|
|
|
|
|
EDITORIAL ESCARA NORMALULUI Maria Diana Popescu, Agero
Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dānsa suntem noi. Adică nu mai sīntem demult ceea ce filosoful Blaga afirma: un popor retras pe jumătate īn matricea organică, dezvoltīnd o splendidă cultură, cu o limbă literară expresivă şi cu alte īnfăptuiri remarcabile. Īn sarcina vremii noastre au căzut aproape toate schimonoselile emancipării occidentale. Expansiunea contactelor economice a produs un adevărat boicot al culturii. Deschiderea la perete a porţilor a aruncat destule gunoaie īn apa cristalină a romānismului. Īn cultură, īn literatură, tot mai mulţi refugiaţi declanşează revoluţii spectaculare, prefabricīnd tot soiul de bricolaje mizere şi exagerate, care vor sfīrşi la coşul de gunoi al istoriei. Precum nota Fredric Jameson, aceştia se află īn vīrtejul unei nebunii din care n-au cum să se nască niciodată opere monumentale. Sau, īn termenii unui alt teoretician postmodern, David Harvey, opera de azi nu mai este intenţie, ci şansă. Īn speţă, şansa despuiaţilor de a avea īn preajmă linguşitori din acelaşi calapod, care le pun la dispoziţie maşinăriile propagandistice. De aceea piaţa literară este inundată de zgomote asurzitoare, de mirosuri scabroase, de marfă pornografică - acele specii de environments-colaje nude, care vizează lipsa educaţiei, a culturii şi a bunului simţ. O alunecare periculoasă şi imorală vine de la un autor susţinut şi premiat: scrisoare către dumnezeu: ana a fost pizda mea divină şi rea dumnezeule/ a fost singura care m-a făcut īn genunchi/ - Bine, da noi nu ne mai futem odată?/ şi după aia să pun nişte jazz/ căcat, jazzul e muzică de labagii, i-am zis, dar m-am scos cu ceva rock & roll de la vecinul de dedesubt/ cānd am deschis termopanele &/ poemul meu scris cu spermă, acum şi aici, pe zidul plāngerii/ ah, ana, ana/ adolescentă rimelată cu curcubeu/ īn zidul plāngerii lui/ labagiu de dumnezeu te-a zidit departe de mine/ departe de mansarda turtită ca spiritul unui poet excesiv/ departe de gura mea plină/ de gustul pizdei tale/ la care am ajuns ca printr-un vis ca printr-o moarte ca printr-o expiraţie/ a labagiului de dumnezeu/ spre care īmi īnalţ scrisoarea/ şi trăsnetul erecţiei. Expresii golăneşti, atitudini ieşite din matcă, decupaje violente din realitatea imediată, comportament de cartier, nimic mai mult.
Īmpins īn faţă, pe podium, individul, cu frustrări şi insatisfacţii evidente, presupune că se află īntr-o relaţie profesională cu spiritualitatea de marcă, deşi indicat ar fi să facă o vizită unui duhovnic şi/sau psihiatru. Paradoxal, de cīte ori excretă o atare mizerie, pretinsului poet i se pun la dispoziţie pagini de front, de fapt o īntreagă reţea; comentariile critice sīnt cenzurate rapid, celor ce īndrăznesc să ia atitudine li se restrīnge accesul. Vorbim de un pericol social, dacă luăm īn considerare toată cazuistica şi recent, pe tīnărul poet constănţean, Domnul să-l odihnească īn pace, cel care s-a spīnzurat īn baie, anul trecut. La fel de violent şi de macabru scria. Alt exemplu de golănism şi decadenţă, aparţinīnd aceluiaşi rătăcit cu duhul: Politicianule, eu stau şi scriu poemul care fute-n gură./ Eu stau şi scriu şi uite că te fut īn gură./ Eu stau şi mă gāndesc că ştii că meriţi să te fut īn gură,/ Iată-mă, deci, cum te fut īn continuare-n gură Politicianule/ Dar tu şi şleahta ta de politicieni,/ procurori, judecători, corupţi, avocaţi,/ caralii, ilieşti, bombonei, prostănaci, inculţi īn funcţii, lingăi, sppişti,/ pupincurişti, aveţi mai multe şanse să-mi beliţi pula decāt să mă excludeţi!/ Mă doare-n pulă de ideile tale de comunist,/de morala ta de comunist vopsit īn capitalist!/ Mă piş pe funcţiile pe care ţi-e frică să nu le pierzi, Politicianule!/ Futu-te-n gură de cacat īnşirat īn funcţii publice ce eşti! Unde vrei să ne duci mă muie?/ Vrei să ne iei şi pieile de pe noi? Vrei să ne transformi īn sclavi mă muie?/ O s-o sugeţi!
Astfel de mizerii sīnt livrate publicului īn ambalaj de introspecţii profunde, de revolte estetice, industria literară vrea să ne facă să credem că aceşti goi puşcă sīnt īn mod egal vocea liberă a societăţii culturale şi e musai să-i īnţelegem şi să-i acceptăm. Este o mitocănie de propagandă, un fals literar grosolan, pentru că orice intelectual onest, orice estetician, orice adept al ştiinţei literare admite că pornografia de orice tip este o escară a normalului, un ulcer al firescului, un agent pro-entropic, o negare idioată a regalităţii omului şi o īncălcare gravă a legii. Sub masca actelor de autocontemplare estetică, de căutare a īnţelegerii sinelui, pornografia este cultivată cu stoicism, nu numai īn mediile īnchise, ci ca exerciţiu al libertăţii, scutit de constrīngerile morale, tocmai pentru a schimonosi faţa culturii naţionale. De-a lungul istoriei, ţara noastră a beneficiat de multe īmprumuturi străine. Răbdătorul popor romān a ştiut să asimileze lucrurile de trebuinţă progresului spiritual, debarasīndu-se la timp de cele nefolositoare. Eu cred īn continuare īn sănătatea spirituală a poporului romān. Cred īn discernămīntul lui, īn puterea de asimilare şi de dezasimilare. Deschiderea nepermis de mult a graniţelor după 1989 ne-a silit la acceptarea unor informaţii civilizante, dar deformatoare, nepotrivite profilului nostru spiritual. Sub lozinca falsei democraţii şi pe un tremur al fondului social şi economic, poporul romān a fost altoit cu o imitaţie a Occidentului, un progres de faţadă, īn parte imoral. Interacţiunea cu societăţile culturale externe ar fi trebuit să reprezinte o solidarizare īn numele valorilor proprii fiecărei naţiuni, nu o aliniere īn orbita spiritului haotic al codului occidental, nu sub diapazonul, tonul şi muzica lor.
Maria Diana Popescu, Agero, Stuttgart
Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |