|
PUNŢI DE LEGĂTURĂ
George ROCA - Australia
Redacţia - Revista Agero
Impresii si pareri personale in FORUM
Până
în urmă cu câţiva ani, pentru cei stabiliţi în afara perimetrului
naţional, o legatură cu România era destul de grea şi dificilă. Am
suferit de frica cenzurării scrisorilor, a scrierilor şi uneori chiar a
ideilor care cautau să penetreze din ambele sensuri. Apoi, „noutăţile”
erau de multe ori depăşite datorită timpului care îl făceau de la
expeditor la destinatar. În prezent, graţie radioului, televiziunii prin
satelit şi în special a internetului, comunicarea se face foarte rapid,
fără inconvenieţele mijloacelor clasice. Oamenii îşi pot exprima ideile
nu numai mai repede ca timp, dar şi unui număr mai mare de persoane,
care la râdul lor pot retransmite aceste idei, după sistemul de
piramidă, altor persoane cunoscute şi interesate de o tematică oarecare.
Astfel putem să ne cunoaştem mai bine şi să creăm
„PUNŢI DE LEGĂTURĂ” instantanee, să legăm mai repede prietenii şi
relaţii sănătoase în domeniul pe care îl abordăm. Acest fenomen este
propice nu numai pentru grupul, destul de restrâns deocamdată, al
internauţilor, dar şi pentru cunoaşterea mai bine a unei ţări, culturi
sau grupări. Un exemplu elocvent ar fi Asociaţia Română pentru
Patrimoniu, după cum menţiona preşedintele acesteia, Prof. Univ. Dr.
Artur Silvestri, despre noua organizaţie ARP: „... în numai câteva luni
am reuşit să intrăm în legatură cu câteva sute de organizaţii din
Romania, unele din afara ţării...” Cum a fost posibil acest lucru? Cu ce
efort? Răspunsul pare uşor! Cu consecvenţa şi seriozitatea celor care
conduc organizaţia, cu folosirea mijoacelor moderne de comunicare şi cu
înţelegerea de care au dat dovadă cei avizaţi şi invitaţi la colaborare.
Tot aici am mai putea menţiona şi alte organizaţii sau reviste
electronice care depun eforturi deosebite pentru promovarea imaginii
României şi crearea de minunate punţi de legătura între românii de
pretutindeni precum: preţioasa agenţie de ştiri „Romanian Global News”,
revista „Asimetria” condusa de Dan Culcer (Paris), revista „Clipa”
condusa de Vera şi Dwight Luchian-Patton (Anaheim, California), revista
„NoiNu” condusa de Ciprian Cerhat (Cluj-Napoca), apoi „Pagini româneşti
din Noua Zeelandă” editată de Adina şi Cristi Dumitrache, şi nu fără a
sublinia valoroasa revistă „Agero” editata de Lucian Hetco (Stuttgart)
care a ajuns in prezent la peste cinci mii de citiri pe zi.
Se creează şi menţin astfel legaturi sănătoase cu o grupare intelectuală
românească (şi nu numai!), din ce în ce mai numeroasă care acoperă o
arie geografică din ce in ce mai vastă, cu ecouri pâna la antipozi,
adică Australia şi Noua Zeelandă. Acest lucru este benefic pentru toţi,
inclusiv pentru ţara noastră, deoarece o face mai cunoscută şi o
aliniază ţărilor cu înaltă tradiţie culturală, ţări respectate şi
apreciate, ţări care fac parte din lumea civilizată. Să nu credeţi că
includerea României în NATO, sau în curând în UE, este un act de
clemenţă! Eu cred că este un act de necesitate, de colaborare,
comunicare, apreciere şi repect reciproc. Nu ne putem încă compara cu
ţări care nu au suferit de pe urma discrepanţelor istorice, cu ţări unde
democraţia are o vârstă mai înaintată ca a noastră, dar facem paşi
repezi pentru a le ajunge din urmă şi pentru a fi în rând cu acestea. Şi
noi, aşa-numiţii români de pretutindeni, facem eforturi deosebite pentru
promovarea culturii româneşti şi a intereselor ţării în care ne-am
născut.
Promovarea aspiraţiilor noastre, a patrimoniului cultural românesc, a
istoriei, culturii, folclorului, a tradiţiilor şi obiceiurilor moştenite
de la strămoşii noştri, devin astfel un factor primordial, pentru toţi
cei care simt şi gândesc româneşte. Este o obligaţie morală care o avem
faţă de urmaşii noştri, pentru supravieţuirea noastră în viitor.
George ROCA
11 mai 2006 Sydney, Australia
Redacţia Revista Agero
|