Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

DILEME

Ion Măldărescu, Agero

Grafica: Ion Măldărescu

Istoria, această Cenuşăreasă nebună a fost fabricată, trucată sau cenzurată, după bunul plac al potentaţilor vremii, a fost considerată drept sfidare a principiilor morale şi comparată cu zeii Moloch sau Baal, totdeauna însetaţi se sânge omenesc. S-a plimbat continuu prin universul uman, a cărui circumferinţă este nicăieri, iar centrul oriunde, s-a aşezat la mesele sau tarabele internaţionale şi a tulburat raţiunile de stat. Ca niciodată sau ca întotdeauna, descrierea făcută anterior este absolut valabilă şi pentru acest lamentabil început de secol sau de mileniu. Generaţiile post-Nürnberg nu ar trebui să uite cele întâmplate la Dachau sau Auschwitz, dar nici pe cele de la Katyn, Dresda, Hiroşima şi Nagasaky, de la Pearl Harbour sau Berlin, din Coreea sau din Vietnam, din Libia, Algeria şi Afganistan sau în războaiele din Irak. Desigur, nu pot fi neglijate nici „pierderile colaterale” din Bosnia, Croaţia sau în războiul absurd din Iugoslavia. Mult prea „receptive” la solicitările SUA, pe timpul ultimului conflict din Irak, autorităţile româneşti au aplicat măsuri speciale împotriva etnicilor irakieni aflaţi pe teritoriul ţării, chiar şi pentru cei care deţineau cetăţenie română. În mod justificat sau nu, ei au fost despărţiţi de familii şi reţinuţi în scopul expulzării în Irak, chiar dacă acolo îi aşteapta detenţia sau chiar ceva mai rău. Nu sunt în măsură să apreciez dacă aceşti oameni, în afara „vinei” de a avea originea irakiană mai aveau vreo alta, oricum, situaţia lor a fost departe de a fi de invidiat, o situaţie nedreaptă şi umilitoare.

Nu sunt convins că măsurile luate de statul român au fost în deplină concordanţă cu Charta drepturilor omului, dar, ca orice pământean care a pus mâna cândva pe o carte de istorie (măsluită sau nu), nu pot ignora izbitoarea similitudine dintre situaţia de atunci din România, cu cea a cetăţenilor americani de origine japoneză după declanşarea conflictului militar din Pacific, la Pearl Harbour, în timpul celui de-al doilea război mondial. Atunci s-au comis nedreptăţi şi abuzuri asupra japonezilor americani, care nu au putut fi justificate niciodată. Era, totuşi, război!  Oare, România se află astăzi în stare de război cu vreun stat al lumii şi noi, muritorii de rând, nu am aflat? Oare, România, părăsită în 1958 de Armata Roşie, a fost ocupată, între timp - de bunăvoie şi nesilită de nimeni - , de trupe americane? Speriaţi poate de culoarea pestriţă a costumelor de camuflaj şi de hărmălaia avioanelor, singurii care şi-au exprimat protestul, scuturând cu sârg nădragii „ocupanţilor”, se pare că au fost doar câţiva câini comunitari ce-şi apărau teritoriul. Conducătorul statului din vremea celui de-al doilea război mondial, „judecat” de un tribunal-marionetă, aservit regimului prosovietic, a fost acuzat că a permis staţionarea Wermachtului pe teritoriul românesc, în situaţie de război şi în condiţiile în care ţara era ciuntită, iar „aliaţii tradiţionali” se aflau în pericol şi preocupaţi de propria soartă. Cum poate fi apreciat acum sau peste ani gestul autorităţilor româneşti, în contextul împrejurărilor actuale, ştiind că Franţa, Germania, Olanda… ne arată cu degetul şi pentru prizonierii irakieni de la Guantanamo, duşi „în secret” de americani, pentru investigaţii în diverse locuri ale lumii, printre care şi în România?

Să lăsăm la o parte justeţea acţiunilor militare ale S.U.A.  împotriva Irakului (deşi S.U.A au declarat că vor lupta împotriva lui Saddam Hussein, nu împotriva poporului irakian, sărăcit şi înfometat), propunându-vă să meditaţi asupra  unui scenariu ipotetic şi desigur, imposibil: să admitem că un stat oarecare, fie el şi S.U.A., ar ataca Israelul, motivând că ar deţine arme de distrugere  în masă, iar România, la solicitarea S.U.A., ar aduna toţi străinii de pe teritoriul ţării - cei mai mulţi dintre ei având cetăţenie română - şi i-ar expulza. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi calificaţi românii - probabil că s-ar isca un scandal la scară planetară, denunţându-se, crearea unui nou  holocaust.

Ion Măldărescu

Agero-Stuttgart

www.agero-stuttgart.de

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com