|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
În prag de alegeri
Dr. Luchian DEACONU
"La politique est un mécanisme qui sert ă empęcher les gens de prendre part ă ce qui les concerne directement." Paul Valéry (1871-1945), poet si autor francez
In urmă cu 18 ani, românii au avut sansa unui nou început. Reusiseră să scape din chingile regimului totalitar adus de tancurile sovietice si erau hotărâti să construiască o tară a democratiei si prosperitătii. Aveau conditiile, forta, capacitatea, pregătirea si determinarea să pornească pe un drum nou. Tara nu mai avea datorii. Ce asteptau ? Un program de dezvoltare economică. Cine trebuia să stabilească, să aprobe si să asigure realizarea programului ? Presedintele, parlamentul si guvernul, alese în mod democratic, prin votul majoritătii electoratului. Românii si-au făcut datoria. Au votat, nu o dată, de mai multe ori. Alesii, « noul val al populismului născut din comunism si fosti comunisti”, a fluturat în fata unui electorat fără experientă, sloganurile democratiei si speranta prosperitătii la standarde Occidentale. “Marii economisti” ai FSN-ului, ai “Conventiei Democratice” si ai “Aliantei DA” s-au întrecut în promisiuni. Orice sugestie venită din exteriorul « clanuri de interese» a fost respinsă si pusă sub obroc. Academia, « INTELEPTUL » recunoscut si acceptat de toate popoarele, a fost marginalizată, nu a fost consultată. Oferta benevolă si dezinteresată de expertiză economică venită de la unul din economistii de recunoastere mondială, de la academicianul Anghel Rugină din S.U.A., a fost înmormântată în tăcere. Proiectul prezentat de savantul român a fost împiedecat să ajungă în atentia opiniei publice, a fost sabotat chiar din momentul lansării. De aceea, numărul de exemplare editate a fost foarte mic iar difuzarea limitată. Românii nu trebuiau să ia cunostintă de existenta acestui proiect de dezvoltare economică. De ce ? Pentru că, academicianul Anghel Rugină i-a avertizat pe Presedintii si Premierii care au stabilit măsurile economice si sociale ale programelor de guvernare riscau să împingă România spre o criză de proportii. Atentionarea reiese cu claritate din următorul paragraf dintr-o scrisoare deschisă pe care a adresat-o tuturor specialistilor care doreau să colaboreze la elaborarea unui proiect economic adaptat cerintelor si resurselor României, acum 10 ani. “Eu - scria Anghel Rugină - nu disput că situatiunea economică din Polonia, Cehia si Ungaria este mai bună decât cea din România, dar asta nu se datoreste faptului că tările în cauză ar avea legături strânse cu Biserica Catolică (Cehia chiar mai de loc). Eu numai contestez stiintificeste, nu numai analitic dar si practic (stiinta aplicată) că drumul capitalistic occidental pe care îl urmează cele trei tări numite, la care s-a angajat si regimul nou Constantinescu din România care a promis « schimbare » (lumea a crezut spre bine !), desi în principiu si regimul Iliescu dorea acelas lucru (o imitare cu orice pret si fără conditii a Apusului) nu va duce la o relansare cu efecte pozitive imediate, adică o prosperitate de durată pentru toate clasele sociale care să pună capăt la efectul de tutelă sau vasalitate (în fond o subjugare economică si financiară deghizată la umbra unei democratii formale de care nu te mai poti apăra de îndată ce ai intrat sub umbrela ei) venind din Occident prin credite si împrumuturi, inclusiv investitii din afară sub conditii oneroase, inevitabile într-o tară debitoare.” Asadar, Presedintii si Premierii României au fost avertizati unde vor duce “programele de guvernare” aprobate de Parlamentele din 1990 si 1995.
Au trecut 18 ani de « experientă » postdecembristă.
Care este bilantul acestei perioade ? Nu de alta, dar regimul anterior,
cel comunist, a vietuit 45 de ani si niciun român resposabil n-ar trebui
să riste să-si condamne copiii si nepotii tot la sărăcie, la inclutură,
la mizerie, la demagogie, la statutul de cetătean de rangul al doilea al
Uniunii Europene, de slugă la bogatii din tară sau de afară. “M-am întrebat - spunea alesul Craiovei - ce ne-a lipsit nouă, românilor, de nu am putut să ne dezvoltăm fericirea materială si viata cea morală deopotrivă cu a altor popoare?”. Si, răspunzând, continua:STABILITATEA, « care singură face rodul de astăzi să se poată adăuga la rodul zilei de ieri si celei de mâine », UNIREA, « căci făgăduieste puterea » « care păzeste si apără de acele necontenite răsturnări, la care din veacuri am fost supusi ».
Intrebându-i pe parlamentari, pe presedinte si pe
premier, dacă românii au, acum, STABILITATE si UNIRE, ce pot să răspundă
? Să-i întrebăm, de pildă, pe liberali. Au învătat ceva din experienta propriului partid, din întelepciunea părintilor lor ? Unul din marii economisti din perioada desăvârsirii unitătii nationale, profesorul universitar Nicolae Dănăilă, liberal, i-a atentionat în 1919 pe politicieni că planul de dezvoltare a economiei românesti trebuia să fie însusit si urmat de toate partidele. „Ca program de stat - afirma Nicolae Dănăilă- , acesta va trebui să fie urmat de toate partidele noastre politice. Ezitarea si, mai ales, lipsa de continuitate în activitatea diferitelor guverne n-ar avea, spunem de la început, nici o ratiune de a fi. Până în prezent guvernele românesti fiind formate fiecare de un singur partid, adeseori se întâmpla ca opera economică a unui guvern să fie abandonată de altul. Până în prezent, guvernele românesti fiind formate fiecare de un singur partid, interesele tării puteau fi sacrificate intereselor partidelor. Acel pericol era cu atât mai mare dacă partidul de la putere dispunea de aproape totalitatea membrilor săi în parlament. Se întelege că în aceste conditii, controlul parlamentar nu era decât o simplă fictiune... Este absolut indispensabil ca în activitatea vremelnică a diferitelor guverne, continuitatea să fie asigurată prin organe permanente, constituite din specialisti competenti si în afară de orice fluctuatie politică. Un ministru pleacă, altul vine si adeseori acesta pleacă, de asemenea, atât de repede încât n-a avut timp nici măcar să ia contact cu departamentul său: un organ permanent va rămâne totdeauna la postul său. Odată realizată continuitatea în activitatea economică, de această manieră sau în alta, libera concurentă pe piată fiind asigurată, nu mai rămâne guvernelor decât să execute, unele după altele si fără nici o ezitare, diversele articole ale programului economic de stat.” Trist, dar dureros de acceptat, politica economică promovată de toate guvernele de după 1990 au adus tara în starea deplorabilă a bocetului din versurile poetului secolului al XIX-lea: „Muntii nostri aur poartă/ Noi cersim din poartă-n poartă”. Confuzia si debandada absolută care domnesc în viata politică arată că seful statului, parlamentul si guvernul n-au învătat nimic din greselile politicienilor de dinainte de 1940 si din propriile greseli, că ei continuă să pericliteze libertatea si bunăstarea celor multi si pe aceea a generatiilor viitoare. Despre „calitatea” profesională a clasei politice, rezultatele guvernărilor din ultimii 18 ani vorbesc de la sine. Si, într-o anumită măsură, este explicabil ! Pentru că nici unul dintre „alesii” de după 1989 n-a fost coleg de liceu, de facultate sau la doctorat, asa cum au fost Take Ionescu, Thoma Ionescu, Ioan I. C. Brătianu, dr. Ioan Cantacuzino, Paul Brătăsanu, dr. N. Lupu, Nicolae Romanescu, cu Raimond Poyncaré, presedintele Frantei, cu Stephen Pichon, ministrul de externe, cu Victor Berard, vicepresedintele Senatului francez. Politicienii români nu cunosc si n-au auzit nici măcar de sfaturile propriilor strămosi, liberali sau national-tărănisti, pe care si-i revendică. Ei au coborât în ridicol notiuni si principii sacre, ca solidaritatea si unitatea unei natiuni, asa cum au făcut-o domnii Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu si ceilalti sefi de partide în spectacolul sinistru de la Iasi, din 24 ianuarie curent. In aceste conditii, ce se poate spune despre politicianul anilor 1990-2008 ? Pentru că o apreciere asupra elementului fundamental al unei societăti democratice, POLITICUL, explică împlinirile sau esecurile unei tări. Pentru că de aici decurg toate consecintele bune sau rele ale unei guvernări. Niciodată în istoria sa, România nu a avut o perioadă atât de lungă in care partidele care s-au perindat la cârma tării au schimbat continuu programele economice, sociale si culturale. Fiecare guvern a venit cu alt program. România a început cu trei pasi spre stânga, apoi trei spre dreapta, din nou trei pasi spre stânga si iar trei spre dreapta… La fiecare patru ani, ce a gândit si a făcut guvernul de dinainte a fost considerat gresit si abandonat. După 18 ani, românii nu stiu încotro va coti drumul tării, în directia dorită de îmbogătitii « tranzitiei » sau în cea asteptată de « infima » clasă mijlocie. Politicienii pe care-i avem sunt « personaje » dintr-o istorie ce precede generatia lui Alexandru Ioan Cuza. Sunt căzuti din alte sfere. Omenirea este preocupată de mondializare iar ei au comportamentul sefilor de triburi din unele state africane. Lupta, care pe care, pentru « ciolanul guvernării », se duce în Ciad cu arma, iar în România cu minciuna, cu promisiuni neonorate. O luptă care a transformat ultimele două decenii într-un cataclism politic prelungit, fără precedent în istoria României, încoronândul pe presedintele Traian Băsescu ca model românesc absolut al discordiei politice. Semnalele îngrijorătoare pe care le dă criza economică care amenintă lumea motivează cercuri tot mai largi ale opiniei publice să facă un bilant al modului cum au răspuns institutiile postdecembriste cerintelor de dezvoltare economică a tării si de asigurare a unui regim democratic real, functinonal si performant.
Numai că, pentru a întelege dimensiunile «
contraperformantelor » guvernelor care au administrat România între
1990-2007, este nevoie să ne raportăm atât la performantele statelor din
jur dar si să precizăm că domnii Ion Iliescu, Petre Roman, Teodor
Stolojan, Nicolae Văcăroiu si urmasii lor au respins Proiectul de
Stabilizare Generală propus de academicianul Anghel Rugină, care îsi
propunea ca : “După ce se atinge punctul optim, aproximativ un an sau
cel mult doi ani, economia românească nu mai are probleme, este
independentă desi în mod liber dar organic este legată prin tranzactii
libere dar echitabile cu economia internatională de pe tot globul.
Atunci economia românească nu va mai fi la periferie ci la CENTRU, un
Centru Nou cu mult mai solid decât CENTRUL de care vorbesti referitor la
Occident. Mai mult decât atâta, economia românească devine imună la
orice fluctuatii abrupte venite din afară. » Dar academicianul Anghel Rugină a fost marginalizat iar proiectul lui a fost clasat. Rezultatele se văd si le resimt mai mult de jumătate dintre români. România a avut un regim democratic nefunctional, ale cărui efecte nefaste i-au cauzat pierderi mai mari decât cele produse de cele două războaie mondiale la un loc. Democratia formală din România s-a transformat în anarhie. Conflictele dintre institutiile statului desfiintează autoritatea si anihilează legea. Segmentele societătii functionează la întâmplare. Când Presedintele, Parlamentul si Guvernul sunt în « război politic » permanent, existenta Statului este în pericol. Ce se poate spune despre perioada anilor 1990-2007 ? Din punct de vedere economic, înregistrăm o curbă descrescătoare bruscă, prelungită, haotică, în toate sectoarele de productie. România nu a avut si nu are un proiect de dezvoltare economică propriu. Industria si agricultura au intrat în colaps, au fost sufocate de concurenta externă, au fost decimate si prăduite de cercurile de interese străine si de profitorii interni nesătiosi. Patrimoniul industrial a fost supus unui rapt monstruos, nelegal, tembel, dirijat de cercurile monopoliste internationale si acceptat de infantila si corupta clasă politică prin presedinti, parlamente, guverne si justitie. A fost adoptată o legislatie comandată si cu adresă, s-a asigurat complicitatea justitiei. Dezastrul economic în care a ajuns România se datorează tuturor institutiilor statului : Presedinte, Parlament, Guvern, Justitie. Ironia sortii, institutii alese democratic de electoratul românesc, manipulat de o masmedia dirijată de patronii marilor companii si de asa-zisa « societate civilă » condusă de « bursierii » lui Sörös. Deliberat si planificat a fost jefuit tot ce se putea sustrage din « avutia natională ». Legislatia directionată si deliberat laxă, « toleranta » si « complicitatea » la jaf a justitiei, procuraturii, politiei, a senatorilor, deputatilor, ministrilor au favorizat furtul, ca mijloc de îmbogătire, pentru un îngrijorător de mare număr de oameni. De la furtul de gazolină cu canistra al cetăteanului sărăcit de inflatia galopantă, cu complicitatea politistilor, la tunurile bancare ale generalilor, coloneilor, demnitarilor si parlamentarilor, la falimentarea întreprinderilor, la înstrăinarea bogătiilor vitale ale tării, totul a fost planificat si urmărit scrupulos de cei care au guvernat si distrus economia.
Unii aruncă vina pe cercurile străine, interesate să
elimine România din concurenta pe care ar fi fost capabilă s-o facă,
dacă ar fi urmat un proiect economic calat pe resursele si
oportunitătile pe care le-a avut în momentul schimbării regimului
comunist. Ei au adus România la « plugul de lemn ». Ei si-au însusit roadele muncii mai multor generatii obligate să trudească pentru a crea industria si agricultura anilor ‘970, capabilă să producă si să exporte produse în cantităti impresionante. Ei sunt profitorii si îmbogătiti prin speculă, santaj, furt, falsuri si incredibile încălcări ale legilor. Ei sunt cei care tronează pe ecranele tuturor posturilor de televiziune pe care le detin, mintindu-ne, intoxicându-ne cu promisiuni, aruncând vina pe cei care au guvernat înainte, luptându-se asemeni haitelor de sacali nesătui pentru a apuca ciolanul guvernării. Au trecut 20 de ani de când ne guvernează. Ce ne-au promis si ce ne-au dat ? Ca si în 1990, pensiile si salariile imensei majorităti a populatiei sunt de 20 de ori mai mici decât minimum de existentă al fuctionarului din Vest.
In schimb, capitalistul sălbatic, devenit stăpân
absolut în România, dornic să se îmbogătească nu în decenii si secole,
ca cel din Occident, ci în ani, luni sau zile, a făcut ca preturile la
produse si servicii să le ajungă si chiar să le depăsească pe cele din
Vest. Ne-am revoltat împotriva cozilor pe care eram obligati să le facem noapte de noapte, pe ger si ploi, pentru un litru de lapte, pentru o pâine sau pentru un kg de picioare si aripi de pui. Am ajuns să stăm la cozi pentru medicamente, pentru bilete de tratament, pentru a ne plăti impozitele care ne sufocă, să închidem caloriferele pentru a nu ni se vinde locuintele fiindcă nu reusim să plătim întretinerea si costul căldurii. De concedii de odihnă la munte sau la mare, cei mai multi români nu-si mai aduc aminte. Ele au rămas doar amintiri din vremea regimului comunist, pe care cei mai în vârstă le povestesc nepotilor. Sfidarea, ofensa si lipsa de bun simt ne inundă de pe toate ecranele televizoarelor, pe care îsi prezintă burtile si fălcile, hotii bogati întorsi din Caraibe, din Dakar, din Malta, Grecia, Spania, Egipt. Cine-i de vină că s-a ajuns până aici ?CLASA POLITICA. Clasa politică care ne conduce, începând din 1990, este cel mai grav cataclism care i s-a putut întâmpla României. Din 1859 până astăzi, România nu a fost lovită niciodată de un fenomen mai nociv, mai periculos, mai neîndurător, mai agresiv si mai dăunător decât guvernările postdecembriste. Românii au trecut prin războaie nimicitoare, au suportat cataclisme naturale, secete, România a fost în momentul instaurării bolsevismului în Rusia si Ungaria, în 1918, la un pas de a fi stearsă de pe hartă, dar s-a salvat, pe ea si Europa, prin armata si clasa politică de atunci. Niciodată, România n-a avut guvernări mai ostile, mai neperformante, mai incapabile, mai inconsecvente si mai corupte decât cele din ultimii 20 de ani. Guvernările de după 1990 au efecte economice, sociale, morale, existentiale, mai periculoase, de durată si de o amploare care le depăseste pe cele care au fost înregistrate în primul război mondial, când si-au pierdut viata 336.000 de soldati si tot atâtia civili, când jumătate de tară a fost ocupată si devalizată sistematic de trupele inamice. Atunci au murit 800.000 de români. In ultimii 20 de ani, au plecat din tară 2 milioane de români. Atunci, după 6 ani de la război, cu guvernări responsbile si eforturi nationale sustinte si directionate, economia românească a recuperat pierderile suferite iar nivelul de trai al românilor a început să crească. Astăzi, tot mai multe voci pun la îndoială forta, capacitatea si dorinta de redresare si revigorare a neamului, însăsi fiinta poporului român fiind amenintată. Cât va trebui să mai astepte marea majoritate a românilor pentru a simti că nivelul lor de trai începe să se apropie de cel al occidentalilor ? Procentul de 1-3 % dintre români a căror avutie întrece până si visele magnatilor din Occident nu are nimic de a face cu românul cinstit, onest, muncitor, credincios, cumpătat, omenos, respectuos, mândru, întelegător, săritor, îndatoritor, iubitor de neam si tară, solidar cu semenii săi, ajuns muritor de foame în tara lui sau slugă pe santierele si culturile de căpsuni de lângă Pacific si Mediterana. Nu împărtiti tara în 3% prea bogati si aproape 30% prea săraci, pentru că îi obligati pe copiii si nepotii nevoiasilor pe care-i creati să-si amintească de comunism si de « lupta de clasă ». Ii împingeti, cu inconsitentă si din avaritie fără limite, să repete tragica experientă de care ne-am despărtit în urmă cu 18 ani. Românul este făcut să trăiască din munca lui, nu din mila statului sau a bogatului. Oricărui cetătean trebuie să i se asigure minimum pentru existentă. Spre ce limanuri miscătoare îndeptati România ? Presedintii României, parlamentarii, guvernantii si cei 3-5% miliardari si milionari în euro sunt cei care au respins, au alungat si au aruncat în uitare una dintre mintile românesti cele mai luminate ale epocii si proiectul economic propus de această personalitate de amplitudine internatională, domnul academician Anghel Rugină.
Ei au fost cei care, pe fată sau din umbră, au
sabotat aplicarea proiectului economic pe care România ar fi trebuit
să-l urmeze în anii 1990 pentru a atinge visul marii majorităti a
cetătenilor săi de a deveni cetăteni liberi, demni si egali cu toti
cetătenii Uniunii Europene. Atunci ar fi trebuit organizat un Referendum, pentru că se hotăra destinul unui popor, nu functia unui om, fie el si Presedinte al României. De ce dumneavoatră, actuali si fosti parlamentari, actuali si fosti ministri, nu ati acceptat acest proiect care oferea României sansa istorică de a deveni într-un răstimp extrem de scurt un model de dezvoltare economică ? Academicianul Anghel Rugină v-a cerut un răgaz de doar doi ani pentru a se înregistra primele efecte economice ale proiectului propus. Dumneavoastră ati avut la dispozitie două decenii, iar consecintele politicii pe care ati dus-o sunt mai grave si mai îngrijorătoare decât în 1990. Dumneavoastră, domnule Traian Băsescu si Călin Popescu Tăriceanu, ati pierdut ultimii trei ani în conflictele politice, meschine, nesfârsite si cu efecte negative majore în plan intern si inernational. Săditi, cu inconstientă, Ura si Conflictul, în mintea si inima românilor. In fapt, Dumneavoastră îi negati pe părinti si bunici, pe cei care s-au jerfit pentru libertate si democratie, pe cei 336.000 de soldati care au căzut pentru unitatea românilor în urmă cu 90 de ani. Pentru cine guvernati, pentru românii care v-au ales sau doar pentru interesele dumneavoastră si ale grupurilor pe care le reprezentati ? Amintiti-vă discutiile pe care le-ati purtat cu domnul academician Anghel Rugină si să răspundeti la întreabarea: DE CE DISTRUGETI VIITORUL ROMANIEI ? Sunteti cel mai cumplit rău ce se putea abate asupra poporului român. Ati distrus până si speranta în mai bine. Ati secătuit, ati vândut si ati izolat tara. I-ati stirbit demnitatea.Ati răstignit-o în plutonul statelor si popoarelor cele mai sărace si mai înapoiate. Recititi invitatia la dialog pe care domnul academician Anghel Rugină a adresat-o acum 10 ani tării, după ce presedintii Iliescu, Constantinescu, premierii Roman, Stolojan, Văcăroiu au respins Planul economic propus, si explicati românilor de ce n-ati crezut în proiectul de redresare si relansare economică, socială si culturală de care Tara era capabilă. Obligatia, pe care Constitutia o stipulează, era să aveti încredere în cei care v-au ales si nu să jerfiti imensa majoritatea a românilor pe altarul capitalismului primitiv si al orgoliilor nemăsurate în lupta politică pentru putere, pe care le-ati întronat în România din 1990 si până astăzi.
14 Februarie 2008 Dr. Luchian Deaconu
....................................................
Prof. ANGHEL N. RUGINA Boston, 6 mai 1997 UN DIALOG DESCHIS CU UN COLEG ROMAN DIN DIASPORA
Am primit cu multumiri cartea ROMANIA 1996 si ultima editie din buletinul personal : ROMANIA INTEGRARE EUROATALANTICA, RELANSARE ECONOMICA. Tema principală, mai veche, se referă la legăturile între CENTRU (tările industriale din Apus inclusiv Biserica Catolică) si PERIFERIE (tările încă nedezvoltate complet ca să poată fi considerate drept un membru la centru, printre care se numără si România). Tema mai nouă se referă la integrarea euroatlantică si la aderarea la Uniunea Europeană. Din punct de vedere empiric, istoric, modelul utilizat : CENTRU - PERIFERIE este corect în sensul că se potriveste la modelele socio-economice din timpul nostru în Europa ca si în alte părti din lume. Din punct de vedere analitic, teoretic, modelul în cauză poate fi obiect de dispută, cum vom vedea îndată. Mai exact îi lipseste partenerul model care să arate directia de urmat, adică ce si cum trebuie făcut pentru ca popoarele de la periferie să scape de sub tutela sau vasalitatea fată de tările mai industriale din Apus. Integrarea Euroatlantică este natura politică. Relansarea economică prin aderarea la Uniunea Europeană este mai mult de natură socio-economică. După câte îmi aduc eu aminte din materialul trimis în ultimii ani nu ai definit stiintificeste conceptul de Centru si Periferie. Totus din text se poate usor deduce întelesul. CENTRU înseamnă locus unde se află puterea sau superioritatea economică, financiară, religioasă (cazul Papei de la Roma) sau populationistă (cazul Imperiului Sovietic sau al Chinei), iar PERIFERIE înseamnă slăbiciune sau inferioritate economică, financiară etc. In Buletinul ultim vorbesti de “Normalitatea Vestică” ca si cum tările din Occident nu ar avea probleme serioase de structură social-economică. U.S.A spre exemplu în 1950 era cel mai mare creditor al lumii pentru ca la 1990 să fie cel mai mare debitor al lumii. Asta nu se poate numi « normalitate » ! Germania unificată - după cum spui - a cheltuit peste 600 de miliarde $ SUA dar rezultatele nici pe departe nu au atins telurile urmărite. Somajul este încă 12 %. Se poate numi asta « normalitate ». Franta si Italia au un somaj tot în jurul lui 12 %. Anglia în curs de o săptămână pierde la speculatii la bursă ca să oprească lira sterlină mai mult de 2 miliarde $ SUA (numai un singur speculator a câstigat 1 miliard si jumătate $ SUA iar Guvernul Britanic nu ia nici o măsură împotriva speculatiilor pure !) Mai pe urmă se împrumută alte 10 miliarde $ SUA pentru acelas scop dar fără nici un rezultat pozitiv ca în final să părăsească jocul si să lase lira sterlină la bunăvointa speculatorilor. Se poate această situatie numi « Normalitate Vestică » care să fie importată sau exportată în România ? Bazat pe această prezumtie dubioasă de « normalitate vestică » apoi tragi concluzia că în mod practic nu mai există nici o altă alternativă pentru România decât o « coordonare reală a activitătii economice » cu Occidentul, în primul rând Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte o integrare si relansare cu Vestul fără nici o conditie, după adagiul vechi : « Toate drumurile duc la Roma » sau unul mai nou care duce la Bruxel sau acolo unde va fi Banca Centrală a Uniunii Europene. In continuare scri : « Astăzi observăm că numai acele tări în care Papa de la Roma este binevenit se califică pentru integrare si relansare ». Mi se pare că dai prea multă importantă fenomenului religios. Chiar dacă toti românii s-ar preface în sfinti (catolici sau ortodocsi), sub regimul de dezechilibru major de astăzi, printr-o aliniere formală la Uniunea Europeană nu ar fi posibilă o relansare automată a economiei românesti de tipul unui echilibru general stabil. Cazul cel mai elocvent este al Greciei, care a fost primită formal în Comunitatea Europeană încă din 1989 dar până acum nu se vede nici o îmbunătătire substantială. Poate fi altfel pentru România dacă se urmează aceias cale de aliniere formală fără nici o conditie ? Eu nu disput că situatiunea economică din Polonia, Cehia si Ungaria este mai bună decât cea din România, dar asta nu se datoreste faptului că tările în cauză ar avea legături strânse cu Biserica Catolică (Cehia chiar mai de loc). Eu numai contestez stiintificeste, nu numai analitic dar si practic (stiinta aplicată) că drumul capitalistic occidental pe care îl urmează cele trei tări numite, la care s-a angajat si regimul nou Constantinescu din România care a promis « schimbare » (lumea a crezut spre bine !), desi în principiu si regimul Iliescu dorea acelas lucru (o imitare cu orice pret si fără conditii a Apusului) nu va duce la o relansare cu efecte pozitive imediate, adică o prosperitate de durată pentru toate clasele sociale care să pună capăt la efectul de tutelă sau vasalitate (în fond o subjugare economică si financiară deghizată la umbra unei democratii formale de care nu te mai poti apăra de îndată ce ai intrat sub umbrela ei) venind din Occident prin credite si împrumuturi, inclusiv investitii din afară sub conditii oneroase, inevitabile într-o tară debitoare.
Aci se află « Nodul Gordian » al problemei
fundamentale în epoca de tranzitie din România si celelalte tări din
Răsăritul Europei. Asa se explică cum într-un fel am rămas singur desi cu poporul nevinovat care suferă si nu stie de ce ! Totusi, dreptatea si Adevărul stiintific e de partea lor. Eu nu sunt - Domane fereste ! - ca România să se izoleze fată de Occident, de Orient sau de orice altă directie geografică, nici măcar pentru o săptămână, nici măcar pentru o singură zi « D » când planul cu miracolul economic intră în actiune, dacă se va găsi un grup care să înteleagă mersul istoriei contemporane si să-l pună în aplicare. Inainte de toate am propus pregătirea social-economică « Prin noi însi-ne » (fără credite sau împrumuturi din străinătate), adică un Plan National de Stabilizare Generală conceput pe conditii de echilibru general stabil care să arate cum si pe care cale resursele umane si naturale ale tării sunt utilizate până la punctul optim unde nu există somaj involuntar, inflatie sau deflatie, dezordine în fluctuatiile cursului de schimb si inechităti sociale pe o scară întinsă. După ce se atinge punctul optim, aproximativ un an sau cel mult doi ani, economia românească nu mai are probleme, este independentă desi în mod liber dar organic este legată prin tranzactii libere dar echitabile cu economia internatională de pe tot globul. Atunci economia românească nu va mai fi la periferie ci la CENTRU, un Centru Nou cu mult mai solid decât CENTRUL de care vorbesti referitor la Occident. Mai mult decât atâta, economia românească devine imună la orice fluctuatii abrupte venite din afară. Evident că vor fi fluctuatii temporare din afară sau dinlăuntru dar sistemul de echilibru general stabil le reduce la oscilatii simple si finite cu ajustare automată din si prin sistem. Toate aceste lucruri le-am descris în detaliu mai ales în a treia carte publicată în România : « Teoria si Practica Economică în Epoca de Tranzitie si După » (1994, Editura Fundatia România de Mâine si Universitatea Spiru Haret din Bucuresti). Cartea o ai fiindcă ti-am trimis-o la timpul său. S-a tipărit numai în 2000 ex., care nici nu au ajuns prea departe de Bucuresti. Asa a decis Oficiul National de Difuzare a Cărtii ! Te las să speculezi care a fost motivul. Dar asta este altă problemă. Momentan am făcut o propunere si anume să încercăm dacă nu e posibil să producem ceva util la « CAUZA ROMANEASCA » de azi, de mâine si de totdeauna. Eu te consider un prieten în lumea ideilor în căutarea de concepte noi, de interpretări noi în materie de economie si finante mai bune decât cele cunoscute. Din acest punct de vedere ne aflăm în aceeasi corabie sau în una asemănătoare, care vâsleste în ape necunoscute. E vorba de un dialog deschis între doi parteneri care au păreri deosebite sau mai exact care vor să aducă mai multă lumină în puncte de vedere deosebite. Nu e nevoie să gândesti că esti angajat personal în cele discutate si că în căutarea adevărului stiintific joci rolul de « avocat al diavolului » (the’devil’s advocate, cum se spune în englezeste). In acest scop te-as ruga să-ti iei timp si să cercetezi cu cea mai mare minutiozitate si spirit critic din scoala lui Maiorescu primele 134 pagini din Teoria si Practica Economică în Epoca de Tranzitie si După. Intr-un dialog liber, deschis si format pro si con să vedem (1) de ce planul Rugi nu se poate aplica în România si (2) există sau se poate concepe un alt plan de stabilizare generală mai bun care să scoată poporul român din groapa în care se află acum în ceasul al 12-lea ?
In ceea ce propun eu îmi dau seama că nu este ceva
usor de realizat si nici nu se poate face la grabă. Dar scopul final la
CAUZA ROMANEASCA este asa de important si valoros încât merită toată
atentia si eventual sacrificii de timp necesare pentru finalizare. In veacul al 20-lea probleme mari nu au fost rezolvate cum se cuvine ci doar au fost amânate prin tot felul de compromisuri si scheme artificiale. Iar problemele nerezolvate si cumulative sunt forta cea mai puternică care aduce schimbări în istorie, unele pe cale pasnică iar altele prin revolutie si vărsare de sânge. Gândirea economică a veacului al 20-lea a fost dominată în Apus de doctrina lui Keynes iar în Răsărit de doctrina lui Marx. Doctrina lui Marx în Răsărit a căzut din cauza Principiului Imposibilitătilor în Practica Economică. (vezi : Teoria si Practica p. 28 f.f.) Doctrina lui Keynes va cădea si ea în secolul ce urmează tot din cauza aceluias Principiu al Imposibilitătilor în Practica, desi se va derula altfel decât la Răsărit. La începutul Noului Mileniu va avea loc « Marea Transformare » ( The Great Transformation). Este foarte greu de prezis până la urmă pentru că lupta dintre diferite forte nu se dă în câmp deschis. Pe de o parte e spiritul mercantil, conservativ de status quo pentru regimul capitalist reprezentat prin conducerea marilor întreprinderi comerciale si financiare la nivel national si international, care are încredere în doctrina economică rămasă de la Keynes, desi bariera principală se află în Principiul Imposibilitătilor în Practică.
Pe de altă parte se află spiritul reformist
reprezentat prin intelectuali si profesionisti, mai mult sau mai putin
de stânga, unii ajunsi deja în posturi de răspundere în mai toate
organizatiile internationale. Acestia agită teza că problemele sunt acum
la nivel global dar nu oferă nimica nou în afară de Keynes si Marx din
umbră. Si aci tot Principiul Imposibilitătilor este piatra cea mare care
stă în fata casei. Ce altă coroană mai strălucitoare s-ar fi putut pune pe fruntea neamului românesc decât realizarea unui « Miracol Economic » cum n-a mai fost în nici o altă tară din lume fiindcă cel german si japonez s-a vestejit deja ? Dar nici Presedintele Iliescu si nici Presedintele Constantinescu n-au înteles destinul neamului românesc si cursul istoriei contemporane. Si aceasta a fost cea mai mare amărăciune a vietii mele ca român si ca om de stiintă. Astept să-ti citesc reactia ( pro si con ) si cu cele mai alese sentimente rămân acelas prieten în lumea ideilor.
------------------------------------------- -- Formular: Parerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?: Interesul pentru stiinta si sufletul românesc al lui Anghel Rugina 2. Tema / articolul / autorul:: Dialog deschis despre politicianul de azi 3. Numele si prenumele Dvs.: Alexandru Demeter 4. Adresa Dvs. E-mail: almadeus2002@yahoo.co.uk 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0740897729 7. Textul mesajului Dvs.: Am citit ceva despre pozitia D-lui Anghel Rugina în materie de economie si paolitica economica si am ramas impresionat de caracterul realist si impreuna ideal al viziunii sale despre viitorul României. Doresc sa intru în legatura cu opera sa fiind profund interesat de mesajul sau si deoarece personal lucrez la câteva tematici legate de cele pe care domnia sa le abordeaza. Astept deci o posibila întâlnire cu ideile sale sau chiar o adresa de email a sa.
Multumesc mult celui care ma poate ajuta sa obtin acest contact cu domnul Anghel Rugina. Alexandru Demeter |
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
