|
Drama ortodocşilor
Dr. Viorel Roman
1000 Crestinizarea bulgarilor si sīrbilor, dar mai
ales a creazului Vladimir si a tuturor rusilor de catre greco-bizantini
i-a pus pe slavi pe picior de razboi cu latinii, mai ales dupa schisma.
Sub presiunea exterminatoare greco-slava, proto-romānii s-au refugiat,
s-au asimilati la sud de Dunare, iar la nord, īn Romānia de azi, au fost
siliti de bulgari sa preia ierarhia greco-slava si limba slavona si sa
renunte la limba si ierarhia latina - altfel le taia popa limba. De
atunci romānii impartasesc - nolens, volens - soarta pravoslavnicilor,
cu toata deosebirea intre ortodoxia pragmatica a romānilor, speculativa
a grecilor si cea mistica, a neofitilor slavi.
1500 Latinii urmareau refacerea unitatii crestine
chiar cu forta. Rusii au luptat inpotriva teutonilor cruciati, romānii
inpotriva romano-catolicilor maghiari, greco-bizantinii inpotriva
cruciatilor, care a ocupat Constantinopolul. Esecul "dragostei cu forta"
din vest a fost depasita la Conciliul de la Florenta 1439 unde
greco-ortodocsii si romano-catolicii s-au "unit", dar germanii se rup de
Roma, ei protesteaza si astazi in afara Bisericii. Constantinopolul, a
"doua Roma" cade sub turci si rusii preiau ideea celei de a "treia
Roma", misiune la care tin pana in zilele noastre.
1700 Petru cel Mare introduce in Rusia cu forta
institutii apusene, chiar si moda si lupta pentru eliberarea
ortodocsilor de sub turci. Dimitrie Cantemir este alaturi de rusi, nu de
romānii din Transivania cand acestia refac unitatea cu Roma. Petru I si
Cantemir (ca mai tarziu Ceausescu) erau pentru "modernizare fara
occidentalizare". Ei imprumutau norme si institutiilor apusene, fara
fundamentul lor - codul canonic romano-catolic. Rusii erau sprijiniti de
protestanti, pentru ca dupa pacea westfalica autoritatea Sfintului
Imperiu Roman s-a restrins in favoarea suveranitatii statului,
acumularii primitive de capital si economii nationale. Totusi ideea
imperiala romana a supravietuit in apus, in Franta, Germania, Spania,
Anglia, Olanda, Portugalia, cu "imperii nationale", ca in Imperiul roman
de rasarit al slavilor orientali, al rusilor, sovieticilor - azi C.S.I.
1800 Unde a esuat Petru I, au continuat marii
intelectualii ai sec. XIX. Modernizarea cu sila, "formele fara fond" ca
si "cruciadele" ruso-ortodoxe contra tucilor, fara refacerea unitatii cu
Roma, esuiaza. Mai ales dupa Revolutia franceza si Napoleon,
"rationalitatea statala" s-a dovedit insuficienta pentru o cooperare
autentica cu occidentali, asa ca intelectualitatea rusa ca si
pasoptistii moldo-valahi apeleaza la cultura. Avintul ortodox in
receptarea culturii vestice era enorm. La Berlin studentii Bakunin,
Turgeniew, Herzen erau hotariti chiar sa se sinucida, daca nu se vor
mintui prin aprofundarea Logicii lui Hegel. Orientarea tineretului
ortodox spre vest a inbogatit desigur cultural atit Moscova si
Peterburgul (Tolstoi, Dostoievschi), cīt si Bucurestiul si Iasul
(Eminescu, Balcescu), fara ca falia spirituala est-vest sa fie depasita,
nici la rusi si nici la moldo-valahi cuceriti numai de institutiile si
curentele culturale occidentale. Politic, moldo-valahi devin dependenti
si de rusi si de turci prin Regulamentul Organic, iar spiritual, tīrau
in continuare "lanturile grele ale ortodoxiei constantinopolitane si
moscovite". In sec XIX, ca si azi: romānii se orienteaza cultural spre
apus si politic, spiritual spre rasarit ? Moscova, a treia Roma.
1900 Esecul lui Petru I si al marilor intelectuali rusi au generat
romantismul slavofil, nihilismul rus radical si Revolutia lui Lenin.
Ideologia ortodoxo-comunista era o sinteza a curentelor socialiste
franceze, filozofice germane dublata de mesajul mesianic al celei de a
"treia Roma", hotarita sa mīntuiasca omenirea de influenta occidentala.
Stalin a proclamat chiar superioritatea absoluta a ortodoxiei ruse in
straie pseudo-secularizate, si nu-a mai mimat "forme fara fond", ca
predecesorii sai, pina cind, urmasul sau Gorbaciov renunta la tot acest
construct ideologic bazat pe minciuna si teroare, la "Cortina de fier",
la "Lagarul" ortodoxo-comunist si la razboiul rece cu vestul. Romānii
pravoslavnici urmeaza - nolens, volens - linia pravoslavnica.
1920 Romānia Mare nu s-a orientat spre Roma cum sperau ardelenii la Alba
Iulia, asa ca "orasul parazitar" - cite un milion de maghiari, germani,
evrei, romāni occidentalizati - a blocat si cu ajutorul noii Patriarhi
greco-ortodoxe, dusmana catolicilor si Concordatului, emanciparea celor
16 milioane de tarani. Totusi, copii de tarani s-au indreptat spre oras,
scoli unde s-au izbit de "orasul parazitar", care nu-i acceptau ca
egali. Conflictul a generat Legiunea "Arhanghelului Mihail" cu ortodoxia
ca maduva ideologica si fascismul apusean ca model. Confruntarea
Legiunii cu un stat la fel de terorist ca ea, l-au adus la putere pe
Antonescu. A urmat exilul, internarea legionarilor in lagarele lui
Hitler. Asa ca la Procesul de la Nürnberg, legionarii romāni nu au fost
tratati ca fascisti "europeni", ci secta de "orientali". Cam cum sunt
vazuti romānii si azi. Lupta de "rasa" si "clasa" s-a incheiat cu
Stalin, doua mii de biserici unite cu Roma sunt reorientate cu forta
spre Moscova, tara e dezmembrata si elita romāneasca prooccidentala
lichidata dupa Cortina de Fier
2000 Mileniul incepe cu reorientarea tarilor ortodoxe spre valorile si
institutiile UE. Papa Ioan Paul II viziteaza Sarajevo, Romānia, Grecia,
Ucraina, Caucazul si īndeamna neamurile din rasarit la refacerea
unitatii in diversitate - crestinismul sa respire cu doi plamini, din
orient si occident. Vladimir Putin se boteaza, Ion Iliescu s-a dus la
Roma. Papa Ioan Paul II vine la Bucuresti. Ortodoxia romāneasca face un
mare pas inainte, dar e in expectativa, cea a slavilor nu este pregatita
de a iesi in lume, iar cea greaca profita material de UE. Din totdeauna
in gura lupului, din Basarabia si Bucovina pina in Bulgaria si Serbia,
romānii prinsi ca īntr-un cleste īntre rusi si sīrbi, cauta inpreuna cu
slavii alternative dupa (1) cruciade, (2) Unirea Conciliului Florentin,
(3) deschiderea spre vest in forta sub Petru cel Mare, (4) stralucirea
intelectualilor ortodocsi din sec. XIX si (5) recenta dictatura de
dezvoltare ortodoxo-comunista.
2010 Noua Ordine - generata de terminarea Razboilui Rece si razboiul din
Irak ? readuce brutal in actualitate dilemele ortodoxe: izolarea
despotiei orientale, modernizare fara occidentalizare, forme fara fond,
cultura occidentala ca alibi sau unitate crestina cu Roma? Dupa
paleativele modernizatoare asemanatore, institutionale (tarul Petru cel
Mare, regii Carol I si II), culturale (Puskin, Eminescu), dictatoriale
(Stalin, Ceausescu), si de tranzitie (Gorbaciov, Iliescu), putem
conchidem ca si reformelor din zilele noastre le lipseste un fundament
durabil.
De doua secole, domnitorii de la Bucuresti sunt unsi cu blagoslovirea
Moscovei, celei de a ?treia Roma?. Cine uita acest imperativ, ca
Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu, Elena si Nicolae Ceausescu, sunt
inlaturati in mod exemplar. Romania este acum in UE si NATO, dar
dialogul cu Roma a incetat, asa ca prapastia spirituala dintre ortodocsi
si occidentali nu mai poate fi mascata de euforia de la Revolutia de
acum doua decenii, actiune inscenata de regizori (Nicolaesu) si actori
(Caramitru) profesionisti. Pentru toata lumea este clar ca ortodocsii
duplicitari nu au ce cauta in Europa Occidentala atat timp cat se
orieteaza soborniceste si duhovniceste spre Moscova si Istambul. Nu este
prima data ca Occidentul intinde o mana de ajutor romanilor ajunsi
dependenti de dusmanii lor greco-slavi. Dar nu o data o data
moldo-valahii vazandu-si sacii in caruta, intorc spatele Romei.
Democratia occidentala e straina la Moscova si pe malurile Dambovitei,
asa ca nu-i de mirare ca singura institutie politica de luat in serios
este cea a Presedintelui. Asta explica in mare parte lupta dintre Putin
si oligarhii evrei, dintre Voda si boieri, dintre Traian Basescu si
parlamentari. De presedinte depinde ce partid va stapanii turma.
Din 1989 Romania este condusa de partidul Moscovei ? FSN, PDSR, PSD - si
a omului lor, un om providential Ion Iliescu. Presedintii Emil
Constantinescu si Basescu nu au inlocuit structurile lui de putere.
Occidentalii sunt atat inpotriva despotilor ortodocsi, cat si a
oligarhilor, boierilor corupti cu imunitate parlamentara, ei vor
respectarea drepturilor omului, un echilibru al puterilor, ceea ce
duplicitatea ortodoxa si mai ales cea moldo-valaha ofera fara probleme
de constiinta, dar la Moscova si Bucuresti nu mai poate mascata nici
lupta pentru adevarata putere, a semnului lui Dumnezeu pentru
pravoslavnici ? Tar, Voda, Secretarul General, Presedintele ? nici
optinea fundamentala a tuturor ortodocsilor in general si a romanilor in
special - Moscova sau Roma?
Dr. Viorel Roman
Germania
Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|
