Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Emigrarea la români

Puncte de vedere

Comentarii de la cititori

Dan Alexandru CRIŞAN

Aş întreba pe unii ziarişti  şi veritabili democraţi din „vechiul” Occident - în speţă, pe cei englezi: poţi oare cataloga, ori mai rău, acuza poporul Tău în totalitate, prin comportamentul negativ din societatea Ta şi efectele sale, datorate unora dintre indivizii săi ( indiferent de etnie: români, maghiari, romi, ruteni, ş.a.m.d.),  chiar dacă procentul acestora este relativ mare, ori peste  o „normalitate” statistică şi aceea relativă? Eu cred că nu! Aşa cum nimeni nu (mai) acuză etnicul german ori italian pentru perioada fascistă, ci ideologia vremii respective, ori eventual pe aceia ce au implementat-o şi-au deservit-o. 

Dar lipsa unei mentalităţi normale la zi sau a deontologiei profesionale a ziariştilor ce „lasă de dorit”, poate asigura o dorinţă perversă de manipulare a marei mase de cititori( a se citi "alegători", mai mult sau mai puţin avizaţi), pentru a obţine avantaje politice directe de genul voturilor "în plus" ( ori majoritate), o poziţie de „balaur” pe altarul presei, ceea ce înseamnă mulţi, mulţi bani, lobby şi stăpânirea logoreii bolnăviciose cu care ne-am deprins de-o vreme încoace. Aceasta nu înseamnă decât că ne ascundem pe mai departe pe după „degete”! Este bine să conştientizăm „la rece”, cine sunt aceia care ne „reprezintă” în faţa străinilor şi a conştiinţei neamului şi vom vedea mult mai clar, unde a rămas ţara!?

Unde-au rămas interesele fireşti ale poporenilor? De ce să nu ne punem atunci întrebarea logică: de ce pleacă lumea din ţară?

Şi înainte de 1990, dar în special după schimbarea post-revoluţionară, cei care au plecat printre străini, au făcut-o dintr-un punct de vedere lesne de acceptat: pentru un mai bine - pur material ! Sigur că sunt şi excepţii, de exemplu un Paul Goma dar şi alţii câţiva, totuşi destul de puţini! Nu acuz şi nu caut să mă justific, fiindcă sunt adeptul ideii că una din datoriile Cetăţeanului, este aceea de-a căuta şi obţine prin uzul capacitătii sale creative (fizice ori intelectuale), o stare materială prosperă (mai-binele) pentru sine şi pentru bunăstarea celor apropiaţi (familie, copii), fără însă a produce un „disconfort” sau a prejuducia pe alţii (ori reputaţia etniei sale), ori a comunităţii din care face parte.

Nu mă voi referi direct la cei plecaţi din ţară înainte de 1990, pentru că această statistică se cuvine a se discuta mai degrabă de către istorici şi cu atât mai puţin mă refer la aceia, ce au plecat mai recent prin căsătorie (ori de dragul sentimentelor, deh), care reprezintă cu totul altceva şi sunt cei mai puţini! Mă voi referi la aceia care emigrează acum! Sunt patru categorii distincte: oficialii, disperaţii, descurcăreţii şi specialiştii.

Oficialii: Poartă o seamă de sechele, în general din arsenalul fostului regim totalitar! Indiferent că sunt în vârstă, în plină maturitate sau mai tineri, au mentalitatea de servitor dispus a sluji după principiul sabiei ce nu taie capul ce se pleacă ( inclusiv servitutea vizavi de oficialul strain). Aici, s-ar mai putea include si o mare parte dintre noii „oamenii de afaceri”, taraţi si ei, până în măduva oaselor, de vulgaritatea spiritului gregar, a hoţiei, a excrocheriei, a santajului.

Disperaţii: Un grup fără avere şi perspective, rămaşi fără locuri de muncă - neavând alte resurse financiare care sa le asigure o viaţa normala (demnă)! Altii, tot din categoria disperaţilor, sunt aceia care, au loc de muncă, dar platit nici măcar la nivel de subzistenţă – prin „grija” noilor potentaţi ai Romaniei! ( Care reprezintă o mezalianţă diabolica: “Foştii” - de până în  decembrie 1947, cu proprii lor torţionari: “Foştii”, de până în decembrie 1989!)

Descurcăreţii: Cei care nu a muncit niciodată! Obişnuiţi cu traiul bun, din furtul şi dezavuarea bunului public, aflaţi într-un perpetuu nivel de plutire prin alba-neagra, cerşetorie, mici ori mai mari furtişaguri (din buzunarele cetăţeanului român „visător”, precum şi a statului "nepăsător" şi care în  noua vigilenţă fiscală s-au trezit fără resurele de trai „tradiţionale” sau întrezăresc în occident "noi orizonturi"...

Specialiştii: pentru că procentual aceştia sunt totuşi puţini, dar valoroşi, adaug doar că pierderea economică ce o reprezintă emigrarea lor, este un factor de destabilizare cu consecinţe imediate. Vorbesc despre specialiştii de excepţie ori certă valoare şi despre tinerii intelectuali de perspectivă. (Olimpicii!)

În plus, ce se va întâmpla cu aceia care rămân pe "pozitii" adica, în ţară? Cei “vechi” şi rămaşi în viaţă până în zilele noastre (cu pensii mici, pe şomaj, ori pe buzunarul statului – asistenţa socială), nu au nici cultura şi nici capacitatea de a protesta, ci se consolează în virtutea mentalitataţii tipice a delăsării (facă ăia de sus, ce vor muşchii lor!). Trăim într-o situaţie de paranoia, căci schimbarea din decembrie 1989 ca orice viitură, a scos la lumina zilei caracterul acesta indolent (şi nu numai) - ce ne este atat de cunoscut şi dificil de combătut.  Partea proastă este, că suntem atât de “balcanizaţi” – generic vorbind încât, nu mai vedem în faţa nasului adevărul evident ce sigur, că este si greu de acceptat şi îndeobşte, chiar dureros!

Ceea ce este şi mai ciudat la noi – ca fenomen indiferent de locaţia etniilor, este că reprezentanţii naţionalităţilor conlocuitoare (vezi mai sus!), care nu şi-au luat lumea în cap emigrând (încă), ne-au preluat şi ei, pe alocuri, năravul! 

Să ne civilizeze  cândva oare, redându-ne curajul demnităţii, cele câteva milioane de romani din diasporă - care-au mai vazut şi lucruri mai "curate" printre străini? Vor mai veni ei oare pe acasă sau ne vor vira doar la nesfârşit - la final de lună în viitor, bani trudiţi din greu? (Pentru a fi făcuţi praf de marii noştrii Părinţi ai Naţiunii Române – indiferent, de etnia lor!) . Până cand?

Dan Alexandru CRIŞAN

Bucureşti - România

Septembrie 2007

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:   'Cauze sau scuze ?'
2. Tema / articolul / autorul::   'Emigrarea la români, Alexandru Crisan'
3. Numele si prenumele Dvs.:   'Pugler Robert '
4. Adresa Dvs. E-mail:   'rpugler@t-online.de'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):   ''
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):   ''
7. Textul mesajului Dvs.:   'Cauze sau scuze ?

Nu pot ca dupa ce am citit acest articol sa nu-mi pun ambele întrebari ce din pacate nu primesc un raspuns direct si pe întelesul tuturora, "categoriile" enumerate de autor fiind foarte generale si de fapt caracteristice tuturor emigrantilor în lumea larga. Cauza : "banul repede" sau bunastarea materiala cât mai urgenta, dar cred ca în principal românii pleaca în lumea larga deoarece sînt deceptionati de propria tara si de conditiile de munca si de viata ce le ofera în prezent, de oamenii ce se perinda la conducerea tarii fara sa schimbe nimic si mai ales fara sa ofere o perspectiva cât de cât acceptabila maselor populare.
Deci, dle. Crisan, ati omis o categorie foarte importanta de emigranti: NEMULTUMITII ! Iar daca acestia îsi iau lumea în cap nu înseamna ca sînt disperati ci aceea care ramîn se pot numi astfel, deoarece sînt lipsiti de orice sansa pe acele locuri.Inca poate nu se vede, dar când BMW, Continental, Henkel, UNILEVER ori alte concerne îsi vor muta baracile de productie instalate în prezent pe pamântul Daciei Felix în Ucraina sau Kazahstan, cei ramasi vor fi cu adevarat niste disperati, deoarece neobogatii români de azi îsi administreaza averile ca si pe vremuri, în strainatate fara sa creeze conditii civilizate de trai si munca în tara lor.Acest fapt deste cauza emigratiei actuala la românii ce din lipsa unei perspective personale si pentru copii lor trebue sa-si caute norocul în lume.
Scuze: la propriu si la figurat, deoarece nimeni ce pleaca în diaspora nu completeaza în avans vre-un formular unde apare una sau mai multe din categoriile enumerate de dvs. Ajuns la destinatie nu e decât "român", catalogat ca atare, si numai comportarea sa si modul cum se integreaza în noua societate îl face sa cada propriu zis în una din categoriile mentionate de dvs.
Nu e datoria nici a diasporei si nici a celor ramasi pe acasa sa gândim în categorii de oameni sau sa-i caracterizam în vre-un fel. emigratia, viata în diaspora, nu este usoara si nimen nu calca pe un covor rosu la aeroport când soseste în noua tara, ci trebue sa se dovedeasca mai întâi ca este un membru demn de cei care l-au primit si care îi ofera lui si familiei o noua sansa în viata.Analize, categorii si studii fac doar cei ramasi acasa nu cei din diaspora, deoarece mai întâi n-au timp de asa ceva si apoi nici interes sa scrie pe toate gardurile ca sînt un emigrant plecat din România. Nu foloseste nimanui. La urma un sfat hazliu, de fapt bien cunoscut: ultimul plecat sa nu uite sa stinga lumina ! Dar sper ca nu se va ajunge acolo si ca vor veni timpurile când lipsa unui orizont nu-i va mâna pe români din Dacia Felix pe care o populeaza de mii si mii de ani.
Cu stima si respect,

Robert Pugler
Recklinghausen, Germania

Stimate domnule Robert Pugler,

Am stiut dintr-un inceput, ca subiectul abordat de mine, este unul sensibil si; ca pot - fara sa vreau, sa “deranjez”. Eu nu le fac vina, nici macar derbedeilor (monstrilor!) care se cred in continuare, dupa perioada totalitara, stapanii mei – fiind, cam aceiasi de Atunci sau “Noii” veniti in cloaca decizionala, la nivel de Stat sau local, avand aceeasi mentalitate! Eu imi fac vina mie, ş;i acelora ca mine care, NU FACEM NIMIC! Pentru ca; nu putem sau si mai rau, nu vrem - din lasitate, sa  ne unim si sa le cerem socoteala democratic, pentru ca Romania sa fie guvernata in folosul comunitatii romanesti.  Ce facem insa? Ceea ce am “invatat” sa facem perfect!: Mai scoatem un banc, mergem pe la usile “potentatilor” spre cerseala si, barfim pe la noile cozile de la fisc sau, prin mijloacele de transport in comun: “demni”  dupa care sigur!, acasa in frig, fara apa calda si rece chiar, dam din umeri spunandu-ne mareata constatare proletara: “Asta e, ce putem face noi?! ” Drept care; in zori ne sculam fericiti, ca am facut “totul” pentru bunastarea noastra, a familiei noastre, a Patriei iubite! Aceia care, mai au un dram de minte si putere, isi iau lumea in cap si… pleaca!
Singur spuneti:…”în principal românii pleaca în lumea larga deoarece sînt deceptionati de propria tara si de conditiile de munca si de viata ce le ofera în prezent, de oamenii ce se perinda la conducerea tarii fara sa schimbe nimic si mai ales fara sa ofere o perspectiva cât de cât acceptabila maselor populare”.
 Va intreb si, poate, ca-mi veti raspunde: Oare, aceasta sa fie solutia sau, ceea ce propun eu: Constientizarea CAUZEI – chiar si prin catalogari si statistici mai mult sau mai putin stiintifice si, formarea unui front comun pentru o opinie a demnitatii – individuale si colective! A noastra, a acelora ramasi in tara, cat si a diasporei. Nu am auzit aproape pe nimeni din diaspora, atunci cand se intalnesc cu Ei, cu oficialii romani, sa le faca vre-o vina; ci doar, zambete de curtuazie si aplauzele de rigoare! “Constiinta” puternicilor zilei nu se manifesta, decat prin “constrangere”; in fata unei colectivitati de cetateni demni care, nu se ascund dupa degete si, sunt gata de a sanctiona “deviatiile” de la realitatile socio-economice, benefice lor. Nu in tara sunt oamenii schimbarii in bine, a ceea ce se intampla in prea frumoasa si mult rabdatoarea noastra Romanie!  (Pana si pe mine ma surprind uneori gandind, ca Ei!). Ci; printre dumneavoastra, cei din diaspora, care ati “pipait” adevarul unui trai liber, a unei recompense pe masura muncii depuse, a fortei ce se poate crea prin demnitatea personala si colectiva si; care ati simtit si simtiti, pe propria piele, “minunatul” trai de… printre straini! Pentru aceasta am scris: “Emigrarea la romani” si, pentru nimic altceva!

Sigur, ca “subiectul” ar putea fi mai aprofundat; dar, trebuie sa tin cont de faptul ca “Agero”, este o publicatie culturala si, mai putin de specialitate: politica sau sociala. De aceea ma opresc aici din argumentare, in speranta totusi, ca m-am facut inteles.

Cu deosebita stima,

Dan Alexandru Crisan

-------------------------------------------
-- Formular: Parerea

-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:   'Adevaruri'
2. Tema / articolul / autorul::   'Emigrarea la români'
3. Numele si prenumele Dvs.:   'Robert Pugler'
4. Adresa Dvs. E-mail:   'rpugler@t-online.de'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):   ''
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):   ''
7. Textul mesajului Dvs.:Stimate domnule Crisan,

aveti perfecta dreptate în ceea ce sustineti acum ca si în articolul de baza.În raspunsul dvs. la reflectiile mele se ascunde un adevar mult mai important decât banuim si anume retorica "ce facem ca sa-i impiedicam în mod democratic sa guverneze România dupa bunul lor plac."

Daca vreti sa ramîneti un democrat nu va ramâne decât drumul la urne din când în când si posibilitatea ca facând cruciulita în dreptul altor nume sa sperati ca acestia ( daca vor cîstiga alegerile) sa fie mai aproape de idealurile politice ale dvs. decât cei dinaintea lor.  Daca vreti sa ramâneti însa si un om civilizat si bine educat veti încerca sa sustineti sau sa initiati o dezbatere publica în medii, de genul acesteia la care contribuim. Schimbari mari nu se vor produce, dar macar se va sensibiliza opinia publica de aici si din tara.

Si acum la ce pot face eu, fara sa vorbesc în numele întregii diaspore românesti din Germania, ci doar ca o opoinie personala : NIMIC ! Si consider ca este civilizat sa nu pornesc nici o actiune cu tinta tara de bastina, deoarece am parasit acele meleaguri de aproape 30 de ani si nu mai cunosc cotidianul zilnic românesc asa de bine incât sa-mi asum drepturi de actiune.
Unele lucruri neînsemnate însa pot contribui si din partea diasporei la crearea unei opinii politice democratice si populare în tara. Nu stiu la ce si la cine va referiti când mentionati ca ne slugarim pe lânga guvernatori când mergem prin tara, eu unul personal stiu ca nu o fac si n-am facut acest lucru, nici când regimul comunist, mi-a deschis largi orizonturi de vânzator la "Aprozar"daca nu dobândeam pe cea mai scurta cale carnetul rosu de partid, document sine qua non pentru un lucrator în comertul exterior românesc.

Tina Turner cânta : Simply the best ! Asa si eu, am ales calea diasporei sau returul pe meleagurile de unde stramosii mei au plecat cu sute de ani în urma spre primitoarea DACIA FELIX, care a avut grije de multe generatii de sasi si svabi sau alte neamuri pripasite între Prut, Dunare si Marea Neagra.
Din punctul meu de vedere a fost un act politic si de cutezanta si credeti-ma, chiar daca sesisez un pic de pizma în cele scrise de dvs.cu privire la roadele democratice ale muncii noastre din diaspora, nu a fost usor sa începi o noua viata pe noi meleaguri cu o familie cu doi copii, chiar daca statul german ne-a sustinut fara repros si ne-a mai domolit primii pasi pe aici.
Realitate cruda este si aici va dau în general dreptate. Citez un jurnalist român care e serios preocupat de soarta tarii sale, pe dl. Bogdan Radulescu, de la România Actualitati si vreau sa redau cât mai concret ce a scris în primul numar al revistei "Maiastra", aparut 1998: "Noul capitalist de sorginte occidentalade nivel mediu sau mic, prezent azi în EST, abia scapat de pauperitate în tara de origine, va încerca sa compenseze relativa lui marginalitate sociala si economica prin etalarea aroganta a puterii sale financiare si, mai ales, de influenta în societatile est europene.... Adesea, pentru a avea acces rapid la materii prime autohtone sau pentru a repatria, la fel de rapid, profiturile în conturile din bancile occidentale, acest nou tip de burghez colonial instiga la coruptie administratia autohtona, prin dare si luare de mita si trafic de influenta......
Acestor disfunctionalitati economice li se adaoga altele ce tin de patologia sociala. Simtindu-se amenintata biologic si cultural, populatia autohtona va reactiona. Emigratia de care vorbiti dvs. este o asemene reactie. Dar adevarul este ca cei din diaspora contribue cu partea lor de vina la acest fenomen, întretinând un spirit si o cultura economica si sociala ca pe vremuea sultanilor si a Inaltei Porti de la Stambul !Personal nu cunosc pe nimeni în diaspora româneasca care sa nu faca acest lucru daca vrea sa întretina legaturi economice sau de interes reciproc cu persoane si organizatii românesti.
Si, pe acesti oameni, Domnule Alexandru Crisan, vreti sa-i mobilizati la lupta contra coruptiei, nepotismului si Fanariotismului din România ? Cei care, ca mine, mai întretin legaturi cu tara, de natura sentimentala, prieteneasca, îi puteti socoti aliatii dvs. dar veti constata ca sînt putini, chiar daca multimei sau majoritatii i se atribue un caracter cultural redus. ALEXANDRU LAPUSNEANU : "Prosti, dar multi !"

Ma grabesc sa închei aceasta contributie, urîndu-va multa sanatate si putere în lupta pornita contra elementelor unei societati gitano-proletare, aflata la margina drumurilor Europene si menita ca si pe vremea lui Stefan cel Mare sa apere occidentul de relele orientale si tataresti. Sa va ajute Dumnezeu ! Cu stima si respect

Robert Pugler

Germania/ Recklinghausen

Stimate domn Robert Pugler,

Imi scrieti: "… adevarul este ca cei din diaspora contribue cu partea lor de vina la acest fenomen, întretinând un spirit si o cultura economica si sociala ca pe vremuea sultanilor si a Inaltei Porti de la Stambul ! Personal nu cunosc pe nimeni în diaspora româneasca care sa nu faca acest lucru, daca vrea sa întretina legaturi economice sau de interes reciproc cu persoane si organizatii românesti".
Va contrazic total si; o spun ferm si cu argumente: Nu! si Nu! si Nu! Nu-i adevarat, decat in proportie de 99,99%! Ganditi-va putin la dumneavoastra si; treaca de la mine, la domnul Lucian Hetco si toata compania de exceptie – este Adevarul adevarat!, - de pe Agero si; probabil, ca mai sunt si altii dar, inca nu-i cunoastem noi. Sa facem in asa fel, incat sa le facem cunostinta. Lucian si restul, aceasta fac cu si, prin minunata "Agero"! Si unde mai pui, ca in ziua de astazi, o fac sub imperiul voluntariatului: 99,999…%.

Continui, cu zicerea dumneavoastra: "Si, pe acesti oameni, Domnule Alexandru Crisan, vreti sa-i mobilizati la lupta contra coruptiei, nepotismului si Fanariotismului din România ? " Nu! si Nu! si Nu!, stimatul meu domn!

Acest tip uman si a lui "filosofie" - cu privire la relatiile umane si de afaceri, nu ma intereseaza nici macar, ca tema de discutie Ei; fiind goliti pe dinlnauntru de acel sublim, ce se poate numi fara a gresi, Umanism! Si deci: Nu se poate construi cu ei, decat: "Castele-n Spania"! Pe cand eu; nu-mi doresc ca in Romania, sa se mai construiasca asa ceva; nici macar, o noua "Casa a Poporului" – cu toate, ca despre aceasta ar fi Ceva, de discutat! ( Numai un rau voitor sau debil mintal, se poate face a nu vedea - in monumentala constructie, potenta creatoare si munca de Sisif, a micii comunitati romanesti si aceasta, fara referire la etnic ci doar: materiala, manufacturiera, industriala…ca aplicatie a potentei! Ca a fost facuta cu imense sacrificii, chiar si umane… Mai intereseaza pe cineva astazi - decat pe specialisti: de ce, cum, cu ce efort, cat au costat piramidele Keops, Kefren si Mikerinos. Memoria colectiva…) Eu; imi doresc Normalitate si aceasta, nu se poate realiza cu astfel de caractere. De aceea; replica data de "Lapusneanu" lui "Motoc": Prosti dar multi; am certitudinea, ca lor li se poate aplica si, nu multimii "en gross" si; fara riscul de a produce vre-o eroare - chiar daca, parerea lor despre Ei insisi, este teribil de pozitiva. (de altfel; pentru o astfel de "exprimare" sociala – ca a domniilor lor, nu este neaparata nevoie de a face parte din diaspora romaneasca. Ea se manifesta cu prisosinta si la ceilalti humanoizi si veniti rapid in Romania dupa decembrie ’89; pentru afaceri si - in special, pentru a ma invata pe mine "salbatecul"!, adevarata Democratie, ziceau Ei!, si; fiind cetateni a-i multor altor tari si, chiar, de tot felul de etnic! Aceasta si inca oaresce Ceva-Cumva, demonstrandu-mi cel putin deocamdata: Ca globalizarea - ca "spirit" exista! si; nu-i deloc, dar deloc, benefica pentru mine – afonul de parlit!) Insa; tot dumneavoastra, i-mi ridicati mingia la plasa , dandu-mi speranta scriindu-mi: "Cei care, ca mine, mai întretin legaturi cu tara, de natura sentimentala, prieteneasca, îi puteti socoti aliatii dvs. dar veti constata ca sînt putini"…

La aceste zise, domnul meu, de catre dumneavoastra, imi vin in minte zicerile unor inaintasi oarecare - dupa Ei si, mintea lor actuala si mult progresista!; si as incepe cu Cicero: Non numero, sed pondere ; ar urma, Quintilian: Non multa, sed multum !; apoi, Schiller, in "Demetrius": Man soll die Stimmenwagen und nicht zahlen ; si, de ce nu, Lessing, in "Emilia Galotti": Nicht vieles, sondern viel . Asa ca eu ma gandesc - ca acela neumblat prin lume, de exemplu: pe la statuia aceea conceputa si executata de altii, dar cu care astazi se mandresc Ei – a Libertatii ( Non licet omnibus adire Corinthum! ), si-mi zic: N-o fi avand lumea asta atat de multi prosti - ca aceia enumerati si punctati de mine putin mai sus si; care, o tin una si buna pe a lor fara, a fi si oaresce adevar acolo, in ziceri! Ca de aia am aflat pana si eu, cam ceea ce-or zis dansii! Asa ca eu, ii astept doar pe aceia putuni, pe aici pe la Dambovita, spre a pune umarul, pentru a merge impreuna, spre Normalitate. N-a fi usor, cu Miticii si; nici comod, pentru aceia ce se vor inhama la caruta! Dar… Nebunii frumosi au facut treaba si, singura lor recompensa a fost – eventual, o statuie in istoria umanitatii!

A bon entendeur, salut !

Dan Alexandru Crisan
 

P.S. Sper; ca nu v-am suparat, cu "stilul" in care am abordat cele scrise de dumneavoastra si; nici altcineva, nu-mi face vre-o vina! Am eu un principiu dupa care ma ghidez in tot ceea ce fac – cel putin, asa sper: Nenea Iancu Luca Caragiale, a facut si face mai mult bine cetateanului roman, decat toti domnitorii, regii si politicienii la un loc- vechi sau noi, din vremea gteto-dacilor si, pana in zilele noastre! Dixit!

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)