EMIL DRUNCEA - ANALIŞTII

 După evenimentele din decembrie 1989 a apărut pe piaţă o nouă ocupaţie, cea de analist. Fie că sunt analişti economici, fie că sunt analişti politici, aceştia vin la televizor şi ne învaţă cum şi ce despre trebile ţării. Ne-au spus că în perioada 2004-2008 creşterea economică în România a fost nesănătoasă. Adică a fost o tumoare pe trupul ţării ce trebuie urgent vindecată. I-am crezut, că de aia sunt analişti şi am votat alte partide, cu speranţa că economia se va vindeca urgent. Si aceste partide au ajuns la concluzia că este necesara o scădere sănătoasă a economiei. Dacă atunci când creşterea a fost nesănătoasă, au crescut pensiile şi salariile, acum când scăderea e sănătoasă, au scăzut sănătos aceleaşi pensii şi salarii. Oricât de analist amator oi fi eu, n-am înţeles de ce creşterea era nesănătoasă, de ce scăderea este sănătoasă, pentru că nu ne-a explicat nici un economist-analist. Din orele petrecute în şcoală, din lecturile mele, insuficiente, desigur, am înţeles că rolul unui guvern este să aducă prosperitate, că de aia îi votam pe candidaţi, iar dacă nu ne aduc prosperitate să-i dăm jos cu mijloace democratice. Dacă un guvern nu produce prosperitate pentru poporul său, dar este ţinut în funcţie, ori e dictatură, ori poporul nu înţelege nimic din ce i se întâmpla în aceste momente.

Nimeni dintre analişti nu are curajul să ne spună că ţara se află în faliment, ba unii ne spun că e excelent, că măsurile luate de domnul preşedinte sunt minunate, ca şi când nu soarta oamenilor e grija politicienilor de la putere. Nici-un analist nu ne spune că bugetarii vor consuma mai puţin cu 30-35%, luând în calcul şi inflaţia şi creşterea preţurilor la produsele de bază, nimeni nu ne spune că pensionarii vor consuma mai puţin cu 18-20%, din aceleaşi motive de mai sus. Nimeni nu ne spune că băcanul, frizerul, croitorul îşi vor închide afacerile şi vor îngroşa rândurile asistaţilor sociali, că intrările la buget vor scădea catastrofal deoarece şomerii preconizaţi şi cei care nu sunt luaţi ĩn calcul de minunaţii noştri guvernanţi nu vor mai plăti CAS, nu vor mai contribui la fondul de pensii şi vor fi la fel de săraci ca şi săracii din toate ţările pe unde a călcat FMI-ul. Nimeni nu ne spune că fără subvenţii agricultura va muri, având în vedere că acum se află în comă. Şi întreb şi eu, ca prostul ce mă aflu: cine i-a numit p-ăştia analişti? De ce sunt ei analişti dacă ne spun numai poveşti în care nici eu care sunt amator-analist nu cred. Am prostul obicei să-i analizez după fapte, nu după vorbe, pe cei cu care intru în contact şi mai ales pe cei care într-un fel sau altul mă conduc. În ce mă priveşte, eu sunt călit de suferinţă. Mă voi tunde şi mă voi bărbierii mai rar, nu cum face guvernul când coafează datele şi când aşa o barbă are şi şi-o piaptănă mereu. Voi ţine post miercuri şi post negru (ca vremurile pe care le trăim) vinerea, nu voi mai consuma curent privind analiştii, după foamea pe care o voi practica voi consuma mai puţină apă, voi renunţa la ziare,
voi face seara plimbări lungi pentru a nu consuma curent şi, poate, reducerea medicaţiei zilnice ca efect al mişcării. Mişcări sociale nu vor fi, pentru că majoritatea ţine cu preşedintele.

Vom muri unul câte unul, pensionari sau tineri, unii vor emigra, analiştii le vor explica celor care mai trăiesc cât de minunat e să trăieşti. Apropos, ştie guvernul că România este singura ţară din Europa în care populaţia scade datorită raportului supraunitar al deceselor faţă de naşteri? Dar analiştii, ştiu? Dacă ştiu, sunt antiromâni, pentru că nu iau măsuri, daca nu ştiu, sunt neştiutori (la mine în sat le zice proşti, eu m-am mutat la oraş şi am renunţat la vorbe grele). Şi într-un caz şi în celălalt au o singură cale: să plece! Nu pot, oricât de cinici sunt, nu ne pot ucide pe toţi.