După ce GRU se reformează, oare ce urmează?

 Corneliu Codrescu

”Când plouă la Moscova, trebuie neapărat să scoți umbrela și la București!”, suna o cunoscută butadă a anilor 50. Și nu era câtuși de puțin lipsită de adevăr. Fie că în decursul istoriei am avut o relație amiabilă cu vecinul de la Răsărit, fie că am avut una mai rece cu acesta, tot ceea ce se întâmpla sau se hotăra acolo, reverbera sub o formă sau alta și în spațiul românesc. Recent, inflexibilul și pragmaticul premier rus - viitor președinte - Vladimir Putin, a anunțat faptul că una dintre priorităţile sale o reprezintă reforma serviciilor de informații, inclusiv a GRU, serviciul secret ale armatei. Motivațiile sale, dar și ale unor responsabili militari, au fost diverse, dar ceea ce interesează cu adevărat (și) statele din jur este faptul că pe agenda încercatului și experimentatului serviciu, GRU, vor figura ca priorității informative în viitorul apropiat, spațiile Europei de Est și ale Asiei Centrale. O declarație directă, lipsită de orice echivoc, dar și de diplomație. Și care ar putea chiar intimida - poate chiar asta este una din intenții - mai ales pe cei care cunosc reputația GRU, Direcția Principală de Informații a Statului Major al Armatei Rusiei. (foto- Putin)

Doar reformă? Nimic altceva?

Când vorbim de GRU, nu e nevoie să ne gândim decât la ”evenimentele” din decembrie 1989, dar și la ”staționarea” pentru aproape un an, a peste 20.000 de agenți ai acestui serviciu, pe teritoriul românesc. Și care agenți nu veniseră la pescuit în Deltă, dar nici la odihnă în stațiunile de pe litoralul românesc deși, e drept, intraseră în România ca turiști. Desigur, în motivarea preconizatei reforme, Putin a invocat în primul rând necesitatea de schimbare și de întinerire la vârful deciziei militare. Actualii conducători ai serviciilor secrete sunt militari încercați și experimentați, dar au vârste venerabile și se apropie de vârsta pensionării. Şeful FSB, Aleksandr Bortnikov, are 60 de ani, cel al SVR, Mihail Fradkov, 61, iar directorul Serviciilor Federale de Protecţie, Evgheni Murov, 66 de ani. S-au invocat și probleme care vizează necesitatea de a obține cu o mai mare rapiditate informații din spațiile de interes și despre obiectivele vizate, în condițiile în care, în momentul de față ar exista niște rivalități mai vechi, pe cale să reizbucnească, iar reforma preconizată de Putin ar fi menită să le pună capăt. Rivalitățile dintre Serviciul Federal de Securitate (FSB) şi Serviciul Străin de Informaţii (SVR) sunt cunoscute la cel mai înalt nivel politic și datează din 1992, când ambele au apărut prin desființarea KGB-ului. Adevărul este că FSB încearcă de ani buni să domine SVR. Vladimir Putin a dat de înțeles faptul că SVR îşi va păstra independenţa, dar va trebui să susţină misiunile FSB, în străinătate. Pe acest fond al rivalităților, câștigă însă tot mai multă prestanță și putere GRU, organismul de informații externe al Ministerului Apărării. Conform Legii Informațiilor Externe, funcțiile de identificare și anticipare a amenințărilor pentru interesele Rusiei sunt încredințate GRU. Tupele speciale ale GRU - Spetznaz - sunt considerate drept elita Armatei. Acestea au luat parte la modul direct, la misiuni cu risc maxim, având în urmă 10 ani de operațiuni speciale în Afganistan și misiuni de luptă în Caucazul de Nord. În Cecenia, trupele Spetznaz au eliminat peste 3.000 de luptători și au arestat peste 1.500 de suspecți de implicare în formațiuni armate ilegale. În anul 2006, Valentin Korabelnikov, șeful din acel moment al GRU, spunea clar și răspicat: “Dacă va fi necesar, suntem gata să acționăm în orice punct de pe glob.” 

Să punem punctul pe ”i”. Între noi și ei, în primul rând politica face diferența

Cele anunțate de Putin, vis-a-vis de GRU, ar trebui să dea mai mult de gândit și la București. Atât vremelnicilor decidenți politici, cât mai ales structurilor specializate de contrainformații românești care vor trebui să se plieze pe noile realități pentru a putea răspunde eficient noilor provocări cărora vor trebui să le facă față. Nu ne vom putea ascunde sub ”faldurile” largi ale NATO sau conta (numai) pe bunele intenții ale ”marelui licurici”, pentru totdeauna. Dacă interesele pragmaticului unchi Sam se vor schimba în timp, vom fi sacrificați fără nicio remușcare. N-ar fi pentru prima dată. Ar mai trebui spus că ambițiilor imperiale din totdeauna ale ”maicii Rusii”, noi, românii, i-am răspuns din păcate - nu de puține ori - stângaci și neprofesionist, iritându-i deseori, mai ales în ultimul timp, când de fapt se impunea mai multă diplomație, dar și abilitatea de a mânui cuvântul cu multă finețe și subtilitate, ținând seama și de condițiile internaționale mai mult sau mai puțin favorabile nouă. În 2003, atunci când s-a semnat la Moscova ’Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare între România şi Federaţia Rusă’’, părea că se prefigurau condițiile pentru normalizarea relațiilor româno-ruse. Ulterior, pe fondul succesivelor declarații, cel puțin neinspirate ale președintelui Traian Băsescu, dar și a unor atitudini declarate neprietenești de Rusia - inclusiv ”momentul” Deveselu - relațiile cu acest stat s-au degradat constant. În România - un adevărat ”bâlci al deșărtăciunilor” - poate că pare desuet faptul că elitele politice, militare și economice ale Rusiei, au o credință comună și chiar își iubesc Patria, cred în măreția Rusiei și acționează în acest sens, folosind toate ”armele”. De la cele economice (gazul, spre exemplu), până la cele de pe frontul invizibil. La noi, clasa politică, mărginită, în parte coruptă și fără un ideal național, acționează lipsită de orice viziune pe termen lung, deși în fiecare an, în cele două-trei serii de absolvenți ale Colegiului Național de Apărare, regăsim și politicieni. Mai mult chiar - a se vedea și cazul d-nei Udrea - sunt unii care-și iau chiar doctoratul în științe militare(!?). Nu trebuie scăpat din vedere nici faptul că, în susținerea și promovarea propriilor ei interese de securitate, în spațiul adiacent - inclusiv în România - Rusia va specula în beneficiul ei orice problemă internă a României, inclusiv pe cele de ordin social și etnic. Pentru cei care au răbdare și interes și vor să înțeleagă mai mult din ”capitolul” care se prefigurează a fi scris altfel decât cu stiloul sau tastele calculatorului, le recomand cu căldură două cărți esențiale apărute în acest an: ”Fereastra serviciilor secrete – România în jocul strategiilor globale”, de Aurel Rogojan și ”Ferește-mă Doamne de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, de Larry Watts.                  

Corneliu CODRESCU

CASETA 1

”Daca va fi necesar suntem gata să acționăm în orice punct de pe glob. Serviciul nostru de informații militare a demonstrat în mod repetat și convingător eficiența sa în timpul războiului din Vietnam și Cambodgia, în timpul conflictului arabo-israelian și în Angola, Etiopia, Afganistan, Iugoslavia, Irak și în alte puncte și regiuni critice din lume....Periodic realiniem efoturile pe baza priorităților schițate de conducerea țării. Gradul de atenție pentru o regiune particulară depinde direct de importanța evenimentelor care se desfășoară acolo din punctul de vedere al securității Rusiei....”  (2006 - Valentin Korabelnikov, fost șef al GRU)

CASETA 2

”...Un ofițer de informații este un specialist care, mai presus de toate, este dedicat Patriei, credincios datoriei sale constituționale, și excelent antrenat și care a dezvoltat abilitatea de a gândi ca un profesionist. Este pregătit din punct de vedere psihologic să desfășoare misiuni specifice în orice regiune și în orice situație. În GRU lucrează în acest moment specialiști calificați care vorbesc fluent două sau trei limbi străine, printre ei aflându-se peste 500 de candidați sau doctori în științe...Înainte de a deveni membri ai forțelor speciale, candidații trebuie să treacă printr-un parcurs dificil de pregătire într-o școală specială (ShMS). Fiecare district militar are astfel de școli sau, așa cum sunt numite, “uchebki”. Un agent de informații antrenat, care a trecut de cursul ShMS, devine un soldat îndârjit, cu o mare putere de rezistență...”  (2006 - Valentin Korabelnikov, fost șef al GRU) 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com