|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
EDITORIAL E NEVOIE DE O IDEE UNIVERSALĂ Maria Diana Popescu, Agero
Pentru a salva omenirea şi societăţile de la o fatală cădere īn gol e nevoie de o idee universală, recunoscută de bună voie, nu impusă, care să elimine primejdia unui amestec major īn economia, religia şi īn politica altor state. Este nevoie de o īmpăcare universală favorabilă, care s-ar realiza pe fondul unui regim de religiozitate a lumii, unul care să arate intoleranţă faţă de traiectoriile actualei utopii, faţă de multele rătăciri moderne. E nevoie de regenerarea spirituală a lumii. Eu nu văd īn stare niciuna din doctrinele politice actuale să realizeze o unificare spirituală a omenirii, politica a eşuat mereu. Experienţa cea de toate timpurile ne arată că doctrinele politice ale marilor puteri, oricīt de bine intenţionate sau oricīt de crude, au atins subtilităţi ce le-au condamnat la fragilitate, apoi au intrat īn descompunere. Oamenii doresc schimbări de siguranţă, doresc umanizarea doctrinelor politice şi financiare şi un garant al bunei rīnduieli.
Democraţia, īn pofida virtuţilor proclamate, īn pofida vitalităţii ei, a libertăţii excesive, aduce mult haos şi violenţă. Nu există decīt violenţă īn Univers; iar noi sīntem stricaţi de filosofia modernă, care spune că totul e īn ordine, īn vreme ce răul a īntinat totul; īntr-un sens foarte real, totul e rău, deoarece nimic nu e la locul său (Maistre). Toate dezvăluie un automatism al schimbării, nu unul al optimizării condiţiei umane cu natura şi cu rapiditatea schimbărilor. Să īncerci să analizezi acest aspect este ca şi cum ai vrea să analizezi o furtună. De-a lungul istoriei, fiecare epocă īn parte a īncercat să se individualizeze, dar nu a izbutit decīt sacrificīnd anumite valori anterioare, autentice şi de neīnlocuit. Cei ce astăzi cos şi descos lumea n-o pricep defel, iar cei ce īntr-un fel sau altul participă la schimbarea de interese sīnt marii complici ai istoriei, marii amăgiţi de mai tīrziu. Fiecare plan al lor de aşa-zisă redresare, este o vicleană punere la cale, parafrazīndu-l pe prorocul Isaia.
Cei care aderă la dreapta cred că sīnt mai deosebiţi de cei care aderă la stīnga, dar de fapt toţi, din clipa īn care fac politică, se aseamănă īntre ei ca picăturile de apă. Ţin de aceeaşi natură a intereselor şi se deosebesc doar aparent, prin masca pe care şi-o asumă. Din păcate, peste tot īn lume s-au scăpat din mīnă standardele de morală şi de exigenţă. Atraşi de dorinţa de a controla o parte din putere şi din capitalul public, abonaţii la putere nu sīnt preocupaţi cu adevărat, de fapt nu sīnt capabili să dea soluţii problematicilor sociale şi economice. Nu-i deloc ciudat că, după cīţiva ani de politichie, toţi se pretind mari diplomaţi. Cīnd un regim dă faliment din lipsă de vitalitate, nu foloseşte la nimic să īncerci resuscitarea lui. Trebuie să ne lepădăm de o realitate istorică care se năruie sub ochii noştri. Fiindu-ne imposibil să aderăm la un viitor care ni se dictează, ne lăsăm ispitiţi de acceptare. Şi nu e bine deloc. Ar fi necesar un proiect de viitor inedit pentru omenirea īntreagă, unul care să dea lovitura de graţie; să facă să plece un regim cīştigat cu mult entuziasm.
Putem scrie la nesfīrşit despre destinul răsturnărilor, despre cel al schimbărilor politice sau economice ale lumii, ele au numai o singură trăsătură comună: decepţia pe care le-o provoacă acelora care au crezut cu fervoare īn ele. O īnnoire structurală, de esenţă, a omenirii este numai imaginabilă, dar irealizabilă. Acest gīnd mă face mai īngăduitoare chiar şi cu marile puteri ale lumii, de care şi-au agăţat rostul şi crezul mai mulţi teoreticieni decīt practicieni. Ei vor să eternizeze prezentul īn care se află instalaţi, pentru că le este bine, īnverşunīndu-se īmpotriva schimbării īn bine. Dar cum prezentul devine īntotdeauna trecut, agăţīndu-se de prezent, aceştia sfīrşesc prin a se alătura, de fapt, păstrătorilor tradiţiei. Tragicul oricărei doctrine politice, de dreapta sau de stīnga, este că ea conţine multe posibilităţi de dezastre. Nu pot să neg că o anume parte a puterilor lumii agonizează astăzi şi că trebuie să vedem īn aceasta semnul unui vast declin.
Diana Popescu, Agero
|
|
Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
