Ura dintre urşii care au luat stupii cu miere cu tot este „aproape canibalică”. Locul lor ar fi īn cuşti bine păzite. Cu unul singur pe targă, nu rezolvăm nimic. E o tragedie. Nu-mi permit să comentez. Dacă legea ar fi fost īn mīna mea, pentru subminarea economiei naţionale, i-aş fi confiscat averea toată. Inclusiv cea de la mătuşă Tamara. L-aş fi lăsat liber, fără arme, şi doar cu bani de metrou īn buzunar. Aşadar, să ne īndreptăm atenţia spre o descoperire epocală: Institutul de Economie Socială şi Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Romāne au dat publicităţii studiul potrivit căruia, īn mediul rural un milion de oameni sīnt extrem de săraci şi muncesc cu ziua. Trei sferturi trăiesc īn condiţii precare, 37% nu au nicio formă de remuneraţie sau plată īn natură şi peste 36% sīnt pe cont propriu. Bun īnţeles, alambicatele constatări vor rămīne la dosare. Alta este problema pe care o  cunosc cele două instituţii, dar şi Guvernul: electrificarea gospodăriilor şi satelor din ţară, aflată tot pe hīrtie. Īn mileniul trei, montarea unor stīlpi şi a unor fire conducătoare de electricitate este pentru guvernaţii noştri echivalentă cu trimiterea unei rachete pe Marte. O normalitate a civilizaţiei a devenit o dificilă problemă naţională. Īn Romānia există 97.805 de gospodării neelectrificate, amplasate īn 2.284 de localităţi străbătute de uliţe neasfaltate. Din total, 2.822 de gospodării se află īn 97 de localităţi complet neelectrificate. Din cinci romāni de la sat, trei se spală īn lighean sau īn butoi, şi au pe post de toaletă o groapă săpată īn pămīnt, pentru că fondurile destinate modernizării satelor şi locuinţelor sīnt īn curtea bravilor primari. Iar agricultura?, īn mod sigur merge foarte bine, din moment ce ministerul are un sediu luxos cu badiguarzi (sic!) „unu şi unu” la porţi, de nu trec nici muştele ţăranilor şi unde fotografiatul este interzis. Dacă terenurile agricole tot au fost vīndute străinilor, la agricultură ar fi potrivit un ministru polonez, ungur, israelian, englez sau din spiţă regală. 

„Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor!” De aceea se cuvine să fie felicitaţi şi avansaţi la gradul de „colonel” guvernaţii postdecembrişti. Ei au muncit consecvent  la  descompunerea societăţii romāneşti pe toate axele. Unde am ajuns, ca popor, după 22 de ani de tranziţie şi capitalism? Pe marginea prăpastiei. Se mai ocupă cineva de securitatea economică a Romāniei?  Dacă da, de ce Ţara nu mai are nimic? Īn curīnd, nici cetăţeni prea mulţi. Vrem sau nu, democraţia ne-a īmbogăţit cu o fatalitate, care trebuie judecată şi analizată: fenomenul politic cu caracter neromānesc, antiromānesc şi servilismul condamnabil al politicienilor - marionetă. Mare parte, pe potriva  lăzii de gunoi a istoriei. Modelaţi de conduita evazionismului ideologic, importată din Occident, situată īn afara contextului romānesc, o conduită sufocată de realii şocante la nivel de aplicabilitate, ei au glisat mereu pe fīşia de la graniţa legilor şi moralei, īn interesul propriilor buzunare. Mă gīndesc tot mai mult ca viitoarea mea carte să abordeze acest fenomen cu ramificaţiile rău-făcătoare naţiunii romāne. Nu aş putea formula un rechizitoriu blīnd, de vreme ce Romānia se zbate de 22 de ani īn mīini necurate, secătuită de resursele economice şi de cultura menită să emancipeze nivelul de civilizaţie al poporului.

Ne-a eliberat lovitura de stat din 1989 din vreun crater? Nu.  Lava  s-a scurs peste noi, s-a īntins de-a lungul şi de-a latul, are fani grosolani ca operaţie cantitativă şi se joacă de-a şoarecele cu pisica īn societatea romānească, zdruncinată din toate īncheieturile. Jocul e dus pīnă la cel mai īnalt nivel, īncīt, īn acelaşi ţarc stau şi şoarecii şi pisicile. Pisicile au devenit docile şi nu mai sīnt nevoite să alerge pe coclauri după şoareci, iar şoarecii se lasă prinşi pe principiul „serviciu contra serviciu”. Cīnd e nevoie de spectacol, „īngrijotorul” īi īntărītă niţel şi gata! Şi, atunci, unde e morala? Nicăieri. Capitalismul e preacurvie! Nu exagerez deloc. Ironia mea īncearcă să ilustreze hiper-realul politic, alcătuit din sculpturi īn silicon şi portrete īn vaselină, aranjate īntr-o ordine şocantă, al cărei sens sadic, refuză orice explicaţie. Cel mai fertil teren īn exprimarea nimicniciei umane de tipul Tănase Scatiu, este cel politic, unde parveniţii  au dat navală la ciolane cu īncălţările murdare, făcīndu-şi de lucru īn structurile de stat pe principiul „pentru buzunar, tot īnainte!”. Cei mai mulţi au nimerit īn politică din orgoliul apartenenţei la istoria momentului, din preocuparea comună cu prietenul de halbă, sau pentru că s-au hotărīt să vadă cum e treaba cu politica şi cum să ne arate nou㠄ce pot muşchii lor”. Oricine poate constata cu uşurinţă, după lovitura de stat, puterea a fost preluată de profesioniştii īn arta hoţiei, care au driblat legislaţia īn favoarea lor. Legea fiind la noi un fel de pīrleaz: smecherii īl sar  īntotdeauna, civilii deştepţi īl ocolesc şi se trezesc colonei, deşi sīnt inapţi pentru armată, iar mulţimea dă cu capul īn el. Politica-şoc şi capacitatea politicienilor de a sfida poporul sīnt principii de serviciu. Morala a devenit desuetă, cine se mai preocupă astăzi de morală? Este foarte posibil ca īn viitorul apropiat al omenirii criteriile moralei să-i intereseze doar pe muzeografi sau filosofi.

Maria Diana Popescu, Agero