DIMENSIUNILE PARALELE ALE LIMBAJULUI

Ion Măldărescu, Agero

Referindu-se la textul unei poezii pornografice, criticată pe bună dreptate de un editorial al revistei Agero, un publicist a trimis un mesaj prin care încearcă să dea lecţii de „ştiaţi că?”, sugerând că orice găselniţă occidentală, morală sau imorală, trebuie acceptată şi  preluată  ca atare. Mesajul cu referire la poezia încriminată sună astfel: „Textul e reuşit, în felul lui, şi nu poate fi raportat la canoanele „poeziei celeste". E un text hip-hop, care se adreseaza „străzii", mai bine zis „subteranului" (underground), redând modul viaţă şi exprimare al acestuia. Hip-hop e o mişcare „culturală” (sublinierea mea) care a luat naştere în ghetto-urile afro-americane ale New-York-ului în anii 70. Ulterior, a devenit o „subcultură globală“ a tineretului urban. I se mai spune şi „cultura străzii“. Are patru elemente iniţiale: Rap, DJing, B-Boying (Breakdance) şi desenele Grafitti.”

Dacă semnatarul mesajului are sau nu căderea de a emite „judecăţi de valoare” asupra limbajului literar sau de a ne induce subtil acceptarea acestui gen trivial de poezie, îşi va putea răspunde privind oglinda. Pentru că exprimările excremenţiale de genul textului comentat, nu pot fi încadrate drept „mişcări culturale”, cu atât mai mult în cultura poporului român. Potrivit poziţiei exprimate de semnatarul mesajului cultura microbiană care colcăie în textul urât mirositor al poeziei pornografice redată în editorial, ar putea, după cum sugerează domnia sa, să fie asimilată şi practicată drept  dialog elevat în aulele marilor academii ale lumii (Doamne fereşte!). Până atunci, îi propun să o lăsăm la nivelul underground, suburban, unde îşi are locul potrivit, să îi alăturăm compania autohtonă a aşa-ziselor manele vorbitoare ale aceluiaşi limbaj „select”, să o închidem în dulapul mahalalei, să aruncăm cheia şi să o dăm uitării cât mai repede cu puţinţă. Nu are ce căuta în CULTURĂ, locul ei se află la mahala, la cârciumă sau în camerele de bordel. Cu ceva timp în urmă scriam un articol prin care procedam asemenea doamnei Maria Diana Popescu, numai că ceea ce criticam atunci se referea la creaţii similare premiate, „aureolate” de o celebritate prefabricată a autointitulatei elite intelectuale româneşti contemporane şi de însuşi actualul preşedinte al USR. „Capodoperele” a doi autori diferiţi dar acceptaţi, pe care le acuzam atunci de decadenţă şi de exprimare underground sunau astfel:

„Ce ţâţe mortale ai tu, fă patrie,

Trase în milioane de exemplare

Ce bani buni ai făcut tu la Stambul, fă, patrie,

Cu turcaleţi, arabi şi curzi

În boscheţi sau direct în picioare.

O noapte cu tine, patrie

E o noapte cu birjibardo şi claudiaşifăr la un loc

Băga-mi-aş capu, gagico, sub zonele tale geo-termale

Căca-m-aş în poenile tale, patrie...

Pişa-m-aş pe toate cuvintele mari

Pe care lumea le păstrează doar pentru tine.”

                                 *

„Tu nici nu ştii în ce raporturi, o să fim, România,
O să-ţi spun să borăşti şi o să borăşti!
Sunt atent cu tine, România,
Îţi introduc penisul meu lung si negru
În gură, România.
La sfârşit o să câştigi, România.
Ai invăţat să faci bani?
Mai poţi să răspunzi, România?”

Limbajul între ratatele „opere literare” prezentate mai sus şi poezia criticată în editorial nu diferă prea mult, este la fel de sugestiv şi musteşte de izul mlăştinos. Trecând într-o paralelă de idei şi punând una lângă cealaltă, cele două „mişcări culturale” (sic!), Hip-hop cu icnelile ei constipate şi mişcarea dadaistă a lui Tristan Tzara (Samuel Rosenstock), decadentă şi absurdă, la rândul ei, o socotesc pe cea din urmă mai puţin dăunătoare decât „cultura” contemporană de import, la care mă refer. Iată ce scria despre  astfel de  creaţii mizere distinsul cărturar Şerban C. Andronescu, în volumul său ANCHETE ŞI ESEURI - Ed. BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR, 2001, pag. 556, 564-565: „... în România se desfăşoară, pe lângă acţiunea de degradare economică, o campanie de denigrare a valorilor naţionale. Campania afectează negativ nu numai pe compatrioţii de bun simţ, oamenii de ştiinţă sau cultură conştienţi, ea dăuneză imaginii însăşi a României... Pentru înnobilări conjuncturale, reacţia pseudoculturii produce snobi pe bandă rulantă, care masacrează cultura, practicînd injurii şi mitocănii...”

Nu am intenţia să fac o comparaţie între publicistul semnatar al mesajului şi distinsul savant, nici nu aş putea, mă rezum în a-i acorda dreptate deplină celui din urmă. Păstrând raportul, cele trei texte converg spre acelaşi punct nevralgic: promovarea contraculturii, a limbajului abject şi a comportamentului declasat. Mai în glumă, mai în serios, nu-l văd pe publicistul în cauză dansând  breakdance pe străzile Germaniei şi nici nu mi-l pot imagina în postura de mâzgălitor al „artei” Grafitti, asemenea mult discutatelor „opere de artă”, creaţii „pornoartistice”, expuse de Institutul Cultural Român, la New York şi la Berlin. Respect opinia liberă, însă nivelul modest de bună cuviinţă, de respect pentru literatura şi arta de valoare nu îmi permite să accept o astfel de poziţie dăunătoare şi degradantă. Se pare că eu şi semnatarul mesajului ne situăm pe poziţii diametral opuse şi privim „subiectul” din unghiuri total diferite. Zâmbesc la ipoteza că şi mesajele pot fi surse de reflecţii sănătoase pentru un articol, dar mă îndoiesc că publicistul care a semnat mesajul, ar putea avea în casa domniei sale o respiraţie atât de liberă, încât să agreeze „cultura underground”,  în prezenţa invitaţilor, la o agapă prietenească.

Fără intenţia de face aprecieri asupra calităţilor literare ale semnatarului mesajului, mă întreb şi vă întreb: cu obligaţia morală a intelectualului publicist cum rămâne? Pentru că domnia se pare a fi teleportat într-o dimensiune mult prea depărtată de cea celestă.

Ion Măldărescu, Agero

http://www.agero-stuttgart.de/

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com