Eckhart Tolle sau despre puterea de a fi prezent

 Tudor Petcu

Una dintre problemele, sau, mai bine-zis, dilemele majore, care macina omul luat ca atare este faptul de a fi prezent in sine insusi, in orizontul sau launtric caracterizat de o multitudine de contradictii dar si de o sursa extraordinara care constituie leaganul bucuriei de fi omani, de a ne fi nsacut. Nu intamplator, Eckhart Tolle, despre a cărui biografie nu se va vorbi nici pe departe in lucrarea de fata, aduce in lumina conceptual de “puetere a prezentului”, lansandu-ne parca o provocarea de a indrazni sa ne cunoastem dar si de a descoperi ca noi in calitate de individualitati suntem inzestrati cu foarte multe capacitate si posibilitati pe care le dam uitarii fie pe drumul cunoasterii care nu imbraca forma esentiala a intelegerii, fie pe drumul evolutiei sociale, care, si aceasta la randul ei, ne impinge intr-un fel sau altul in prapastia dizolvarii. Ce este de facut in acest sens?

            Propunerea lui Eckhart Tolle se vrea o incercare in primul rand din partea noastra de a ne cultiva discernamantul necesar de face distinctia impertaiva dintre cunoastere si intelegere, fara de care intalnirea noastra cu prezentul nu ar putea avea loc. A cunoaste inseamna de cele mai multe ori a dobandi, a asimila cunostinte, deci a aprehenda. Insa, cunoasterea nu intotdeauna ne garanteza intelegerea pentru ca adesea chiar ceea ce ajungem sa cunoastem, ajunge sa ne insele, sa ne intinda capcane proveniente din propriul nostrum orgoliu pe care trebuie sa-l percepem in calitatea sa de entitate separata de fiinta umana.  Cunoasterea inselatoare pe care am incercat sa o subliniez este posibila numai ca urmare a mintii cu care nu trebuie sa ne identificam, cel putin nu de fiecare data. De aceea, Eckhart Tolle isi asuma cu fermitate principiul potrivit caruia omul nu este totuna cu mintea. Cunoasterea este un produs al mintii, care fara sa ne dam seama distorsioneaza adevarul lucrurilor si in felul acesta ajungem sa ne cream propriul nostru adevar sau propriul noastre adevaruri din care vor izvori la nesafarsit alte si adevaruri ce vor face obiectul superficialitatii noastre. Mintea este un instrument actional specific dimnsiunii sensibile in care traim, dimensiune ce cuprinde in sine doar copii dupa idei, adica imperfectiuni si umbre. Cu alte cuvinte, traim intr-o lume a umbrelor, iar mintea noastra actioneaza, atata vreme cat ii permitem, in conformitate cu aceste umbre.

            Pe de alta parte, intelegerea este posibila in masura in care mentinem in permenanenta comunicarea cu propriul nostru sine, cu interorul nostru ce ascunde o comoara fiintiala si transcendenta care nu poate fi definite cu ajutorul cuvintelor, ci in lumina comniunii cu noi insine prin intermediul careia patrundem pe o treapta ascendenta a evolutiei spirituala. Omul este inzestrat cu absolut tot ceea ce este nevoie, dar nu are cum sa dobandeasca aceasta intelegere decat daca se lasa manta de acea putere a prezentului.

            Capacitatile pe care le asunde natura umana si la care s-a facut o oarecare referire pana acum, sunt speciale datorita faptului ce ele provin din astral, Sursa principala de altfel, de unde ne dam seama ca gandurile noastre, actiunile noastre, cuvintele noastre, ajung in astral. Avand in vedere ca noi ne tragem seva din astral, atunci, spune Eckhart Tolle, avem o datorie morala fundamentala fata de noi insine, si anume aceea de a trata ceea ce nu are legatura cu sinele interior ca pe o entiate separate. Sinele ascunde acele capacitate spectaculoase, sau sa le zicem metafizice, iar pentru cunoasterea Sinelui este necesara o stare perpetua de abandon in noi insine ca mod de a accede catre cele mai ascunse orizonturi de perceptie care fac obiectul fiintarii noastre specifice, fiecare fiintare fiind de altfel un unicat, chiar ca urmare a mostenirii astrale a Sinelui a carui nevoie primordiala este intoarcerea la Sursa. Dar atata vreme cat vorbim despre minte sau despre corp cu toate senzatiile lui specifice, inclusive cele de durere, ar trebui sa ne dam seama ca este de datoria noastra sa opunem o anumita rezistenta sau sa spunem un NU ferm suferintei, durerii, incertitudinii, etc. Tocmai pentru ca suntem dependenti de facultatile empirice ale corpului sau de triumfalismul mintii noastre, identificabila usor cu ego-ul personal, ajungem sa ne asumam un statut de victima si implicit sa nu promovam extemporalul cu viata, care din fericire se tot repeta pentru ca noi la un moment dat sa deprindem discernamantul necesar.

            Din pacate, in general, oamenii prefera comoditatea aparentelor. Nu intamplator, doi mari moralisti francezi, La Rochefoucauld si Paul Rée spuneau raspicat: Nimic nu este mai insulator decat aparentele. De exemplu, de multe ori avem senzatia ca ne apasa o durere corporala, organica si instantaneu devenim victime ale propriului corp. Noi raspundem durerii respective, sucomband parca la nivel de atitudine in fata ei dar de cate ori incercam sa comunicam cu aceasta durere si in mod automat cu corpul nostru? Mesajul pe care Eckhart Tolle incearca sa ni-l transmita este unul foarte simplu: in cele mai multe cazuri noi putem fi proprii nostril doctori, terapeuti, desigur respectand proportiile si situatiile, dar pentru aceasta este nevoie sa stim sa ne situam dincolo de corp, afirmatie totusi nu tocmai usor de penetrate.

            Viata ne pune in diferite situatii, fiecare cu natura ei, dar cum stim sa fim prezenti in situatia respectiva? Prin a patrunde dincolo de elementele componente ale acelei situatii, asumandu-ne in acest sens toate parghiile intelectuale si spirituale necesare sau pastrand o dependenta fata de aparentele multiple care ni se infatiseaza?

            O putere a prezentului nu se dobandeste decat daca ne acordam ragazul necesar de a invata si alte tipuri de limbaj decat cel verbal, cum ar fi, de pilda, cel corporal si nu in ultimul rand cel interior care emana si revarsa lumina asupra naturii noastre exterioare, vocea exterioara respectand in felul aceste firescul coexistentei cu vocea interioara. De altfel, indraznind sa facem mult necesarul excurs interior, independenti fiind fata de cuvinte, senzatii, prejudecati sau aparente, ne cultivam vocea interioara deja mentionata care va repreznta o adevarata infuzie energetica si spirituala atat pentru vocea noastra exterioara, cat si pentru cei cu care intercationam direct la nivelul comunicarii generale. De aceea, limbajul, deci comunicarea, are nevoie sa treaca dincolo de cuvinte si sa atinga plenitudinea Cuvantului in realitatea sa tainica.

            Nimic nu este mai important decat a fi. Nu a sti sau a face sau spune, ci a fi, caci tocami calitatea de fi le inglobeaza pe toate celelalte. Cata vreme suntem, ne disciplinam sinele, ne debarasam de tabloul suparfetei estetizat de multe ori de aparentele inselatoare. Astfel, ajungem sa fim in raport direct cu Sursa care transmite toate informatiile necesare sinelui nostru aflat in continuu proces de perfectionare prin conturarea unor orizonturi energetice bazate pe autosugestie si autoconditionare. Altfel spus, potrivit lui Eckhart Tolle, noi suntem cei responsabili fata de noi insine, noi suntem cei care prin puterea perezentului ajungem sa spunem da sau nu, sa anihilam dependenta noastra de suferinta. In masura in care suntem prezenti, vom constientiza ca intotdeauna vom avea doua posibilitati, iar alegerea noastra depinde doar de noi insine.

            Tudor Petcu