EDITORIAL

DONEZ  F.M.I.-ului  DE  CRĂCIUN!

Maria Diana Popescu, Agero

Sărbătorile sīnt foarte aproape şi mă gīndesc la găştile de afacerişti cheflii care īncearcă īn fiecare an să ne ia ochii de la sfinţenie şi credinţă. Cataloage cu reclame dau pe dinafara din cutia poştală, īmpīnzesc scările blocurilor, numai că nu ne trag de mīnecă spre marile centre de comerţ īmpodobite ca Las Vegas. Peste tot surse de īmbuibare financiară pentru magnaţii străini, īn timp ce numărul săracilor noştri creşte, iar periferiile zac īn mizerie. Guvernul stoarce tot timpul anului de la cei mulţi şi slabi şi n-am să īnţeleg nici īn ruptul capului de ce nu taie din veniturile de mii de euro ale miniştrilor şi ministreselor, ale politicienilor care au dus ţara de rīpă; de ce nu li se confiscă toate conturile īncărcate prin fraudă, de ce nu le sīnt scoase la licitaţie colosalele averi, maşinile şi vilele de lux, pentru care romānul a strīns cureaua ca să aibă bucate mai bune pe masă de Crăciun şi de Anul Nou. Febra cumpărăturilor a īnceput, reporterii īşi adună material, fac sondaje stradale, īntrebă trecătorii ce cadouri ar face celor apropiaţi. Unii recomandă o carte, alţii haine la modă. Eu am fost cuminte anul acesta, aşa că, poate, Moş Crăciun se va vorbi cu Moşii care au trecut, adică Nicolae şi Andrei, vor pune mīnă de la mīnă şi voi primi ce-mi doresc, ca să nu mai fiu călcată pe picioare la bradul din centrul oraşului, să nu dau nas īn nas cu risipa şi cu aglomeraţia din supermarcheturi.

Donez tătucului bucălat de la F.M.I. cele două stele din Univers şi parcela de pe lună care īmi poartă numele cu act de proprietate, şi aşa nu mă ajută cu nimic pe Pămīnt, poate īi potolesc hămeseala şi lăcomia. Autobuzul nu poate ajunge īn spaţiu, maşina mea e veche şi neputincioasă, aşadar urc īn tren şi o şterg īn lumea tradiţiei, departe de zgomotul oraşului. Ca un om liniştit voi medita la ora crepusculului īn faţa unei sobe adevărate şi, ca să-mi accelerez meditaţia, mă voi uita din podul casei la brazii din pădure pīnă īn momentul cīnd mi se vor părea luminaţi. Deşi īn zilele noastre nu se mai petrec asemenea minuni, n-aş tăia brazii nici măcar pentru propria filozofie. Īnsă cum filosofia nu este decīt īn mod izolat legată de actualitate, tăiatul brazilor are caracterul unei ecuaţii comerciale, iar pe Moş Crăciun īl interesează unde petrec eu sărbătorile, īn felul īn care un impiegat de mişcare ar fi interesat de coafurile femeilor din secolul VIII, īnainte de Hristos. Crăciunul nu e o specialitate cum e literatura, medicina sau ştiinţele naturale, credinţa şi tradiţia rămīn două forţe care īşi dispută filosofia īnţeleptului şi a risipitorului. Brazii sacrificaţi pe altarul sărbătorilor stau la răspīntia dintre nevoie şi iraţionalitate, prima posibilitate īnsemnīnd cīştig, a doua, fidelizarea tăiatului de păduri, implicit, un atentat la fiinţarea naturii. Pentru că am aflat la timp că, invizibil şi de neatins, Dumnezeu rămīne de veghe asupra fiinţelor mărunte, astfel ca şi ele să se bucure, nu voi pierde trenul, deci nu voi ciocni o cupă de şampanie cu lumea aceasta care se mişcă asimptotic. Mama mă priveşte chemător din rama īn care mă ţine īn poală.

Vorbăria inutilă de la oraş m-ar plictisi de sărbători, televizorul m-ar dispera cu manele. De fapt cine ar avea de vorbit cu un tocilar ca mine, cīnd toţi chefuiesc pīnă īn 7 ianuarie, atīt cīt se īntind sărbătorile la romāni: de pe 30 noiembrie pīnă la Sfīntul Ioan; şi dă-i şi chefuieşte şi dă-i şi chefuieşte, pīnă suflă vīntul īn cămări, īn buzunare şi īn suflet! De sărbători romānul mănīncă mai bine, mai mult şi mai scump decīt  īn timpul anului. Eu mă voi bucura de scīrţīitul porţii de lemn, de amiaza de decembrie scursă din ţurţuri după deal. Teoriile literare complexe şi formulele despre cīt de bine şi-a conceput autorul cutare romanul, sau cartea de poeme, vor intra īn hibernare. La curtea bunicilor miroase a lemn nou, iar mamei nu-i dispare zīmbetul de pe buze cīnd frămīntă cozonacii. Sarmalele nu sīnt grase, vinul e stors din bolta de pe alee şi are gust de īmpărtăşanie. Ninsoarea şi pluguşorul de copii mă vor īncredinţa că messul e īnchis, iar creierul meu, deja liber. Am prieteni īn listă care ţin lampa aprinsă permanent, dar sīnt īn pat şi sforăie cu avatarul treaz, la datorie, pefir zi şi noapte, cu statusuri unicat, gen: sīnt aici şi nu prea, lăsaţi mesaj, dar nu deranjaţi et caetera. Dacă ar primi un buzz, ar sări ca arşi, crezīnd că-i Moş Crăciun.

Cīt e de trist pentru că mulţi romāni sīnt trişti! Bat clopotele la biserica din sat, copiii au īnceput cu aho-aho! Numai īn ziare, la televizor, pe stradă, pe monitor, lucrurile curg de-a valma, vremea şi oamenii nu mai ştiu să se oprească. La mulţi ani, īţi zic, om bun, eu nu sīnt aşa de vorbăreaţă, plus că trec printr-o frumoasă catastrofă, aici, īn deal. Nu mai ştiu pluguşorul, la ferestre s-au aprins brazii şi am senzaţia că aud cīntece de īngeri cu glasuri de copii eterni. Minutele sīnt parcă la limită, apăs pe claviatură, degetele funcţionează, notele zboară - baloane albe īntre Dumnezeu şi zmeie… Iarna viitoare īmi doresc să ajung din deal īn vale, īntr-un golfuleţ liniştit de pe plajă, mult mai frumos decīt noua Vamă veche, intoxicată de beţivi, drogaţi şi rock nebunesc, unde, parol!, un poet disident şi peltic mānīncă cu toată faţa calcan cu năsturei. Vreau să mă desfăt privind lebedele pripăşite īn pragul cherhanalei, poate o să dialoghez cu poetul bogătaş şi tupeist, vulgar şi incult, răsărit din dizidenţa coatelor ascuţite, dacă nu cumva m-o īnjura, cum obişnuieşte cu alţii la emisiunile de lemn tănase. „Onoarea mea, domn judecător… şi clondirul cu mastic㔅 de la ferma sa.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com