sacrifice alţi cetăţeni nevinovaţi de pe teritoriul ţării noastre.
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
