|
|
|
|
            |
|
Esența, existența, mintea și
sufletul
Avem impresia că suntem capabili a discerne tot ce-i mai important pentru noi. Este mai mult neadevărată această credinţă, fiindcă mintea şi trăirile noastre, selecţiile înţeleg la modul incomplet manifestările lumii ce ne înconjoară, apoi acestea se schimbă prea des. În orice moment am putea constata cu sinceritate cât de parţial am descoperit esenţa, dar o trăire esenţializată, mai apropiată de bucurie, de respingere avem adesea …
Cugetul ne este mai împăcat
când ,,esenţa aleasă,, s-a apropiat de
concept, avem mai multă siguranţă
;
simţim mai valoros momentul pe care l-am trăit,
e mai statornic în ordinea lucrurilor
lumii.Împărţirea cuvintelor după obişnuinţa de a caracteriza
importantul, neînsemnatul, esenţa, aparenţa,(vorbele, haina, podoabele,
faţada, pentru latura neînsemnată şi faptele, judecata, curajul,
interiorul pentru a oglindi esenţa) comportă un grad mare de
interpretare. Esenţa poate fi găsită în, prin simplitate ori cine ştie,
prin atâtea alte moduri . Poate că are dreptate şi Henri Frederic Amiel
când zice``
Există şi un mod laborios de a nu face nimic,, ceea ce nu înseamnă că nu
ne gândim la multe, dar nu le descoperim pentru moment întâietatea.
Existenţa umană nu-şi poate închide ochii la înţelepciune, la tot ce
este util, la tot ce ne înconjoară şi ne poate înrâuri viaţa.
Ce poate
face înţelepciunea în faţa unei lumi cu gradele ei relative de
cunoaştere, cu atâţia paşi siguri, cu mai mulţi şovăitori, desfăşurări
de o anumită probabilitate ? Preluând cuvintele filosofului Constantin
Noica:
,, Înţelepciunea este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie,
echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţă, firea ei, dar nu de
adevărul ei``.
Este poate adevărat că înţelepciunea nu dă
rezolvări imediate, pentru că ea comunică în mod constant cu experienţa,
sigur te apropie de calea adevărului.
Are omul o
caracteristică hotărâtoare, are mai multe pentru existenţa sa? ,,Dorinţa
este însăşi esenţa omului,
``susţinea B. Spinoza.
Pe cât poate fi de adevărat acest adevăr
pe atât de imperios pare a fi să acceptăm,
că dorinţa este o manifestare atât a afectivităţii cât şi a raţiunii;
mintea şi sufletul dau naştere esenţelor, apoi le admiră.
Sufletul si cugetul îşi au
momentele lor în care îşi dau pe faţă şi în
care îşi ascund opţiunile, în care se hotărăsc să-şi arate înţelesurile.
Condiţiile
supravieţuirii, ale unei vieţi în care să-ţi vezi respectată valoarea,
pentru unii posibilitatea implicării, pentru alţii neimplicarea… sunt
tot atâtea fundamente( esenţe) ale naturii umane. Esenţele se croiesc
din datul legic şi implacabil al existenţei în care se contopesc
atracţia şi respingerea, toate tendinţele antinomice, toate acelea ce se
fac cunoscute într-un anume context prin neutralitate, caracteristici
umane ( raţiunea, sensibilitatea, vorbirea articulată, iubirea,voinţa,
imaginaţia, creativitatea , iertarea).
În contrast, azi, meritată recompensă, apar
filmele bune, programele reuşite de divertisment, emisiunile culturale,
ex. Spectacolul lumii, văzut de regretatul Ioan Grigorescu de la Tvr,
care aduc emoţii, bucurii, o punte de împăcare, ceva
simţit ca necesar în viaţa de zi cu zi . La
multe altele dintre aceste producţii valoarea artistică îndoielnică,
chiar lipsa de valoare nu le retrage condiţia de esenţe.
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
