Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

DISCURS REMARCABIL,

REACŢII IDIOATE

Liviu ANTONESEI

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Deşi rostit cu oarece întîrziere, trebuie să recunosc că discursul privind situaţia din Moldova al preşedintelui a fost exact ceea ce şi cum trebuia să fie. Nu scriu asta „la cald”, imediat după ce l-am urmărit în direct, ci la două zile distanţă în urma cîtorva lecturi ale versiunii scrise, deci fără a fi influenţat de încărcătura retorică presupusă de ton, atitudine, gestualitate etc.

Deci, un discurs excelent, rostit într-un moment delicat şi într-un context dificil, pentru care preşedintele merită toată lauda. Pînă la urmă, asta şi aştept de la un preşedinte responsabil, nu veşnicul amestec în bălăcăreala internă, lecţii date presei şi mogulilor ori slăbiciuni părinteşti faţă de mezina familiei.

Este interesant cum preşedintele are prestaţii cu mai bune cînd are de înfruntat dificultăţi mai mari. Pentru că, dincolo de complicaţiile situaţiei în sine, preşedintele a avut de înfruntat şi dificultăţile enorme legate de marea varietate a publicurilor ţintă – cel românesc, autorităţile abuzive de la Chişinău, tinerii de acolo, autorităţile euro-atlantice şi opinia publică europeană. Şi încă am uitat să amintesc Rusia, pentru că, fără a aminti numele acesteia, e clar că preşedintele a dorit ca mesajul să fie corect perceput şi acolo. Această „împăcare a ţintelor” era un dans pe sîrmă şi e remarcabil că preşedintelui i-a ieşit.

Din păcate, pe cît de reuşit a fost discursul, pe atît de dezamăgitoare au fost reacţiile interne, mai întîi, ale politrucilor noştri naţionali, al doilea, ale numeroşilor „analişti şi canalişti”, dispuşi să se pronunţe ori că e cazul, ori că nu e şi indiferent cît se pricep la o chestiune sau alta.

Nu e de mirare că, deşi era vorba de o gravă chestiune internaţională, dl. Năstase tot la procesele dumisale a ajuns, dar e enorm să spună că UE n-are mecanisme să producă o anchetă cînd UE tocmai asta anunţa! Iar dl Severin, exploratorul originilor turco-tătare ale dlui Băsescu, dădea vina pentru calitatea discursului pe consilieri, de parcă un discurs nu este al celui ce şi-l asumă! Dl Geoană? Păi, vorba dlui Iliescu! Analiştii? Făcea toţi banii să-i urmăreşti cum încercau să minimalizeze gestul prezidenţial, dar cu grijă să nu pară prea idioţi în ochii publicului! În România, nu mori de plictiseală!

Iaşi, 17 aprilie 2009

---------------------------------------------------

Liviu ANTONESEI

UN MILION DE EUROPENI

Dacă-i lăsăm de-o parte pe lăudătorii din oficiu şi pe înjurătorii calificaţi ai preşedintelui, discursul acestuia privind situaţia din Moldova a fost primit de opinia politică şi de cea civică cu interes şi nuanţat. Unii dintre receptorii oneşti, fără parti pris-uri declarate ai acestuia, se întrebau, de pildă, dacă, aşa „patriotic” cum părea la suprafaţă, discursul nu risca să rămînă suspendat cumva în zona pur declarativă, dacă nu demagogică.

Prin urmare, consistenţa acestuia nu poate fi măsurată decît prin consecinţe. Cred că se întrevăd deja măcar două dintre acestea, care îl scot din zona exclusiv declarativă. Mai întîi, înregistrez una de natură externă – UE şi-a înăsprit puţin vocea în privinţa autorităţilor de dincolo de Prut, cerîndu-le acestora încetarea represiunii şi respectarea drepturilor omului, abia după discursul ţinut de preşedinte în Parlament. Sigur, UE nu şi-a înăsprit vocea chiar de tot, cerînd de pildă respectarea Tratatului semnat de statul moldovean în chestiunea introducerii vizelor pentru români, nici nu a cerut repetarea alegerilor falsificate – cînd numărul votanţilor morţi aproape îl egalează pe al celor vii, e greu să vorbeşti despre alegeri corecte! –, dar aşa este birocraţia UE, nu-şi forţează brusc vocea ca să nu răguşească!

A doua consecinţă este internă, cu puternice ecouri internaţionale – simplficarea procedurilor legale de redobîndire a cetăţeniei române de către basarabenii, de origine română, care doresc acest lucru. Poate este prima dată, din pricina rapidităţii cu care a promovat Ordonanţa de urgenţă, cînd apreciez faptul că dl Boc nu este decît un pseudonim al preşedintelui!

Desigur, autorităţile UE, cu preşedinţia cehă în frunte, şi-au manifestat „preocuparea”, „îngrijorarea” etc, dar ce altă soluţie ar fi avut România pentru a-i proteja pe românii basarabeni? Mai ales cînd, însăşi „măreaţa Uniunea”, cestălaltă, de tip nou, n-a găsit instrumentele necesare pentru a impune respectarea drepturilor omului dincolo de Prut şi nici măcar respectarea Tratatului semnat de autorităţile de la Chişinău?

În fapt, România n-a solicitat UE şi celorlalte foruri internaţionale anularea consecinţelor Pactului Stalin – Hitler, deci reunificarea, nici n-a intervenit militar pentru a-şi proteja cetăţenii, ci a oferit o soluţie individuală de salvare din ghearele unui regim criminal pentru circa un milion de persoane. Care vor deveni un milion de cetăţeni europeni.

Cred că bătrîna UE ar trebui să vadă în asta mai degrabă un cîştig ( şi demografic!), nu o pierdere. De altfel, în ciuda primelor declaraţii, „îngrijorate”, cum nu au fost faţă de represiunea brutală de la Chişinău, UE va adopta punctul de vedere exprimat în articolul din Financial Times – aşa „indisciplinată” cum e România, trebuie susţinută de structurile UE, şi în general, în transformarea aderării în veritabilă integrare, dar şi în chestiunea specifică legată de absorbţia a circa un milion de noi cetăţeni, români şi europeni totodată!

Nu ştiu dacă autorităţile române s-au consultat cu cele europene în chestiune – nu am acces la diplomaţia secretă ori discretă, iar la suprafaţă am asistat doar la întîlnirea ministrului de externe cu omologul ceh – dar cred că au procedat bine. Nu poţi negocia mereu în genunchi!

Iaşi, 21 aprilie 2009

Liviu ANTONESEI

iviuant2001@gmail.com
http://antonesei.timpul.ro
www.timpul.ro
www.liternet.ro

Comentarii de la cititori

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania).

Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com