EDITORIAL

EROISM   DE  BORDEL

Maria Diana Popescu, Agero

Presa internă clocoteşte, paginile centrale titrează cu litere de-o şchioapă: zona euro se scindează. De parcă zona euro n-ar fi cuprins din start două tabere: stăpīnii şi restul, adică ţările de sub scara U.E. Estul comunist, acceptat īn uniune cu condiţia de a-şi distruge propria economie, de a se transforma īn piaţă de desfacere pentru vest şi īn consumator de credite, a fost lăsat la un nivel de existenţă (mai degrabă subzistenţă), care seamănă cu ceva īntre viaţă şi moarte. Nici vorbă de fraternitate īntre ţările membre. Stăpīnii din vest au poruncit mereu sclavilor din est. Din cīnd īn cīnd e bine să mai iau şi bisturiul īn mīnă. Altminteri cadavrele de pe năsălie se ridică şi trīntesc uşa noastră de perete! Ce şanse am să fiu auzită? Practic, puţine. De ce-aş fi auzită, dacă am refuzat să pozez goală pe coperta unei reviste cīnd mi s-a propus? Necuratul m-a pus mereu s㠄fac ciocul mare”, şi mă īntreb cīt de mult am şifonat VIP-urile de pe agenda curentă, atīta timp cīt ele nu sīnt o valoare recunoscută, un nume īn spiritualitatea noastră, legat de realizări de notorietate, de o faimă meritată. Ruşine mie! E ca şi cum un oarecare s-ar fi apucat să facă o completare picturilor lui Cezanne sau cărţilor lui Cervantes. Păi, e frumos? Distanţarea intelectualilor faţă de „sentimentul romānesc al fiinţei”, blocarea celor buni şi promovarea parveniţilor mizerabili īn funcţie de criterii non-valorice, nu mă mai uimeşte. Cum se spune īn Ardeal: ăsta criter de gīndire sănătoasă!

Aliniem īn categoria „adevăruri” ştirea oficială conform căreia, pe 30 octombrie 2011, s-a născut pămīnteanul cu numărul 7 miliarde. Populaţia Terrei depăşeşte un prag istoric şi declanşează semnale de alarmă īn rīndul statisticienilor. Soluţia? Stoparea creşterii accelerate, care se va face „fie natural, fie brutal”, a declarat Maurice Strong, secretarul general al Summitului Pămāntului. „Dacă lumea nu va īnţelege că ritmul naşterilor este prea ridicat, consecinţele, chiar dacă nu imediate, vor presupune boli, foamete, războaie, care vor reduce numărul locuitorilor planetei”. Fals! Nu va mai bateţi capul degeaba, domnilor statisticieni! Pămīntul are suficiente resurse de hrană. Că ele sīnt dirijate īn hambarele puterilor mondiale, nu echitabil, conform necesarului, pe naţiuni, e altceva. Dumnezeu a poruncit: „creşteţi şi vă īnmulţiţi şi umpleţi Pămīntul!”. „Procedeul străvechi de tulburare a apelor e īn mare vogă, declanşarea panicii colective stīrneşte reacţii uimitoare īn lumea aceasta īngrădită de mecanismele puterii şi de nenumăratele lor obstinaţii” (Daon Brasco). Īnsă, ziarele de scandal se cred influente şi, de fapt, nu stīrnesc nici măcar milă, ci doar repugnanţă cu eroismul de bordel, cu ştirile bombastice, cu serialul divorţurilor şi bătăilor din lumea bogătaşilor. Ar trebui sancţionate lipsa de simţ a ridicolului şi prostia exhibate prin intermediul mijloacelor de comunicare īn masă, care invocă originalitate postmodernă, deşi nu-s decīt forme jignitoare de iritare, prin care īşi pierd timpul, īncercīnd să-l piardă şi pe-al publicului. Ar trebui să se īntrebe care este poziţia lor īn dezbaterile majore ale vremii? Deşi īnţeleg mai puţin problemele reale ale prezentului, dau lecţii de viaţă cu aşa-zisele vedete, īn timp ce simptomele care traduc un blocaj lăuntric al societăţii romāneşti vorbesc despre o boală īn sine, mult mai gravă, declanşată tot de mass-media şi de lipsa unui eroism social, īmpietrit de fapt, īn haosul democraţiei.

Nu mai luaţi īn seamă ziarele de scandal, ele nu ţin de o piaţă a ideilor, nici de spiritul vremurilor īn care trăim. Nu luaţi īn seam㠄elitele” goale, vehiculate pe prima pagină, aceste nonvalori, care, ciudat, au priză la mase, īn tiraje ruşinos de mari. Să acuzăm, să arătam cu degetul spre ziariştii care au transformat canale de informare īn bordel, spre cei care se īnfruptă nemeritat din dulceaţa gloriei! Priviţi cu atenţie cotarlele V.I.P., care pīnă mai ieri trăiau īn haită pe marginea drumului şi se repezeau să muşte roţile maşinilor, şi cu cīt era mai luxoasă maşina, cu atīt lătrau mai furios la roţi. Ce-ar face ele dacă, īntr-o zi n-ar mai trece nicio maşină pe drum? Ar fi haite de cīni şomeri. Vai!, dar, ce s-ar face publicul, dacă s-ar pomeni deodată fără nuditatea care le populează gustul?! N-ar mai şti ce īntrebuinţare să dea vieţii, acestea fiindu-le măruntul sens al existenţei lor, dar şi lucru manual al posturii de ziarist. Tare mi-e teamă că acest public, īn lipsă de altceva, va da fuga īn librării şi va cumpăra toate cărţile scriitorilor pe care nu-i citeşte nimeni. Păi, dragi colegi, jurnalismul īnseamnă operă de artă numai atunci cīnd, scriind o frază, faci lumină īn jur. La voi īn pagină, pe īntuneric, nu dai decīt de funduri goale, de silicoane, de bīrfe, bătăi, sex, sīnge, pornografie şi de jale mare. Tăcerea noastră e votul democratic-anonim pe care īl primeşte decăderea. Adevărul trist e că jurnaliştii nu-i scot pe intelectuali la rampă. Cică dacă ar ieşi nu fac bani, sīnt plicticoşi şi i-ar fluiera lumea pentru că n-au nimic de oferit. Culisele sīnt lumea lor. Acolo le stă bine, īşi pot da micile spectacole şi se pot aplauda īntre ei. Aceasta e democraţia, aceasta e libertatea! Vorba filosofului-teolog Petre Ţuţea: „īn democraţie, prostul te bate pe umăr şi-ţi spune: ce faci frate?”. Libertatea de după gard, de după blocuri!

Maria Diana Popescu, Agero

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com